ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206 din 21 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 826/54/2013, a fost condamnat inculpatul C.D.C., în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata prev. de art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen. anterior, compus din durata pedepsei - aplicate inculpatului, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, stabilit de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen. anterior a fost obligat inculpatul, pe durată, termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de . supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de subzistență.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, privind, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. anterior.

A fost obligat inculpatul la 5.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 5.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 51/P/2013 din 24 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Craiova, a fost trimis în judecată inculpatul C.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate ție procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în datele de 29 ianuarie 2013 și 30 ianuarie 2013, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a folosit în mod direct informații ce nu sunt destinate publicității, deținute de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 15254/P/2012, pe care le-a perceput în mod legal în cadrul activității de serviciu, încunoștințând-o pe S.A.C., învinuită în Dosarul penal nr. 15254/P/2012, că îi sunt interceptate convorbirile telefonice și că se va dispune față de ea măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, în scopul obținerii de favoruri sexuale de la aceasta.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarea situație de fapt

La data de 12 decembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a fost înregistrată sub nr. 15254/P/2012, plângerea formulată de către administratorul SC M.A. SRL, numitul R.A.M., prin care acesta solicita efectuarea de cercetări penale față de numitele S.A.C. și C.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. Inițial supravegherea cercetărilor penale a fost asigurată de către procurorul C.M., iar în urma delegării acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cauza a fost repartizată procurorului U.J.N.

Până la momentul delegării procurorului desemnat inițial cu supravegherea cercetării penale în cauza susmenționată, a fost începută urmărirea penală față de S.A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215

1

C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reținându-se că aceasta, în calitate de funcționar economic în cadrul SC M.A. SRL, având ca atribuții stabilite prin fișa postului, gestionarea banilor și a bunurilor societății, a întocmit fictiv, pe numele a cinci persoane, 67 contracte de amanet pentru sume cuprinse între 3.000 și 9.000 lei, însă fără a lua în schimbul sumelor de bani garanții, respectiv bijuterii din aur, însușindu-și în interes personal suma de 372.994 lei și a fost obținută autorizația pentru efectuarea unei percheziții domiciliare la Căminul Liceului Tehnologic Auto, în camera 109 unde locuia efectiv S.A.C.

După preluarea dosarului de către procurorul U.J.N.,. martorul P.C.L., ofițer de poliție judiciară căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare, s-a deplasat în mai multe rânduri la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în biroul procurorului de caz, pentru a discuta probele deja administrate, dar și mijloacele de probă pe care intenționa să le administreze, de multe ori fiind prezenți și colegii de birou ai celui din urmă.

Procurorul U.J.N., avea biroul în aceeași incintă cu alți doi procurori, respectiv inculpatul C.D.C. și martora C.A.

Încă de la începutul discuțiilor, martorul P.C.L. a conturat și profilul moral al denunțătoarei, precizând că este în vârstă de 23 de ani și este studentă în ultimul an la Facultatea de Drept din Craiova, că afișează o aparență de naivitate, „punându-și întrebarea dacă nu cumva”, raportat la suma reținută ca eventual prejudiciu, aceasta ar fi fost determinată de o altă persoană să încheie contracte fictive de amanet.

După cum susține ofițerul de poliție judiciară, inculpatul C.D.C. era prezent la discuțiile pe care le purta cu procurorul U.J.N., amestecându-se în discuții și afirmând că învinuita este o persoană tânără și drăguță și dacă nu cumva le pare rău să o aresteze, afirmații care însă au fost luate drept glume.

Din depoziția aceluiași martor, reiese că fotografia denunțătoarei se afla la dosar, dar nu s-a putut confirma dacă inculpatul a avut acces,1a dosarul cauzei, chiar dacă dosarul rămânea timp de câteva ore în sediul parchetului.

În datele de 28 și 29 ianuarie 2013, martorul P.C.L. s-a deplasat din nou la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și a purtat discuții cu procurorul U.J.N., discuții ce au vizat actul procedural privind extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și față de numita A.D., întocmit de procuror, dar și preocuparea de a suplimenta probatoriul, inclusiv intenția manifestată de către ofițerul de poliție judiciară de a lua măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore față de S.A.C. și A.D.

În dimineața zilei de 29 ianuarie 2013, în prezența inculpatului C.D.C., martorul U.J.N. i-a cerut ofițerului de poliție judiciară să amâne luarea măsurii preventive a reținerii, întrucât intenționa să dispună interceptarea cu titlu provizoriu a convorbirilor telefonice a celor două învinuite, convenind și asupra unui plan de anchetă ce viza activitățile următoare.

Cei doi au stabilit ca după ora 16

00

, când ordonanța de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice cu titlu provizoriu urma să intre în vigoare, ofițerul de poliție să le contacteze telefonic pe învinuite pentru a le comunica modificarea orei audierii programate deja pentru data de 30 ianuarie 2013, să le aducă la cunoștință și concluziile raportului de expertiză contabilă și, înainte de expirarea ordonanței, polițiștii să le invite la sediul I.P.J. Dolj, unde martorul P.C.L. să le aducă la cunoștință că s-a dispus față de ele măsura reținerii pentru 24 de ore.

Inculpatul C.D.C. a fost prezent la toate aceste discuții și, luând cunoștință atât de planul de măsuri convenit de procurorul de caz și de ofițerul de poliție judiciară, cât și de vulnerabilitățile probatoriului administrat, s-a deplasat cu un taxi la Căminul Liceului Tehnologic Auto, unde a ajuns în jurul orelor 15:15, iar la poarta de acces a fost interpelat de către paznicul de serviciu, martorul D.M.L., care i-a cerut să-i comunice pe cine caută, inculpatul spunându-i că este procuror, i-a arătat legitimația de serviciu și i-a transmis că o vizitează pe S.A.C. Paznicul a intenționat să-l noteze în registrul de poartă, dar a fost oprit de către inculpat, care i-a precizat că „este procuror sub acoperire”, paznicul conducându-l apoi la camera pedagogului de serviciu, martorul G.I.D., pe care l-a scos din sala de studiu, încunoștințându-l de vizita procurorului.

