ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 516 din 14 noiembrie

2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1306/P/2006 (nr. nou

1371/63/2006*), s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice, iar

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică

a uneia din fapte, respectiv din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 25

rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 37 din Legea nr.

82/1991 (devenit art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată) rap. la art. 289 C.

pen., inculpatul G.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare; în baza disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art.

36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare;

în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplic. art.

13 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani (relația cu SC B.I. SRL reprezentată de inculpat V.G.D.

privind vânzarea fabricii C.L. Corabia).

În baza disp. art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

G.M. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) - alin. (2) din

Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994

republicată, cu aplic. art. 13 C. pen. (relația cu SC S.C. SRL Craiova,

reprezentată de C.G.)

În baza art. 33 -34

C. pen. inculpatul G.M. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3

ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară; s-au aplicat

dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe

perioada unui termen de încercare de 7 ani; pe durata termenului de încercare,

s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se

va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dolj; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, s-a suspendat

și executarea pedepselor accesorii; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la

12 aprilie 2006, până la 5 iunie 2006.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva

inculpatului G.M. zis "C.".

În baza disp. art.

290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplic. art.

13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) pe o perioadă de 3

ani, ca pedeapsă complementară, iar conform art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă

complementară; s-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe

perioada unui termen de încercare de 7 ani; pe durata termenului de încercare,

s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se

va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dolj; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de

natură a putea fi. controlate mijloacele de existență; s-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, s-a suspendat și

executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

C.G. pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. C. pen., respectiv pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 37 lit. a) C. pen.

S-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice- Dolj - în

numele Statului Român reprezentată prin ANAF - București, și a fost obligat

inculpatul G.M. în solidar cu inculpatul V.G.D., iar inculpatul G.M. și în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, la plata sumei

de 2.280.000.000 ROL către partea civilă, plus obligațiile fiscale accesorii

(dobânzi, majorări și penalități de întârziere la plată, cu începere de la data

de 30 noiembrie 2003 până la achitarea integrală a debitului); s-a constatat că

inculpatul G.M. și V.G., precum și SC G.C. SRL Craiova, nu posedă bunuri pentru

a se institui măsuri asigurătorii.

În baza art. 7 rap.

la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, copie de pe dispozitivul prezentei

sentințe, după rămânerea definitivă, s-a dispus a se comunica la Oficiul

Registrului Comerțului, pentru mențiunile ce se impun; în baza art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea actelor falsificate (facturile fiscale din 28

iulie 2007, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC G.C. și SC C.V.

SRL București din 28 iulie 2003 și procesul-verbal de custodie din aceeași

dată, facturile din 01 septembrie 2003 prin care s-au revândut mărfurile către

SC C.V. București, chitanțele fiscale din 09 decembrie 2003 în valoare de

13.550.000.000 ROL și 5683603 în valoare 10.550.000.000 ROL).

Au fost obligați

inculpații G.M. și V.G.D. la câte 10.00 lei, fiecare, cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Craiova nr. 6D/P/2006, au fost trimiși în judecată

inculpații: G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată,

prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în

înscrisuri sub semnătură privata, în formă continuată, prev. de art. 290 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea

nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) Lit. c) și din legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 87/1994, republicată și spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

V.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2),

complicitate la săvârșirea infracțiunii, de evaziune fiscală, prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art.

11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen. și C.G., pentru săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin.

(2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. complicitate la săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c)

și din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen.

În fapt, instanța de

fond a constatat că inculpatul G.M., în calitate de administrator al SC G.C.

SRL Craiova, în cursul lunii iulie 2003, a înregistrat în evidența contabilă a

societății documente fiscale fictive în baza cărora a obținut de la Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Apărarea inculpatului

în sensul că l-a cunoscut personal pe presupusul director economic al SC C.V.

SRL București, cu care a încheiat contractul din 28 iulie 2003 privind vânzarea

cumpărarea unor mărfuri și cele două facturi în baza cărora a obținut

rambursarea de TVA, a fost infirmată de probele administrate în cauză. Astfel,

instanța de fond a reținut că SC C.V. SRL București era doar o societate

fantomă, înființată de doi cetățeni arabi care până în luna iulie 2003 nu a

desfășurat activități comerciale, că nu avea încheiate contracte de muncă și,

de asemenea, nu a fost identificată nicio persoană cu numele de D.Ș.

