ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2014

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1306/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006*), s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice, iar în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a uneia din fapte, respectiv din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen. În baza disp. art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.

la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 37 din Legea nr. 82/1991 (devenit art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată) rap. la art. 289 C. pen., inculpatul G.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani (relația cu SC B.I. SRL reprezentată de inculpat V.G.D. privind vânzarea fabricii C.L. Corabia). În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.M. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) - alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplic. art. 13 C. pen. (relația cu SC S.C. SRL Craiova, reprezentată de C.G.) În baza art. 33 -34 C. pen.

inculpatul G.M. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară; s-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 7 ani; pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 12 aprilie 2006, până la 5 iunie 2006. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului G.M. zis "C.". În baza disp. art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp.

art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, iar conform art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară; s-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada unui termen de încercare de 7 ani; pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi. controlate mijloacele de existență; s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G. pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. C. pen., respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 37 lit. a) C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice- Dolj - în numele Statului Român reprezentată prin ANAF - București, și a fost obligat inculpatul G.M. în solidar cu inculpatul V.G.D., iar inculpatul G.M.

și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către partea civilă, plus obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, majorări și penalități de întârziere la plată, cu începere de la data de 30 noiembrie 2003 până la achitarea integrală a debitului); s-a constatat că inculpatul G.M. și V.G., precum și SC G.C. SRL Craiova, nu posedă bunuri pentru a se institui măsuri asigurătorii. În baza art. 7 rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, copie de pe dispozitivul prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, s-a dispus a se comunica la Oficiul Registrului Comerțului, pentru mențiunile ce se impun; în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor falsificate (facturile fiscale din 28 iulie 2007, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC G.C.

și SC C.V. SRL București din 28 iulie 2003 și procesul-verbal de custodie din aceeași dată, facturile din 01 septembrie 2003 prin care s-au revândut mărfurile către SC C.V. București, chitanțele fiscale din 09 decembrie 2003 în valoare de 13.550.000.000 ROL și 5683603 în valoare 10.550.000.000 ROL). Au fost obligați inculpații G.M. și V.G.D. la câte 10.00 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. 6D/P/2006, au fost trimiși în judecată inculpații: G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap.

la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privata, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) Lit. c) și din legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată și spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; V.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic.

art. 41 alin. (2), complicitate la săvârșirea infracțiunii, de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și C.G., pentru săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a), în final cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul G.M., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova, în cursul lunii iulie 2003, a înregistrat în evidența contabilă a societății documente fiscale fictive în baza cărora a obținut de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj. Apărarea inculpatului în sensul că l-a cunoscut personal pe presupusul director economic al SC C.V. SRL București, cu care a încheiat contractul din 28 iulie 2003 privind vânzarea cumpărarea unor mărfuri și cele două facturi în baza cărora a obținut rambursarea de TVA, a fost infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, instanța de fond a reținut că SC C.V. SRL București era doar o societate fantomă, înființată de doi cetățeni arabi care până în luna iulie 2003 nu a desfășurat activități comerciale, că nu avea încheiate contracte de muncă și, de asemenea, nu a fost identificată nicio persoană cu numele de D.Ș.

Cele două facturi fiscale au fost achiziționate ilicit de o altă firmă fantomă - SC G.I. SRL București, care aparținea unor cetățeni. În această activitate infracțională a fost implicat parțial și inculpatul V.G.D., care a completat cele două facturi fiscale cu un nr. de 59 de repere, cu prețuri exagerat de mari. De altfel și în raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală s-a concluzionat că cele 59 de repere trecute în cele două facturi au prețuri unitare foarte mari, ajungând chiar la 200 - 300 milioane ROL/bucată reper, iar SC G. COM nu a mai valorificat materiale cu astfel de prețuri. Același raport a mai concluzionat că deși pentru aceste mărfuri sau întocmit NIR-uri din 28 iulie 2003 semnate numai de G.M., în condițiile în care mărfurile nu fuseseră recepționate, iar faptul că mărfurile ar fi rămas în custodia furnizorului impunea ca și acesta din urmă (SC C.V.