Martorul G.I.D., după legitimarea inculpatului, l-a condus la camera 109, unde pedagogul a intrat singur în cameră și imediat după ce a ieșit, inculpatul a pășit foarte grăbit, lăsând impresia că ar fi cunoscut-o dinainte pe martora denunțătoare.

Inculpatul, după ce în prealabil a observat o fotografie a cărții de identitate a martorei denunțătoare, copia acesteia aflându-se la dosar, a sperat că impactul emoțional pe care i-l va crea în momentul divulgării informațiilor percepute în biroul său - asistând la discuțiile purtate între: procurorul de caz și ofițerul de poliție, legate de interceptarea convorbirilor și posibilitatea reținerii acesteia, în concurs cu promisiunea oferirii sprijinului său prin furnizarea de informații despre probele ce urmau a fi administrate în cauză, o vor determina cu ușurință pe S.A.C. să-i acorde favoruri sexuale, mizând nu numai pe tinerețea și naivitatea martorei, aspecte conturate chiar de către ofițerul de poliție, dar și pe vulnerabilitatea acesteia, cauzată de calitatea de învinuită pe care o avea într-o cauză penală și care o va împinge pe aceasta să apeleze la orice mijloace care să-i garanteze o situație mai favorabilă, dacă nu chiar exonerarea de răspundere penală.

Apărarea inculpatului în sensul că o cunoștea pe martoră înainte de : acest eveniment, întrucât s-a întâlnit cu ea pe culoarele Universității din Craiova, a fost înlăturată de instanța de fond cu motivarea că este infirmată de martora denunțătoare și chiar de propriile afirmații ale inculpatului, care nu a putut preciza numele persoanei de sex masculin cu care a pretins că discuta pe culoarele Universității în momentul în care martora denunțătoare, doar pentru simplul fapt că a auzit că cei doi au pronunțat cuvântul „drept” a intervenit în discuție, împrejurare care ar fi avut loc, potrivit susținerile inculpatului, într-o perioadă apropiată momentului legat de cele ce i se impută, respectiv perioada octombrie-noiembrie 2012. A concluzionat instanța de fond că, împrejurarea invocată de inculpat în apărare, în sensul că ar fi cunoscut-o pe martora denunțătoare anterior datelor de 29 ianuarie/ 30 ianuarie 2013, întâlnindu-se cu aceasta de mai multe ori, fie pe culoarele Universității, fie în fața clădirii Universității, putea fi probată și prin alte mijloace de probă, nu numai printr-o simplă susținere legată de o persoană a cărei identitate nu o cunoaște.

Mai mult, în declarația din data de 4 februarie 2013, inculpatul a susținut că întâlnirile cu martora denunțătoare în căminul Liceului T.A. au avut loc la solicitarea unei terțe persoane, a cărei identitate a refuzat să o precizeze, pentru ca apoi în cursul judecății, să susțină că, de fapt, vizitele în căminul în care locuia martora au fost efectuate la rugămintea acesteia. Deci, inculpatul nu este consecvent în susținerile sale.

În camera de cămin, pe fondul emoției produse de vizita inculpatului, procuror, martora denunțătoare nici nu i-a putut reține numele. Inculpatul a început discuția prin a-i prezenta martorei denunțătoare gravitatea acuzațiilor reținute în sarcina sa și care formau obiectul dosarului penal în care era cercetată, inclusiv faptul că prejudiciul stabilit atrage o încadrare juridică pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea, existând premisa că el să îi poată acorda ajutor, pe care însă l-a condiționat de atitudinea de „fetiță cuminte” a martorei. De asemenea, i-a comunicat martorei denunțătoare faptul că procurorul de caz urma să intre în concediu de odihnă, că dosarul îi va fi repartizat lui și astfel va putea să o ajute, dar și măsurile hotărâte a fi luate în cauză de către procurorul de caz și ofițerul de poliție judiciară, respectiv că începând cu ora 16:00 îi vor fi interceptate convorbirile telefonice pe o durată de 48 ore, iar la expirarea acestei perioade, se va dispune reținerea sa pentru 24 de ore, precum și faptul că va fi contactată în cursul după-amiezii de către ofițerul de poliție P.C.L. în scopul de a o determina să discute la telefon cu A.D. ori cu alte persoane ce aveau cunoștință de activitatea infracțională.

Inculpatul a rugat-o pe martora denunțătoare să păstreze discreție cu privire la vizita sa, dar și la informațiile pe care i le-a furnizat, comunicându-i că dacă va mai afla date importante o va contacta de la un telefon public, fără însă a-i cere numărul de telefon. Vizita a durat aproximativ 35 de minute, după cum rezultă din înregistrările camerelor de supraveghere ce au indicat că, la ora 15:47, inculpatul se îndrepta spre poarta de ieșire din cămin.