Cele două facturi

fiscale au fost achiziționate ilicit de o altă firmă fantomă - SC G.I. SRL

București, care aparținea unor cetățeni.

În această activitate

infracțională a fost implicat parțial și inculpatul V.G.D., care a completat

cele două facturi fiscale cu un nr. de 59 de repere, cu prețuri exagerat de

mari.

De altfel și în

raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală s-a

concluzionat că cele 59 de repere trecute în cele două facturi au prețuri

unitare foarte mari, ajungând chiar la 200 - 300 milioane ROL/bucată reper, iar

SC G. COM nu a mai valorificat materiale cu astfel de prețuri.

Același raport a mai

concluzionat că deși pentru aceste mărfuri sau întocmit NIR-uri din 28 iulie

2003 semnate numai de G.M., în condițiile în care mărfurile nu fuseseră

recepționate, iar faptul că mărfurile ar fi rămas în custodia furnizorului

impunea ca și acesta din urmă (SC C.V. București) să întocmească și să semneze

note de intrare recepție, lucru care nu s-a întâmplat în realitate. Această

modalitate de întocmire și operare a actelor financiar contabile de către

inculpatul G.M., a condus la constatarea că mărfurile respective nu au fost

livrate, nu a existat vreo dovadă că ele s-au aflat faptic în vreun depozit, nu

s-a efectuat de către SC G. plata acestor mărfuri către societatea din

București.

Mai mult, după

încasarea sumei cu titlul de TVA rambursat, inculpatul G.M. a refacturat

mărfurile cu aceleași repere și preț, prin facturile ce poartă data de 1

septembrie 2003 (dată care nu s-a stabilit dacă este sau nu reală), prin

această operație SC G. colectând TVA și devenind astfel debitor către bugetul

de stat cu suma de 9.422.928 399 ROL, deși operația fiscală corectă era

ștornarea acestei tranzacții comerciale prin facturi corespunzătoare, însă

inculpatul G.M. a refuzat ștornarea, așa cum a declarat și contabila

societății, martora D.L., în faza de urmărire penală.

De altfel, prin

această operație s-a dovedit odată în plus că tranzacția comercială cu SC C.V.

SRL nu a fost una reală, mai ales că în luna noiembrie, SC G. a făcut

compensarea datoriei și creanței avute cu firma din București pe baza unor

ordine de compensare, deși legal compensarea trebuia făcută prin Institutul de

Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului,

conform O.G. Nr. 77/1999, astfel cum a fost completată.

Cum s-a mai arătat,

în această activitate infracțională de întocmire a celor două facturi fictive

în baza cărora inculpatul G.M. a obținut pe firma sa o rambursare fără drept de

TVA, a fost implicat și inculpatul V.G.D., care a completat facturile cu cele 59

de repere trecându-se prețul exagerate față de prețul pieței. În acest sens,

expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat că

scrisul de completare de pe facturile numerele 001 și 002 au fost executate de

inculpatul V.G.D., iar semnăturile aparțineau lui G.M.

Deși V.G.D. a invocat

neconcludența acestei expertize, întrucât ordonanța prin care s-a dispus ar fi

fost modificată trecându-se pe lângă numele inculpatului G.M. și cel al

inculpatului V.G.D., acest aspect nu a putut fi luat în considerare de instanța

de fond, atâta timp cât examinându-se scrisul inculpatului V.G.D. de pe

declarațiile date până la data efectuării expertizei, cu scrisul de pe cele

două facturi s-a ajuns la constatarea existenței mai multe caracteristici comune

din punct de vedere al construcției grafice, ceea ce a condus la concluzia din

raportul de expertiză.

Instanța de fond a

mai constatat că, după ce suma de 9.958.220.808 ROL rambursată ca TVA, a intrat

în contul SC G., inculpatul G.M., pentru a ascunde proveniența ei ilicită, a

efectuat numeroase transferuri bancare, alimentând conturile deschise la alte

bănci, a efectuat plăți către furnizori, a împrumutat o altă societate și a

ridicat banii numerar pe bază de contracte fictive de creditare a societății sale.