București) să întocmească și să semneze note de intrare recepție, lucru care nu s-a întâmplat în realitate. Această modalitate de întocmire și operare a actelor financiar contabile de către inculpatul G.M., a condus la constatarea că mărfurile respective nu au fost livrate, nu a existat vreo dovadă că ele s-au aflat faptic în vreun depozit, nu s-a efectuat de către SC G. plata acestor mărfuri către societatea din București. Mai mult, după încasarea sumei cu titlul de TVA rambursat, inculpatul G.M. a refacturat mărfurile cu aceleași repere și preț, prin facturile ce poartă data de 1 septembrie 2003 (dată care nu s-a stabilit dacă este sau nu reală), prin această operație SC G. colectând TVA și devenind astfel debitor către bugetul de stat cu suma de 9.422.928 399 ROL, deși operația fiscală corectă era ștornarea acestei tranzacții comerciale prin facturi corespunzătoare, însă inculpatul G.M.

a refuzat ștornarea, așa cum a declarat și contabila societății, martora D.L., în faza de urmărire penală. De altfel, prin această operație s-a dovedit odată în plus că tranzacția comercială cu SC C.V. SRL nu a fost una reală, mai ales că în luna noiembrie, SC G. a făcut compensarea datoriei și creanței avute cu firma din București pe baza unor ordine de compensare, deși legal compensarea trebuia făcută prin Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului, conform O.G. Nr. 77/1999, astfel cum a fost completată. Cum s-a mai arătat, în această activitate infracțională de întocmire a celor două facturi fictive în baza cărora inculpatul G.M. a obținut pe firma sa o rambursare fără drept de TVA, a fost implicat și inculpatul V.G.D., care a completat facturile cu cele 59 de repere trecându-se prețul exagerate față de prețul pieței.

În acest sens, expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat că scrisul de completare de pe facturile numerele 001 și 002 au fost executate de inculpatul V.G.D., iar semnăturile aparțineau lui G.M. Deși V.G.D. a invocat neconcludența acestei expertize, întrucât ordonanța prin care s-a dispus ar fi fost modificată trecându-se pe lângă numele inculpatului G.M. și cel al inculpatului V.G.D., acest aspect nu a putut fi luat în considerare de instanța de fond, atâta timp cât examinându-se scrisul inculpatului V.G.D. de pe declarațiile date până la data efectuării expertizei, cu scrisul de pe cele două facturi s-a ajuns la constatarea existenței mai multe caracteristici comune din punct de vedere al construcției grafice, ceea ce a condus la concluzia din raportul de expertiză.

Instanța de fond a mai constatat că, după ce suma de 9.958.220.808 ROL rambursată ca TVA, a intrat în contul SC G., inculpatul G.M., pentru a ascunde proveniența ei ilicită, a efectuat numeroase transferuri bancare, alimentând conturile deschise la alte bănci, a efectuat plăți către furnizori, a împrumutat o altă societate și a ridicat banii numerar pe bază de contracte fictive de creditare a societății sale. Astfel, în raportul de expertiză contabilă s-a menționat că din suma de 9 miliarde intrată în cont s-a acordat un împrumut de 2.640.000.000 ROL către SC I. Craiova, deși SC G. nu avea ca obiect de activitate acordarea de credite și, totodată, inculpatul a mai ridicat suma de 1.366.000.000 ce ar fi reprezentat sumele cu care acesta ar fi creditat societatea.

Referitor la aceste credite acordate de inculpatul G.M. societății pe care tot el o administra, martorii audiați în faza de urmărire penală (foști angajați ai SC G.) au declarat că aceste contacte de credite s-au înregistrat scriptic în contabilitate, însă, în realitate, sumele de bani nu s-au vărsat efectiv, deși societatea ar fi avut nevoie de disponibil bănesc. În urma controlului efectuat de Garda Financiară, de Comisia de Audit Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliției și de ANAF - București, s-au constatat aceleași aspecte - că suma de 9 miliarde lei încasă de la Trezorerie cu titlu de rambursare TVA a fost fie retrasă în numerar (aproximativ 600 milioane ROL fie transferată în alte conturi, deschise la alte bănci din Craiova, după care banii au fost de asemenea ridicați în numerar de inculpatul G.M.).

Aceste constatări au condus la concluzia că transferarea sumei în alte conturi a fost făcută cu scopul de a recicla suma rambursată ilegal de DGFP - Dolj, așa cum a concluzionat și Oficiul Național de prevenire și combatere a spălării banilor. Ca atare, instanța de fond nu a apreciat că activitatea infracțională mai sus expusă, desfășurată de inculpatul G.M. - constând în instigarea inculpatului V.G.D. să completeze cu date nereale în mod fals cele două facturi fiscale având ca furnizori SC C.V.