Susținerea inculpatului în sensul că pe data de 22 ianuarie 2013 s-a întâlnit întâmplător cu martora denunțătoare care i-a solicitat să-i facă o vizită în camera de cămin a fost înlăturată de instanța de fond cu motivarea că nu este confirmată de depozițiile denunțătoarei care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și din care rezultă că această întâlnire este „plăsmuită”. Pe de o parte, dacă inculpatul ar fi cunoscut-o pe martora denunțătoare, ar fi contactat-o telefonic în prealabil - neavând certitudinea că o va găsi la acea oră în camera de cămin, iar pe de altă parte, relevant este faptul că i-a comunicat paznicului, că este procuror sub acoperire, prezentându-i și legitimația de serviciu tocmai pentru a crea acestuia o anumită intimidare și a-i permite accesul nestingherit în cămin. Or, dacă inculpatul ar fi fost o cunoștință a denunțătoarei nu era nevoie să-și decline identitatea prin prezentarea la poarta de acces în cămin a legitimației de serviciu, ci a cărții de identitate care confirma identitatea sa.

Inculpatul nu a ales întâmplător data de 29 ianuarie 2013 pentru „efectuarea acelei vizite”, deoarece în ziua respectivă a auzit discuțiile purtate de colegul său de birou, procurorul U.J.N. cu ofițerul de poliție judiciară, P.C.L., discuții care puteau fi auzite de toți colegii de birou, potrivit depoziției martorei C.M.A., care a declarat că inculpatul, în general, „făcea aprecieri cu privire la persoanele cercetate, interesându-se de aspectul fizic al acestora, în special dacă erau de sex feminin”, întrebând dacă la dosar există vreo copie de pe cartea de identitate pentru a vedea fotografia acelei persoane.

Aceeași martoră a susținut că procurorul de caz nu comunica intențiile în privința instrumentării cauzei, dar din discuțiile purtate cu polițistul, care erau auzite și de ceilalți colegi, se puteau deduce actele sau măsurile ce urmau a fi dispuse în cauză.

Ca nefondate au fost apreciate și susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi avut cunoștință de faptul că urma să i se intercepteze convorbirile telefonice ale martorei denunțătoare și că se pregătea reținerea acesteia pentru 24 de ore, instanța de fond reținând că, în virtutea profesiei pe care o avea, inculpatul cunoștea procedura penală și că situații de genul celei în care se afla martora denunțătoare - natura infracțiunii, prejudiciul produs, pedeapsa prevăzută de lege pentru o astfel de infracțiune - puteau determina organele de urmărire penală să dispună măsuri procesuale, între care, interceptarea convorbirilor telefonice sau reținerea.

După plecarea inculpatului, martora denunțătoare a luat legătura telefonic cu avocații săi, C.G. și L.R.L., inclusiv cu tatăl său vitreg, O.I.M., în discuțiile cu aceștia devenind foarte agitată. Avocatul L.R.L. s-a prezentat la Căminul Liceului Tehnologic Auto la ora 17:26, fiind preluat chiar de către martoră și condus în camera 109, unde i-a relatat amănuntele întâlnirii cu procurorul C.D.C., pentru ca apoi în seara aceleiași zile, peste circa 3 ore, cei doi să se întâlnească și cu celălalt avocat, C.G., care după discuțiile pe care le-a avut cu martora denunțătoare i-a acesteia o stare confortabilă.

Toate discuțiile telefonice purtate de către martoră au atras atenția și personalului Serviciului Român de Informații, potrivit depozițiilor martorului U.J.N., deoarece starea psihică a acesteia era schimbată, plângea continuu, existând chiar temerea că va recurge la un gest necugetat.

Astfel, în jurul orelor 18:42:02, în timp ce martora denunțătoare discuta cu avocatul L.R.L., ofițerul de poliție judiciară a contactat-o telefonic, comunicându-i că audierea stabilită pentru ziua următoare nu va mai avea loc la ora 14:00, ci la ora 9:00, însă martora denunțătoare i-a comunicat că trebuie să discute mai întâi cu avocații, motiv pentru care, ofițerul de poliție a revenit cu un alt telefon la ora 20:12:49, martora evitând să confirme prezența la audiere, mințind că nu a luat legătura cu avocatul.

În jurul orelor 21:00, martora denunțătoare și avocatul său L.R.L. s-au întâlnit și cu avocatul C.G. în incinta „Restaurantului H.L.”, întâlnire ce a durat circa 10 minute și în cadrul căreia denunțătoarea i-a povestit celui din urmă despre vizita procurorului și despre faptul că acesta i-a spus că îi vor fi interceptate convorbirile telefonice și că se va dispune reținerea sa, procurorul solicitându-i în schimb favoruri sexuale. Deși martorul C.G. s-a gândit că acea persoană care s-a prezentat la cămin nu era procuror, ci vreun polițist de la Serviciul de investigare a fraudelor, care ar fi încercat să profite de situația în care se afla martora, i-a confirmat faptul că este posibilă reținerea și arestarea sa preventivă, raportat la prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză, care atrăgea la acel moment o încadrare juridică a faptei într-o infracțiune mai gravă.

Martora denunțătoare a dat curs „sfaturilor” primite de la inculpatul C. și a trimis un SMS învinuitei A.D., prin care o ruga să facă rost de bani, deoarece prejudiciul stabilit este mult mai mare și trebuie acoperit de urgență, pentru că „nu vreau să fac pușcărie pentru simplul fapt că am încercat să vă ajut”

Despre discuția cu procurorul C.D.C., martora a vorbit la telefon și cu tatăl său vitreg, martorul O.I.M. ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Teleorman - Poliția Roșiori de Vede,- care în virtutea funcției pe care o avea și cunoscând consecințele începerii urmăririi penale față de o persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni, îi telefona fiicei pe alte numere de telefon, după ce în prealabil aceasta își ruga colegele de cămin să-i împrumute telefoanele, tocmai pentru a nu fi interceptate și puse sub ascultare, așa cum rezultă și din conținutul declarației martorei denunțătoare și a martorului O.I.M.