Astfel, în raportul de expertiză contabilă s-a menționat că din suma de 9

miliarde intrată în cont s-a acordat un împrumut de 2.640.000.000 ROL către SC

I. Craiova, deși SC G. nu avea ca obiect de activitate acordarea de credite și,

totodată, inculpatul a mai ridicat suma de 1.366.000.000 ce ar fi reprezentat

sumele cu care acesta ar fi creditat societatea.

Referitor la aceste

credite acordate de inculpatul G.M. societății pe care tot el o administra,

martorii audiați în faza de urmărire penală (foști angajați ai SC G.) au

declarat că aceste contacte de credite s-au înregistrat scriptic în

contabilitate, însă, în realitate, sumele de bani nu s-au vărsat efectiv, deși

societatea ar fi avut nevoie de disponibil bănesc.

În urma controlului

efectuat de Garda Financiară, de Comisia de Audit Intern din cadrul

Inspectoratului General al Poliției și de ANAF - București, s-au constatat

aceleași aspecte - că suma de 9 miliarde lei încasă de la Trezorerie cu titlu

de rambursare TVA a fost fie retrasă în numerar (aproximativ 600 milioane ROL

fie transferată în alte conturi, deschise la alte bănci din Craiova, după care

banii au fost de asemenea ridicați în numerar de inculpatul G.M.). Aceste

constatări au condus la concluzia că transferarea sumei în alte conturi a fost

făcută cu scopul de a recicla suma rambursată ilegal de DGFP - Dolj, așa cum a

concluzionat și Oficiul Național de prevenire și combatere a spălării banilor.

Ca atare, instanța de

fond nu a apreciat că activitatea infracțională mai sus expusă, desfășurată de

inculpatul G.M. - constând în instigarea inculpatului V.G.D. să completeze cu

date nereale în mod fals cele două facturi fiscale având ca furnizori SC C.V.

SRL București, în baza cărora a obținut rambursarea de TVA, iar apoi a semnat

aceste facturi, deși cunoștea că sunt fictive, a întocmit și semnat NIR-uri

privind presupusele mărfuri neintrate în depozitele SC G., a semnat și alte

documente cum ar fi și contracte de vânzare-cumpărare cu societatea din

București, procesul-verbal de lăsare în custodie (acte care nu corespundeau

realității) - realizează elementele constitutive al infracțiunii de instigare

la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de

art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. și respectiv falsuri în înscrisuri

sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., faptele fiind săvârșite în

formă continuată, de asemenea, s-a apreciat că inculpatul G.M. a săvârșit și

infracțiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 656/2002, fiind pe deplin dovedit că, în calitatea sa de administrator al

SC G. COM SRL Craiova, pentru a ascunde proveniența ilicită a sumei rambursate

ca TVA, a efectuat numeroase transferuri bancare în sume mici, a încheiat

contracte fictive de creditare a societății în scopul de a ridica numerar mai

multe sume de bani, a creditat o altă societate, deși nu avea un astfel de

obiect de activitate.

Deși în sarcina

inculpatului s-a reținut și săvârșirea infracțiunea de înșelăciune în forma

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., instanța de fond a constatat că

fapta inculpatului de a obține în mod ilegal de DGFP Dolj o rambursare de TVA

în sumă de 9.642.257.629 ROL, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor

aprovizionări cu marfă, acte fictive, realizează elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, act normativ care era în

vigoare la data săvârșirii faptei.

În urma intrării în

vigoare a Codului fiscal, Legea nr. 345/2002 a fost abrogată, însă prevederile

art. 36 au fost preluate de art. 8 alin. (1) din noua lege a evaziunii fiscale

- Legea nr. 241/2005 - care sancționează cu închisoare de la 3 la 10 ani și

interzicerea unor drepturi, stabilirea cu rea-credință de către contribuabili a

impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca obiect obținerea fără drept a

unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general

consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

Instanța de fond a

admis astfel cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul

G.M. și, în baza art. 334 C proc. pen., în sensul schimbării încadrării

juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în

infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din

Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece operațiunea de

refacturare s-a efectuat tot pe baza unor documente false, cu încălcarea unor

dispoziții legale, iar suma ce trebuia să o restituie a fost eșalonată la plată

prin convenția din 24 octombrie 2003 pe perioada 14 mai 2004 - 15 februarie

2007 și, pentru achitarea acestui debit, inculpatul G.M. a recurs la altă

operațiune fiscală deducând ilegal TVA, pe care apoi l-a compensat cu o parte

din sumele eșalonate la plată.