În data de 30 ianuarie 2013, martora S.A.C. s-a prezentat la I.P.J. Dolj, însoțită de avocatul L.R.L., unde a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză contabilă dispus în cauză. Pe parcursul aceleiași zile, în timpul programului de lucru, procurorul U.J.N. și ofițerul de poliție P.C.L. au purtat mai multe convorbiri telefonice, în cadrul cărora, cel prim menționat îi comunica celui de-al doilea pasajele pe care le considera mai importante din convorbirile interceptate anterior, mai ales SMS-ul transmis de martora denunțătoare către A.D., precum și convorbirea dintre martora denunțătoare și martorul O.I.M., procurorul de caz interesându-se de ocupația martorului O.I.M., chiar la ofițerul de poliție în data de 30 ianuarie 2013 când acesta s-a prezentat la sediul parchetului.

Inculpatul, auzind discuțiile dintre procurorul de caz și ofițerul de poliție judiciară, a hotărât să-i facă o nouă vizită martorei denunțătoare la căminul Liceului Tehnologic Auto, considerând că va căpăta credibilitate și, manifestând consecvență în a obține de la aceasta favoruri sexuale. Astfel, în jurul orelor 17:40 s-a prezentat la poarta căminului, de unde a fost preluat de către paznicul de serviciu, martorul D.C., căruia i-a spus că este procuror și i-a prezentat legitimația de serviciu pentru a-i permite accesul și a nu-l înregistra în registrul de poartă. în camera martorei denunțătoare, inculpatul a găsit-o pe martora G.A.M., care a plecat să o cheme pe S.A.C. care se afla în camera pedagogului de serviciu, inculpatul rămânând singur în cameră. După ce a condus-o în cameră, martora S.A.C. i-a solicitat martorei G.M.A. să o lase singură împreună cu inculpatul și sa revină peste circa 15-20 de minute.

Din depozițiile martorei denunțătoare reiese că inculpatul i-a spus că știa ce discutase la telefon în ziua precedentă, făcând referire la convorbirile pe care le avusese cu tatăl său, la SMS-ul transmis către A.D. și la faptul că îl mințise pe ofițerul de poliție când acesta a sunat-o, că nu luase legătura cu avocații săi.

Din acel moment, martora a realizat că, într-adevăr, inculpatul este procuror și că are acces la dosarul său și a sperat că o va ajuta.

Despre vizita inculpatului în cămin, se face referire chiar în conținutul convorbirii telefonice pe care A.D. a purtat-o cu celălalt pedagog, G.I.D., căruia primul pedagog îi aduce la cunoștință că în momentul în care a pătruns în cameră cu intenția de a-i reproșa inculpatului că nu discutase cu pedagogul de serviciu înainte de a vizita pe cineva, martora denunțătoare a rugat-o să o lase în pace, prezentându-l pe inculpat ca fiind procuror, prieten cu tatăl său.

Câștigându-i încrederea, martora denunțătoare i-a prezentat inculpatului o serie de argumente legate de prejudiciu, în sensul că acesta nu i s-ar datora în întregime, făcând referire chiar la un e-mail trimis de ea fostului patron, probă importanță în dosar care să dovedească o contabilitate plăsmuită, fapt pentru care inculpatul i-a solicitat să-i scrie adresa de e-mail pe o bucată de hârtie. Sub pretextul că una dintre cifrele care compuneau adresa nu se observa, inculpatul s-a aplecat spre masa de scris, lângă care, pe un scaun, stătea martora denunțătoare și a îngroșat cifra respectivă, spre a fi vizibilă, după care a lăsat instrumentul de scris pe masă, a înconjurat umerii martorei cu mâinile și a ridicat-o de pe scaun, după care a sărutat-o.

Martora l-a împins, reproșându-i gestul făcut și comunicându-i că nu va întreține cu el raporturi sexuale.

La ora 18:48:53, martora a fost contactată telefonic de avocatul L.R.L., căruia i-a spus că îl așteaptă, fapt pe care l-a comunicat și inculpatului, care pentru a evita întâlnirea cu acesta a pus capăt vizitei, nu înainte de a o întreba pe martoră dacă este de acord să se întâlnească cu el, în situația în care va fi pusă în libertate, după expirarea ordonanței de reținere, indicând ca loc de întâlnire Restaurantul E.G. din Craiova. Inculpatul a părăsit incinta căminului la ora 18:51:00.

Avocatul L.R.L. a ajuns la cămin la ora 19:22:00 și a aflat de la martora denunțătoare ce se întâmplase în cadrul întâlnirii cu inculpatul, după ce în prealabil îl întrebase pe paznicul D.C. cum îl cheamă pe procurorul care o căutase pe martoră, fără însă ca acesta să-i poată da un răspuns, deoarece nu-i reținuse numele.

Cunoscând, în urma discuțiilor cu inculpatul, că îi sunt interceptate convorbirile telefonice, martora S.A.C. a dat curs sfaturilor acestuia și a purtat discuții telefonice pentru a-și crea o situație favorabilă, aspect ce reiese din discuțiile cu N.M. și cu martorul O.I.M., de această dată, martora manifestând o încredere mai mare, conversațiile având o formă diferită de cele purtate anterior, insistând - asupra unor aspecte penale care o vizau și pe care le detalia, căpătând' aspectul unor declarații.

În data de 31 ianuarie 2013 au fost puse în executare de către organele de poliție mandatele de aducere emise pe numele S.A.C. și A.D., iar după ce s-a realizat audierea acestora, li s-a adus la cunoștință că sunt reținute pe o perioadă de 24 de ore, martora denunțătoare făcând afirmația „știu de ce sunt arestată”. La insistențele ofițerului de poliție de a detalia afirmația făcută, în prezența martorului D.M.C., agent de poliție în cadrul I.P.J. Dolj, martora denunțătoare a relatat întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul în camera de cămin, afirmând că există legătură între reținerea sa și refuzul de a avea raporturi sexuale cu acesta. Imediat, agentul de poliție a adus la cunoștință procurorului U.J.N. cele susținute de martoră, pentru ca apoi, în dimineața zilei de 1 februarie 2013, să fie încunoștințat și șeful direct al polițistului P.C., ofițerul de poliție P.D.V., iar apoi prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, B.D.

Temându-se că martora va formula un denunț, inculpatul l-a contactat telefonic în seara zilei de 31 ianuarie 2013, în jurul orei 19:00, pe martorul G.M., agent de poliție în cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Dolj, în custodia căruia se afla martora, interesându-se cum ar putea lua legătura cu o persoană aflată în arest însă, dată fiind ora înaintată, martorul l-a îndrumat să discute cu ofițerul de serviciu de la I.P.J. Dolj.

La data de 31 ianuarie 2013, inculpatul a formulat și o cerere de concediu pentru data de 1 februarie 2013, deși avea programate activități de prezentare a materialului de urmărire penală într-un dosar aflat în instrumentarea sa, rugându-l pe martorul U.J.N. să desfășoare aceste activități în locul său.

În raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, instanța de fond a concluzionat în sensul existenței infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a săvârșirii acesteia de către inculpatul C.D.C. cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere modalitatea în care a fost comisă fapta, împrejurările concrete și mijloacele folosite (inculpatul, în calitate de procuror, interesat în obținerea unor favoruri sexuale, a divulgat informațiile pe care le-a obținut în mod legal în desfășurarea activității de procuror, fiind coleg de birou cu procurorul ce instrumenta cauza penală în care era cercetată martora denunțătoare, știrbind astfel autoritatea instituției pe care o reprezenta, dar și încrederea publicului că activitatea de urmărire penală poate fi influențată prin divulgarea de informații către persoanele cercetate, chiar de către cei care fac parte din aparatul respectiv, în vederea obținerii de favoruri sexuale, activitate de divulgare ce ar fi putut continua dacă reținerea martorei nu ar fi determinat-o să denunțe fapta procurorului), dar și circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta, faptul că este absolvent a două instituții de învățământ superior, că a fost apreciat de colectivul de procurori și grefieri din cadrul parchetelor în care și-a desfășurat activitatea], apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și anume, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În ce privește legea penală mai favorabilă s-a apreciat, din perspectiva dispozițiilor art. 42 C. pen. anterior care reglementează tratamentul sancționator în cazul infracțiunii continuate si a deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, că aceasta este Codul penal anterior.

împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul C.D.C.

Parchetul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

S-a susținut că fapta comisă de inculpat este extrem de gravă și a avut ca și consecință îngreunarea activității de urmărire penală într-un dosar aflat în lucru la un alt coleg de birou al acestuia, împrejurări ce impuneau dozarea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

În consecință, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție.

Inculpatul, a solicitat desființarea sentinței și achitarea, în principal, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral cu ocazia dezbaterilor pe fond a apelului și consemnate în practicaua prezentei decizii.

În esență, pe de o parte, inculpatul a susținut că favorurile sexuale nu ar putea constitui un folos material în sensul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar pe de altă parte, a cerut să se constate că în cauză nu există probe certe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția sa în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17 iunie 2014 și a avut prim termen de judecată la 22 septembrie 2014 când Inculpatul, întrebat fiind dacă dă declarație, a arătat că uzează de dreptul la tăcere. De asemenea, la întrebarea Înaltei Curți, atât apărătorul ales al inculpatului, cât și reprezentantul parchetului, au arătat că nu solicită administrarea de probe noi și au cerut instanței de apel să procedeze la soluționarea apelurilor pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, inculpatul cerând să se procedeze la o nouă reapreciere a acestora.

Examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele apeluri sunt nefondate.

În ce privește apelul declarat de inculpat înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, „sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații”.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în înțelesul prezentei legi, sunt infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunile prevăzute la art. 10-13

2

.

Așadar, ceea ce determină, în concepția și reglementarea legii, asimilarea cu infracțiunile de corupție a infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este obținerea de către funcționar pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în schimbul folosirii de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la astfel de informații. Sfera foloaselor necuvenite ce pot fi obținute de către autorul infracțiunii este foarte largă, aceasta include nu numai foloasele materiale, de natură patrimonială, cum sunt banii, bunurile ori avantajele materiale, ci și așa zisele avantaje morale, astfel că în sfera noțiunii de alte foloase necuvenite pot fi încadrate și favorurile de natură sexuală.

În speță, la datele de 29 ianuarie 2013 și 30 ianuarie 2013, apelantul inculpat C.D.C. i-a comunicat martorei denunțătoare S.A.C., învinuită în Dosarul penal nr. 15254/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, măsurile dispuse de procurorul care avea în instrumentare cauza sus-menționată, și anume, interceptarea convorbirilor telefonice purtate de aceasta și luarea față de ea a măsurii reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, informații ce nu sunt destinate publicității, de care apelantul inculpat a luat cunoștință în mod legal în cadrul activității de serviciu desfășurată ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și pe care le-a folosit în mod direct, în scopul obținerii de favoruri sexuale de la martoră.

Prin urmare, susținerea apelantului inculpat în sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală - favorurile sexuale neputând constitui un folos necuvenit în sensul dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 - nu poate fi primită.