Astfel, instanța de

fond a reținut că inculpatul G.M., la data de 30 noiembrie 2003, cu factura

fiscală, a cumpărat de la SC B. SRL Craiova administrată de inculpatul V.G.,

fabrica de conserve-legume Corabia cu prețul de 14.280.000.000 ROL, deducând

TVA în valoare de 2.280.000.000. ROL. Totodată, pentru a garanta eșalonarea la

plata a TVA datorat bugetului de sta, a ipotecat acest activ în favoarea DGFP

Dolj.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că acest activ a fost cumpărat mai întâi de

persoanele fizice M.D. și soția acestuia de la SC A.C. Corabia (aflată în

lichidare judiciară) cu suma totală de 407.983.155 ROL, conform contractelor

încheiate la datele 28 februarie 2002 și 28 noiembrie 2003, apoi a fost

revândută de M.D. către SC B.I. Craiova cu suma de 10.500.000 ROL, iar după

numai o zi la 29 noiembrie 2003), SC B. l-a vândut către SC G. cu suma mai sus

menționată, deducându-se TVA în cuantum de 2.280.000.000 ROL, pe care l-a

folosit apoi pentru a compensa o parte din debitul eșalonat la plată.

Așa cum s-a constatat

din expertiza contabilă și din actele de control efectuate de organele

abilitate, SC G.C. nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată din

această tranzacție, deoarece nu avea în obiectul de activitate producția de

conserve și legume, iar activele SC A.C. Corabia cumpărate de la SC B. prin

intermediul lui M.D., nu erau destinate realizării de operațiuni taxabile,

neînregistrând venituri din această activitate. Mai mult, pentru a se face

dovada achitării în întregime a contravalorii acestui activ, s-au întocmit la

datele de 9 decembrie și 15 decembrie 2003 două chitanțe în valoare de

13.550.000 000 ROL și respectiv 10.550.000 000 ROL, care atestau nereal

achitarea integrală a prețului. În realitate, ulterior datei de 9 decembrie

2003, s-au efectuat către SC G. către SC B. plăți, cuprinse între 300 - 400

milioane lei până la data de 09 ianuarie 2004, așa cum au declarat martorii

G.V., U.V. și D.I. A rezultat deci că această tranzacție s-a făcut doar formal

de către SC G. prin reprezentantul acestuia G.M., cu complicitatea inculpatului

V.G.D., pentru a se obține în mod necuvenit TVA de la bugetul de stat,

stabilindu-se astfel în mod incorect, cu încălcarea Legii nr. 87/1994 (în

vigoare la aceea dată), obligațiile bugetare.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că fapta aceluiași inculpat, care a achiziționat fabrica de

conserve Corabia cu un preț exagerat de mare, deducând nelegal TVA deși

societatea nu avea ca obiect de activitate fabricarea de conserve,

sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, prin

compensarea TVA-ului dedus cu cel eșalonat la plată, s-a apreciat că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală incriminată la

aceea dată de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, iar

în prezent, în urma abrogării Legea nr. 87/1994 de art. 9 alin. (1) lit. c) și

alin. (2) din noua lege a evaziunii fiscale, cu aplicarea în cauză a art. 13 C.

pen.

În ceea ce privește

fapta săvârșită de inculpatul G.M., de a achiziționa cu facturi fiscale mărfuri

de la SC S.C. SRL Craiova având ca director pe inculpatul C.G. în valoarea

totală de 17.234.797.698 ROL, în baza cărora ar fi dedus TVA de 2.751.774.418

ROL în condițiile în care prețurile mărfurilor erau exagerat de mari, tocmai

pentru a se putea deduce acest TVA (care ulterior a fost folosit pentru

eșalonarea debitului datorat de SC G.), iar facturile prin care SC S.C. SRL

Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste produse de la o societate din București,

ar fi fost în realitate fictive, instanța de fond a constatat că inculpatul a

operat corect în evidențele contabile ale SC G. cele două facturi fiscale emise

de SC S.C. Craiova, iar în contractul încheiat între cele două societăți se

menționează că plata se va face pe măsura valorificării mărfurilor de către SC

G.