Pe de altă parte, împrejurarea că nu apelantul inculpat avea în instrumentare cauza penală în care era cercetată martora denunțătoare S.A.C., este lipsită de relevanță sub aspectul răspunderii sale penale pentru infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 deoarece, pentru existența acestei fapte penale legea nu cere ca subiectul activ să aibă în puterea sa exercitarea unor atribuții și, în schimbul îndeplinirii acestora să pretindă și să obțină un beneficiu.

Deși în titlul Legii nr. 78/2000 se face referire doar la prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, această lege sancționează și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute în art. 10-13

2

(din care face parte și infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată apelantul inculpat], ceea ce nu înseamnă, însă, că aplicarea acestor din urmă texte de lege este legată de săvârșirea de către autor a unei infracțiuni de corupție. Cu alte cuvinte, ori de câte ori este vorba de una dintre persoanele enumerate la art. 1 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul făcând parte din această categorie) care săvârșește una dintre faptele prev. în art. 10-13

2

, aceasta va fi sancționată potrivit actului normativ susmenționat.

Numai în cazul în care una din cele două condiții cumulative cerute de lege (categoriile de persoane prevăzute în art. 1, respectiv, săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de art. 10-13

2

) nu ar fi îndeplinită - ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății -, s-ar pune problema aplicării unui alt text de lege, cum ar fi dispozițiile C. pen. sau din legile speciale care incriminează distinct un anumit gen de infracțiuni enumerate de Legea nr. 78/2000.

Referitor la probele administrate în cauză, pe baza cărora procurorul și-a fundamentat soluția de trimitere în judecată, iar instanța de fond și-a motivat hotărârea de condamnare, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de inculpat prin apărător, că acestea sunt de natură să conducă dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia existenței faptei și a săvârșirii ei de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în urma plângerii formulate de către R.A.M., administratorul SC M.A. SRL, prin care solicita efectuarea de cercetări penale față de S.A.C. și C.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a constituit Dosarul penal nr. 15254/P/2012, în care procurorul, de caz M.C. a dispus începerea urmăririi penale față de S.A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215

1

din Codul penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și de art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reținând că aceasta a întocmit fictiv, pe numele a 5 persoane, 67 contracte de amanet pentru sume cuprinse între 3.000 și 9.000 lei, fără a lua în schimbul sumelor de bani garanții, respectiv bijuterii din aur, însușindu-și în interes personal suma de 372.994 lei;

Urmare delegării procurorului sus-menționat pe un post vacat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Dosarul nr. 15254/P/2012. a fost repartizat pentru soluționare procurorului U.J.N., coleg de birou cu apelantul inculpat C.D.C. și cu procurorul C.M.A.

În cauză au fost efectuate acte de cercetare penală de către ofițerul de poliție judiciară, martorul P.C.L., care s-a deplasat în mai multe rânduri la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în biroul procurorului de caz, pentru a discuta cu acesta despre probele deja administrate în cauză, dar și despre mijloacele de probă pe care intenționa să le administreze, de multe ori fiind prezenți, apelantul inculpat și martora C.M.A.

Din declarațiile ofițerului de poliție judiciară rezultă că încă de la începutul discuțiilor pe care le-a avut cu procurorul de caz a conturat și profilul moral al martorei denunțătoare S.A.C., precizând că este în vârstă de 23 de ani, este studentă la Facultatea de Drept, afișează o-aparență de naivitate, „punându-și întrebarea dacă nu cumva ar fi fost determinată de o altă persoană să încheie contracte fictive de amanet”, având în vedere suma de 4 miliarde ROL reținută în sarcina sa, ca eventual prejudiciu. Mai arată martorul că era prezent în birou și inculpatul care îi întreba, pe el și pe procurorul de caz, dacă nu le pare rău să o aresteze pe martora denunțătoare, „o fată așa drăguță”, afirmații care însă au fost luate de cei doi drept glume (filele 249-257 dosar urmărire penală filele 46-47 dosar instanță).

În datele de 28 și 29 ianuarie 2013, martorul P.C.L. a discutat cu procurorul de caz, în biroul acestuia, despre actul procedural prin care cel din urmă a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și față de A.D., despre suplimentarea probatoriului și despre intenția manifestată de către cel prim menționat de a dispune reținerea pe o perioadă de 24 de ore a celor două învinuite.

În dimineața zilei de 29 ianuarie 2013, în prezența apelantului inculpat, martorul U.J.N. i-a spus ofițerului de poliție judiciară să amâne luarea măsurii preventive a reținerii întrucât intenționa să emită ordonanță prin care să dispună interceptarea cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 de ore, a convorbirilor telefonice purtate de cele două învinuite, cei doi convenind și asupra planului de anchetă vizând activitățile ce urmau a fi desfășurate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.

În concret, procurorul de caz și ofițerul de poliție judiciară au stabilit ca după ora intrării în vigoare a ordonanței provizorii de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, cel ultim menționat să le contacteze telefonic pe cele două învinuite pentru a le comunica modificarea orei audierii programate deja pentru data de 30 ianuarie 2013, să le încunoștințeze despre întocmirea raportului de expertiză contabilă dispus în cauză și, înainte de expirarea ordonanței, să le invite la sediul poliției, ocazie cu care să le aducă la cunoștință că față de ele s-a dispus reținerea pentru 24 de ore.

Auzind discuțiile dintre martorii U.J.N. și P.C.L., în ziua de 29 ianuarie 2013, apelantul inculpat s-a deplasat cu un taxi la Căminul Liceului Tehnologic Auto unde locuia martora denunțătoare S.A.C., unde a ajuns în jurul orelor 15.15:00 și i-a spus martorului D.M.L. - paznicul de serviciu - că este procuror (arătându-i și legitimația de serviciu) și că o vizitează pe S.A.C., cerându-i să nu-l noteze în registru de poartă deoarece este „procuror sub acoperire”. Urmare discuțiilor pe care le-a avut cu martorul D.M.L., acesta l-a condus pe apelant la camera pedagogului de serviciu - martorul G.I.D. (filele 283-285 dosar urmărire penală, fila 47 dosar instanță).

După ce l-a legitimat, martorul G.I.D. l-a condus pe apelant la camera 109 unde locuia martora denunțătoare pe care a anunțat-o că este vizitata, după care a plecat, iar apelantul a intrat în camera acesteia (filele 289-270 dosar urmărire penală, fila 69 dosar instanță).

Potrivit declarațiilor martorei denunțătoare, apelantul inculpat a început discuția prin a-i prezenta gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, inclusiv împrejurarea că prejudiciul stabilit în cauză atrage o încadrare juridică pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea, precizând că are posibilitatea să o ajute, ajutor pe care însă l-a condiționat de atitudine acesteia de „fetiță cuminte” în cadrul aceleiași discuții, apelantul inculpat i-a spus martorei denunțătoare că procurorul care instrumentează cauza este colegul său de birou și urmează să intre în concediu de odihna, iar dosarul îi va fi repartizat lui, dar și măsurile dispuse a fi luate de către procurorul de caz și ofițerul de poliție judiciară și anume că, începând cu orele 16:00:00 îi vor fi interceptate convorbirile telefonice pe o durată de 48 de ore, că va fi contactată în cursul după amiezii zilei de 29 ianuarie 2013 de către ofițerul de poliție judiciară pentru a o determina să discute la telefon cu cealaltă învinuită, A.D., sau cu alte persoane ce puteau furniza date utile referitoare la activitatea infracțională reținută în sarcina sa și că, la expirarea duratei ordonanței de interceptare a convorbirilor sevă dispune reținerea sa pe timp de 24 de ore. Mai arată martora denunțătoare că discuția cu apelantul inculpat a durat aproximativ 35 minute și că la plecare, acesta a rugat-o să manifeste discreție în privința vizitei sale, dar și a informațiilor pe care i le-a furnizat, comunicându-i totodată că dacă va mai afla date importante o va contacta de la un telefon public (filele 219-234 dosar urmărire penală, filele 32-34 dosar instanță).

După plecarea apelantului inculpat, devenind agitată, martora denunțătoare a luat legătura telefonic cu tatăl său vitreg, martorul O.I.M. și cu avocații săi, martorii C.G. și L.R.L. Cel din urmă s-a prezentat la căminul unde locuia martora denunțătoare, fiind preluat din fața căminului chiar de către aceasta și condus în camera în care locuia unde i-a relatat amănuntele întâlnirii cu apelantul inculpat, pentru ca apoi, în seara aceleiași zile, cei doi să se întâlnească și cu celălalt avocat, C.G. (filele 258-260, 261-263, 294-297 dosar urmărire penală, filele 35-36, 70-71 dosar instanță). Starea de agitație în care se afla martora denunțătoare, care plângea în continuu, a atras atenția lucrătorilor Serviciului Român de Informații care exploatau ordonanța emisă de procuror, aceștia încunoștințând ofițerul de poliție judiciară, care la rândul său l-a încunoștințat pe procurorul de caz.

Informațiile furnizate de către apelant martorei denunțătoare sau dovedit a fi reale astfel că, în seara zilei de 29 ianuarie 2013, în jurul orelor 18:42:02, în timp ce discuta cu avocatul L.R.L., a fost sunată de ofițerul de poliție judiciară care i-a comunicat că audierea stabilită pentru ziua de 30 ianuarie 2013 nu va mai avea loc la ora 9:00:00. De asemenea, martora denunțătoare a urmat „sfatul” primit de la apelant și a trimis un sms învinuitei A.D. prin care o ruga să facă rost de bani, deoarece prejudiciul este mare și trebuie acoperit pentru că „nu vreau să fac pușcărie pentru simplul fapt că am încercat să vă ajut”.

La data de 30 ianuarie 2013, după ce martora denunțătoare s-a prezentat la sediul I.P.J. Dolj, însoțită de avocatul său, L.R.L., unde a luat cunoștință de concluziile raportului de expertiză contabilă, martorul P.C.L. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu procurorul de caz în cadrul cărora, cel ultim menționat comunica celui prim menționat pasaje din convorbirile interceptate, considerate relevante pentru cauză, sms-ul pe care martora l-a transmis învinuitei A.D., precum și convorbirea dintre martora denunțătoare și tatăl său vitreg.

După ce a aflat informații noi despre cauză, în ziua de 30 ianuarie 2013, apelantul inculpat s-a deplasat din nou la Căminul Liceului Tehnologic Auto unde a ajuns în jurul orelor 17:40:00. La poarta căminului, apelantul inculpat s-a prezentat martorului D.C. ca fiind procuror, i-a arătat legitimația de serviciu, pentru a-i permite accesul și a nu-l nota în registrul de poartă și a urcat în camera martorei denunțătoare. Aici, apelantul inculpat a găsit-o pe martora G.M.A. care a anunțat-o pe S.A.C. că este căutată de cineva. La cererea martorei denunțătoare, martora G.M.A. a părăsit încăperea, lăsându-o pe aceasta împreună cu inculpatul (filele 291-293 dosar urmărire penală, fila 137 dosar instanță).

Cu ocazia acestei vizite, apelantul inculpat i-a adus la cunoștință martorei denunțătoare conținutul discuțiilor telefonice pe care aceasta le avusese cu tatăl său în ziua precedentă, sms-ul transmis martorei A.D. și faptul că îl mințise pe ofițerul de poliție judiciară că nu luase legătura - la data la care acesta o sunase - cu avocații săi, aspecte de care luase cunoștință din discuțiile pe care procurorul de caz le avusese cu martorul P.C.L. și care au fost de natură a-i crea martorei denunțătoare convingerea că, într-adevăr, inculpatul este' procuror, că are acces la dosarul său și că o va ajuta.