Cu ocazia controlului

efectuat de organele financiare abilitate s-au găsit efectiv în gestiunea SC G.

mărfurile nominalizate în cele două facturi, iar o parte din ele au fost și

valorificate.

A rezultat că

facturile fiscale prin care SC G. s-a aprovizionat cu mai multe

"produse" în valoare de 17.234.797.698 ROL nu au fost fictive

operațiunea a fost una reală și nu s-a stabilit pe baza unor probe științifice

că prețurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu

prețurile practicate pe piață, simplele aprecieri ale unor martori (în speță

martorul P.M. - administrator al SC T. SA -, care a declarat că a cumpărat o

parte din produse, sesizându-se că au prețuri mult mai mari) neputând duce

indubitabil la concluzia că s-a urmărit în realitate o evaziune fiscală.

Mai mult, deși în

actul de inculpare se susține că facturile prin care la rândul său SC S.C. SRL

Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din București

- SC E.I.G. SA ar fi fost fictive, instanța de fond a concluzionat că această

apreciere nu se bazează pe probe științifice, certe, ci doar pe depozițiile

unor martori - V.C. și F.D. - care sunt oarecum subiective, în condițiile în

care împotriva acestor persoane s-a declanșat de asemenea urmărirea penală, tot

pentru săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală.

În consecință, în

baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen, s-a

dispus achitarea inculpaților G.M. și C.G. în ceea ce privește infracțiunile

mai sus expuse.

Referitor la

inculpatul V.G.D., instanța de fond a constatat că acesta se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor, de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de

art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și de

complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (tranzacția

privind revânzarea fabricii de conserve din Corabia), vinovăția acestuia fiind

pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepsei s-a avut în

vedere gradul de pericol social al faptelor, dat de modalitatea în care au fost

comise, consecințele produse, dar și persoana inculpatului. Avându-se în vedere

că acesta este infractor primar, că anterior a avut o bună comportare și nu a

mai creat probleme organelor fiscale și judiciare, a depus diligențe pentru

recuperarea sumei de 9 miliarde lei obținută nelegal cu titlul de rambursare de

TVA, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și

fără privare de libertate, prin aplicarea unor pedepse cu îndepărtare de

minimul special prevăzut de lege, având ca modalitate de executare suspendarea

executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Având în vedere că,

în prezent, nu mai există vreun pericol care să zădărnicească aflarea

adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, chiar dacă

infracțiunile săvârșite de inculpatul G.M. au un grad ridicat de pericol

social, prima instanță a apreciat că au dispărut temeiurile care au impus

luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, astfel încât, în

baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus revocarea acestei măsuri.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul V.G.D. a cărui vinovăție privind săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 290 alin. (1) C. pen cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen și art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/ 1994 republicată cu aplicarea

art. 13 C. pen., a fost de asemenea pe deplin stabilită și dovedită, la

individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere împrejurările

comiterii faptelor, consecințele produse și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, chiar dacă inculpatul V.G.D., a mai săvârșit fapte penale, acesta a

fost reabilitat, iar în prezenta cauză a săvârșit un număr mai redus de

infracțiuni, astfel încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu privire la

care se va dispune suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C.

pen., va contribui la resocializarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

În ceea ce privește

latura civilă a cauze, instanța de fond a constatat în esență că cererea părții

civile DGFP Dolj -, în numele Statului Român prin Agenția Națională de

Administrare Fiscală București, este numai în parte întemeiată, din actele și

lucrările dosarului rezultând că, în urma tranzacției comerciale încheiată

între SC G. și SC B.I. Craiova la data de 30 noiembrie 2003 privind vânzarea

fabricii de conserve Corabia prin încălcarea prevederilor legale, inculpatul

G.M. reprezentant al SC G.C. a dedus nelegal TVA în sumă de 2.228.000.000 ROL,

prin această prejudiciind bugetul de stat cu suma mai sus menționată. Însă, în

ceea ce privește suma de 2.751.774.418 ROL, pe care inculpatul G.M. a dedus-o

cu titlul de TVA în urma tranzacției comerciale încheiate cu SC S.C. SRL Craiova,

s-a apreciat că nu s-a dovedit pe baza unor probe științifice certe și

concludente nelegalitatea acestei tranzacții, nefiind realizate deci elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, astfel încât această sumă nu

a putut fi considerată un prejudiciu pentru bugetul consolidat al statului.

Avându-se în vedere

prevederile art. 14 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 115

și 116 C. proc. fiscală, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă,

obligându-l pe inculpatul G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

G.C. SRL Craiova, în solidar și cu inculpatul V.G.D., la plata sumei de

2.280.000.000 ROL către DGFP Dolj, plus obligațiile fiscale accesorii,

respectiv dobânzi, majorări și penalități de întârziere la plată, care vor fi

calculate cu începere de la data de 30 noiembrie 2004 până la achitarea

integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea

civilă Agenda Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Craiova, precum și

inculpații G.M. și V.G.D.

Prin Decizia penală

nr. 366 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile Parchetului de

pe lângă Tribunalul Dolj și părții civile ANAF - D.G.R.F.P. Craiova, declarate

împotriva Sentinței penale nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1306/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006), privind

pe inculpații C.G. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova), G.M.

și V.G.D. (arestat în altă cauză, deținut în prezent în Penitenciarul

Pelendava).

A desființat în parte

sentința și, rejudecând:

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul G.M., astfel:

- din art. 215 alin.

(1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002

cu aplic. art. 13 C. pen.;

- din art. 25 C. pen.

rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prev. de

art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- din art. 37 din

Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005, în două infracțiuni prev. de art. 11 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul V.G.D., din

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994,

în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) Lit. c) din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul C.G., din

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la

art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art.

26 rap. la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37

lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul

G.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. prev. de

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. a

condamnat pe același inculpat la pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare,

pentru fiecare din cele două infracțiuni, și câte 2 (doi) ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

cu titlu de pedeapsă complementară.

A menținut

condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, astfel

încât, inculpatul va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

A aplicat

dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3

(trei) ani închisoare aplicată inculpatului, termenul de încercare fiind compus

din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 3 ani, conform

art. 86

2

C. pen., respectiv de 6 (șase) ani.

În baza art. 86 C.

pen. a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de

lege. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza

art. 11 pct 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a

încetat procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic.

art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A aplicat

dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat

procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic art. 41

alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37

lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de

3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a)

teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C.

pen., a menținut liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 592

zile închisoare.

A aplicat

dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat

procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit

prescripția răspunderii penale.

A admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă ANAF - prin D.G.F.P. Craiova și obligă pe

inculpații G.M. și C.G. în solidar, iar inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C.

SRL, la plata sumei de 275.177 RON, cu obligațiile fiscale accesorii calculate

conform Codului de Procedură Fiscală, menținând obligarea inculpaților G.M. și

V.G.D., în solidar, inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL, la plata sumei

de 228.000 RON, cu obligațiile fiscale accesorii calculate conform Codului de

Procedură Fiscală.

A obligat pe

inculpatul G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL la

plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, la instanța de fond;

pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat,

la instanța de fond, menținând obligarea inculpatului V.G.D. la plata sumei de

1000 lei, cu același titlu.

A menținut celelalte

dispoziții din sentință privind anularea actelor false.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații G.M. și V.G.D. (arestat în altă

cauză, deținut în prezent în Penitenciarul Pelendava), împotriva Sentinței

penale nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul

cu nr. 13.06/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006).

Pentru a se pronunța

în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

În raport de dispozițiile

deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de apel, în vederea stabilirii

exacte a situației de fapt cu privire la relația comercială dintre SC - G.C.

SRL Craiova și SC S.C. Group SRL Craiova, respectiv pentru a stabili realitatea

sau fictivitatea tranzacției, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile

și, de asemenea, s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice având ca

obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia, inclusiv stabilirea modului de

creditare a SC G.C. SRL de către inculpatul G.M., cu luarea în considerare a

actelor contabile, și documentelor din casierie, prin evidențierea caracterului

real sau fictiv al operațiunilor.

Raportul de expertiză

contabilă judiciară a fost întocmit de către expertul contabil S.E., iar

raportul de expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C.

Corabia, a fost întocmit de expertul tehnic în specialitatea construcții H.C.