în aceste condiții, câștigându-i încrederea, martora denunțătoare i-a prezentat apelantului inculpat argumente referitoare la prejudiciu care, în opinia sa, nu i s-ar datora în întregime, făcând trimitere la un e-mail pe care îl transmisese fostului patron, probă importantă în dosar, de natură să dovedească o contabilitate plăsmuită, fapt ce l-a determinat pe apelant să-i ceară martorei să-i scrie adresa de e-mail pe o bucată de hârtie. Sub pretextul că una din cifrele care compuneau adresa de e-mail nu se observa, apelantul inculpat s-a aplecat spre masa de scris lângă care, pe un scaun, era așezată martora denunțătoare și a îngroșat cifra respectivă pentru a fi. vizibilă, după care a lăsat pixul pe masă, a înconjurat umerii martorei cu mâinile, a ridicat-o de pe scaun și a sărutat-o. Martora denunțătoare l-a împins pe apelant, reproșându-i gestul făcut și comunicându-i că nu va „întreține raporturi sexuale cu el. La orele 18:48:53, întrucât martora denunțătoare a fost apelată de avocatul său L.R.L., apelantul inculpat a întrerupt vizita, nu înainte de a o întreba dacă este de acord să se întâlnească cu el - în situația în care nu se va admite propunerea de arestare preventivă și va fi pusă în libertate - după expirarea ordonanței de reținere, indicând ca loc de întâlnire restaurantul „E.G.” din Craiova, inculpatul părăsind căminul la orele 18:51:00 (filele 221-232 dosar urmărire penală, filele 32-34 dosar instanță).

Avocatul L.R.L. a ajuns la cămin la orele 19:22:00 și a aflat de la martora denunțătoare ce se întâmplase în cadrul întâlnirii pe care o avusese cu apelantul inculpat. Totodată, martorul L.R.L. l-a întrebat pe D.C. - paznicul de serviciu - cum se numește inculpatul, dar acesta nu i-a putut oferi un răspuns, deoarece nu-i reținuse numele (filele 281-282, 294-291, dosar urmărire penală, filele 49, 88 dosar instanță).

În data de 31 ianuarie 2013, au fost puse în executare mandatele de aducere emise pe numele învinuitelor S.A.C. și A.D., care după ce au fost audiate la sediul poliției au fost reținute de către ofițerul de poliție judiciară P.C.L. pe o perioadă . de 24 de ore, martora denunțătoare făcând afirmația „știu de ce sunt arestată

”

. La insistențele ofițerului de poliție judiciară, în prezența și a martorului D.M.C., agent de poliție în cadrul I.P.J. Dolj, martora denunțătoare a relatat întâlnirile pe care le-a avut în camera „de cămin cu apelantul inculpat, afirmând că există legătură între reținerea sa și refuzul de a întreține raporturi sexuale cu acesta. Aspectele relatate de martora denunțătoare au fost aduse la cunoștința procurorului de caz martorul U.J.N., a martorului P.D.V. - șeful direct al ofițerului de poliție judiciară și a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova - martorul B.D. (filele 53, 233-243, 244 -257, 270-273, filele 46-47, 54-55, 73, 86, dosar instanță).

În seara zilei de 31 ianuarie 2013, în jurul orelor 19:00:00, temându-se că martora va formula un denunț, apelantul inculpat l-a sunat pe martorul G.M., agent de poliție în cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Dolj, în custodia căruia se afla martora interesându-se cum ar putea lua legătura cu o persoană aflată în arest, fără a o nominaliza, martorul îndrumându-l să discute cu ofițerul de serviciu (filele 264-269 dosar urmărire penală, fila 61 dosar instanță).

Tot la data de 31 ianuarie 2013, apelantul inculpat a formulat și o cerere de concediu pentru data de 1 februarie 2013, deși avea programată activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală într-o cauză aflată în instrumentarea sa, rugându-l pe colegul său de birou, martorul O.J.N. să desfășoare activitatea respectivă.

Susținerea apelantului inculpat în sensul că probele administrate în cauză nu conduc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță nu poate fi primită.

Martora denunțătoare S.A.C. a avut o poziție: constantă, atât în cursul urmăririi penale, inclusiv cu ocazia confruntării cu apelantul inculpat, cât și în faza cercetării judecătorești/ susținerile sale fiind confirmate de martorii audiați în cauză, P.C.L., U.J.N., O.I.M., D.M.C., L.R.L., C.G., G.I.D., D.M.L., C.M.A., G.M.A., care și-au menținut declarațiile date la procuror și de procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de martoră cu tatăl său vitreg și cu avocații care o asistau în cauza în care era cercetată penal.

Împrejurarea că în faza cercetării judecătorești martorii nu și-au mai amintit unele amănunte relatate la urmărirea penală este lipsită de relevanță în contextul în care, aceștia și-au menținut declarațiile date la procuror și au oferit explicații plauzibile în legătură cu lipsa unui răspuns la unele dintre întrebările adresate de instanță sau de inculpat, prin apărătorul său și anume, intervalul de timp scurs de la data faptelor la data ascultării lor sau împrejurarea că asupra unora dintre aspectele ce s-au dorit a fi clarificate de către judecătorul fondului sau de către apărare, nu au fost întrebați de către procuror.

Apărarea apelantului inculpat în sensul că o cunoștea pe martora denunțătoare din anul 2012 și că la rugămintea sa a vizitat-o în cămin