Obiecțiunile formulate de partea civilă - prin care invoca nulitatea raportului

de expertiză întocmit de expertul H.C., arătând că acesta nu ar avea calitatea

de expert tehnic judiciar sau de specialist în condițiile menționate de O.G.

nr. 24/2011 -, fără a proba această împrejurare, au fost apreciate de instanță

ca neîntemeiate, întrucât desemnarea expertului H.C. s-a făcut în condițiile

prevăzute de lege, acesta fiind legitimat de Ministerul Justiției în această

calitate, în acest sens fiind prezentată legitimația din 01 august 2000. De

asemenea, împrejurarea invocată de inculpatul C.G. - în sensul că nu ar fi fost

încunoștințat de expertul H.C. în legătură cu data întocmirii raportului de

expertiză având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia -, nu este de

natură a afecta valabilitatea acestui act, întrucât inculpatul C.G. nu a fost

trimis în judecată și cercetat pentru săvârșirea vreunei fapte în legătură cu

acest imobil, nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare care a avut ca

obiect construcția menționată mai sus.

Primul motiv de apel

formulat de parchet, precum și de către inculpatul G.M. - cu privire la greșita

încadrare juridică dată faptelor de instanța de fond, a fost fondat în parte,

numai în ceea ce privește critica formulată de parchet. Astfel, inculpații au

fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului: - inculpatul G.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii, de fals

în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap.

la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991

rap. la art. 289 C. pen., înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de

art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și din

Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994,

republicată și spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpatul V.G.D.

pentru săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în

formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2), complicitate

la săvârșirea infracțiunii, de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; -

inculpatul C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin.

(2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c)

și din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

Instanța de fond a

apreciat în mod corect că se impune schimbarea încadrării juridice în raport de

starea de fapt reținută în cauză și succesiunea de legi, însă încadrarea

juridică stabilită de această instanță este nelegală. Astfel, în cauza de față,

de la data săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în

judecată și până la data judecării cauzei, au intervenit mai multe legi penale,

motiv pentru care în mod legal s-a pus problema care dintre legile intervenite

în acest interval de timp sunt incidente cu privire la fiecare dintre

infracțiunile săvârșite de inculpați.

Potrivit

dispozițiilor art. 13 C. pen., atunci când, de la săvârșirea infracțiunii până

la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea cea mai favorabilă, din textul de lege menționat mai sus,

rezultând că, pentru aplicarea legii penale mai favorabilă, este necesară

întrunirea anumitor condiții, respectiv: succesiunea de legi penale să

intervină între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a

autorului acesteia; toate legile penale intervenite în acest interval să

incrimineze fapta săvârșită, iar legile penale intervenite în același interval

să prevadă condiții de incriminare și un tratament sancționator diferit pentru

infracțiunea săvârșită.

În cauza de față,

instanța de apel, constatând îndeplinite cerințele de mai sus, a procedat,

pentru stabilirea legii penale mai favorabile, la examinarea comparativă a

dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive atât cu privire la condițiile

de incriminare a faptei, condițiile de tragere la răspundere, precum și cu

privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi.

În acest sens, a

arătat că nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era

aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii, cu atât mai mult cu cât, art. 7

din Convenția Europeană a Dreptului Omului consacră, în mod general, principiul

legalității infracțiunilor și pedepselor și interzice, în mod special,

aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când această aplicare are loc în

detrimentul acuzatului. Articolul menționat mai sus impune și ca legea penală

să nu fie aplicată în mod extensiv în detrimentul acuzatului, consecința fiind

aceea că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pe

care acestea le atrag după sine.

Astfel, pentru

inculpatul G.M., a constatat - analizând limitele maxime și minime prevăzute de

legile care s-au succedat de la data săvârșirii infracțiunii menționată la pct

1 din rechizitoriu, faptă pentru care acesta a fost trimis în judecată pentru

inf. prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. - că legea mai favorabilă

este Legea nr. 345/2002, respectiv art. 36 din această lege, contrar

susținerilor parchetului, care a apreciat că legea mai favorabilă aplicabilă în

această situație este Legea nr. 241/2005 (limitele prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 241/2005 sunt închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor

drepturi, iar art. 36 din Legea nr. 345/2002 sancționează infracțiunea cu

pedeapsa închisorii de la 1 la 7 ani).

Cu privire la

infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată,

respectiv instigare la această infracțiune, instanța de apel a apreciat că se

impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune prev. de art.

290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, concursul de

infracțiuni reprezintă situația în care o persoană săvârșește două sau mai

multe infracțiuni prin acțiuni sau inacțiuni separate, sau prin aceeași acțiune

înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, iar existența

infracțiunii continuare presupune întrunirea cumulativă a elementelor componente,

caracterizate sub aspectul structurii juridico-penale, printr-o triplă unitate,

respectiv unitate de subiect activ, de rezoluție și de conținut. În cauza de

fată, constatându-se existența unei rezoluții infracționale unice, chiar dacă

subiectul activ are - sub aspectul participației - calități diferite,

respectiv, la unele acțiuni este autor iar la altele instigator, s-a apreciat

că există infracțiune continuată, impunându-se astfel schimbarea încadrării

juridice așa cum am menționat mai sus.

Cu privire la același

inculpat, s-a apreciat, de asemenea, că infracțiunea de fals intelectual prev.

de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., pentru care acesta a

fost trimis în judecată, este absorbită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

din Legea nr. 241/2005 (care în mod eronat a fost raportată la art. 11 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.), impunându-se

schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni prev. de art. 11 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (omisiunea, în tot sau

în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a

operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori

evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor

care nu au la bază operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive

constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, în conținutul constitutiv

al acesteia fiind cuprinsă și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de

Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., în acest sens pronunțându-se și

instanța supremă). Este mai favorabil în cauză textul de lege în materia

evaziunii fiscale cuprins în Legea nr. 87/1994, întrucât limitele de pedeapsă

pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea

nr. 241/2005 sunt închisoarea de la 4 la 10 ani, iar pentru infracțiunea prev.

de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 este prevăzută închisoarea

de la 2 la 8 ani.

În mod nelegal

instanța de fond a creat o a treia lege - lex tertia - prin combinarea

dispozițiilor favorabile din legile succesive, impunându-se înlăturarea acestei

nelegalități, deoarece, în aplicarea legii penale mai favorabile trebuie

respectată întotdeauna, ca o "regulă de bază, interdicția de creare pe

cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai favorabile

din mai multe legi. Această regulă trebuie înțeleasă în sensul că, în cazul în

care, în intervalul de la data săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii

definitive a hotărârii judecătorești privitor la infracțiunea comisă, au

intervenit una sau mai multe legi penale, există obligația identificării legii

penale care, în ansamblul ei, este mai favorabilă, și nu a recurgerii la

posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legile

succesive diferite apărute în această perioadă, pentru că astfel se creează, pe

cale de interpretare judiciară, o a treia lege, ceea ce este inadmisibil.

În raport de aceleași

argumente juridice, instanța de apel a apreciat că se impune schimbarea

încadrării juridice și cu privire la inculpatul V.G.D., din infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr.

241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul C.G., s-a

impus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

87/1994, în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

Motivul de apel

formulat de parchet privind greșita achitare a inculpaților G.M. pentru

infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr.

241/2005 și a inculpatului C.G. pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv art. 26 C. pen. rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost fondat,

iar motivele de apel formulate de inculpații G.M. și V.G.D. privind greșita

condamnare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, au

fost nefondate.

Astfel instanța de

fond a dispus achitarea inculpaților G.M. și C.G., apreciind că depozițiile

martorilor V.C. și F.D. sunt subiective, în condițiile în care împotriva

acestor persoane era începută urmărirea penală pentru săvârșirea unor fapte de

evaziune fiscală, astfel încât prezumția de nevinovăție a inculpaților în

legătură cu această faptă nu a fost răsturnată, acordând preeminentă

declarațiilor date de cei doi inculpați și fără a administra toate probele

necesare pentru aflarea adevărului.

Ca urmare, instanța

de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind atașate în acest

sens la dosarul cauzei copii de pe o serie de înscrisuri aflate în Dosarul

penal nr. 9817/302/2005, Sentința penală nr. 817/209 a Judecătoriei Sectorului

5 București, Decizia penală nr. 2373/R din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel,

secția a II-a penală, București.

Este adevărat că

inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și

dovedească vinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor

judiciare, respectiv acuzării, obligația să administreze probe în vederea

dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62, art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul,

în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de

temeinice. În înțelesul legii, "are dreptul să probeze lipsa lor de

temeinicie" este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la

negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la

negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care

inculpatul nu reușește să probez