SRL București, în baza cărora a obținut rambursarea de TVA, iar apoi a semnat aceste facturi, deși cunoștea că sunt fictive, a întocmit și semnat NIR-uri privind presupusele mărfuri neintrate în depozitele SC G., a semnat și alte documente cum ar fi și contracte de vânzare-cumpărare cu societatea din București, procesul-verbal de lăsare în custodie (acte care nu corespundeau realității) - realizează elementele constitutive al infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. și respectiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., faptele fiind săvârșite în formă continuată, de asemenea, s-a apreciat că inculpatul G.M.

a săvârșit și infracțiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fiind pe deplin dovedit că, în calitatea sa de administrator al SC G. COM SRL Craiova, pentru a ascunde proveniența ilicită a sumei rambursate ca TVA, a efectuat numeroase transferuri bancare în sume mici, a încheiat contracte fictive de creditare a societății în scopul de a ridica numerar mai multe sume de bani, a creditat o altă societate, deși nu avea un astfel de obiect de activitate.

Deși în sarcina inculpatului s-a reținut și săvârșirea infracțiunea de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a obține în mod ilegal de DGFP Dolj o rambursare de TVA în sumă de 9.642.257.629 ROL, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor aprovizionări cu marfă, acte fictive, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, act normativ care era în vigoare la data săvârșirii faptei.

În urma intrării în vigoare a Codului fiscal, Legea nr. 345/2002 a fost abrogată, însă prevederile art. 36 au fost preluate de art. 8 alin. (1) din noua lege a evaziunii fiscale - Legea nr. 241/2005 - care sancționează cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, stabilirea cu rea-credință de către contribuabili a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca obiect obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Instanța de fond a admis astfel cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.M. și, în baza art. 334 C proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece operațiunea de refacturare s-a efectuat tot pe baza unor documente false, cu încălcarea unor dispoziții legale, iar suma ce trebuia să o restituie a fost eșalonată la plată prin convenția din 24 octombrie 2003 pe perioada 14 mai 2004 - 15 februarie 2007 și, pentru achitarea acestui debit, inculpatul G.M. a recurs la altă operațiune fiscală deducând ilegal TVA, pe care apoi l-a compensat cu o parte din sumele eșalonate la plată. Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul G.M., la data de 30 noiembrie 2003, cu factura fiscală, a cumpărat de la SC B. SRL Craiova administrată de inculpatul V.G., fabrica de conserve-legume Corabia cu prețul de 14.280.000.000 ROL, deducând TVA în valoare de 2.280.000.000.

ROL. Totodată, pentru a garanta eșalonarea la plata a TVA datorat bugetului de sta, a ipotecat acest activ în favoarea DGFP Dolj. Din probele administrate în cauză a rezultat că acest activ a fost cumpărat mai întâi de persoanele fizice M.D. și soția acestuia de la SC A.C. Corabia (aflată în lichidare judiciară) cu suma totală de 407.983.155 ROL, conform contractelor încheiate la datele 28 februarie 2002 și 28 noiembrie 2003, apoi a fost revândută de M.D. către SC B.I. Craiova cu suma de 10.500.000 ROL, iar după numai o zi la 29 noiembrie 2003), SC B. l-a vândut către SC G. cu suma mai sus menționată, deducându-se TVA în cuantum de 2.280.000.000 ROL, pe care l-a folosit apoi pentru a compensa o parte din debitul eșalonat la plată.

Așa cum s-a constatat din expertiza contabilă și din actele de control efectuate de organele abilitate, SC G.C. nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată din această tranzacție, deoarece nu avea în obiectul de activitate producția de conserve și legume, iar activele SC A.C. Corabia cumpărate de la SC B. prin intermediul lui M.D., nu erau destinate realizării de operațiuni taxabile, neînregistrând venituri din această activitate. Mai mult, pentru a se face dovada achitării în întregime a contravalorii acestui activ, s-au întocmit la datele de 9 decembrie și 15 decembrie 2003 două chitanțe în valoare de 13.550.000 000 ROL și respectiv 10.550.000 000 ROL, care atestau nereal achitarea integrală a prețului.

În realitate, ulterior datei de 9 decembrie 2003, s-au efectuat către SC G. către SC B. plăți, cuprinse între 300 - 400 milioane lei până la data de 09 ianuarie 2004, așa cum au declarat martorii G.V., U.V. și D.I. A rezultat deci că această tranzacție s-a făcut doar formal de către SC G. prin reprezentantul acestuia G.M., cu complicitatea inculpatului V.G.D., pentru a se obține în mod necuvenit TVA de la bugetul de stat, stabilindu-se astfel în mod incorect, cu încălcarea Legii nr. 87/1994 (în vigoare la aceea dată), obligațiile bugetare.

De asemenea, instanța de fond a constatat că fapta aceluiași inculpat, care a achiziționat fabrica de conserve Corabia cu un preț exagerat de mare, deducând nelegal TVA deși societatea nu avea ca obiect de activitate fabricarea de conserve, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, prin compensarea TVA-ului dedus cu cel eșalonat la plată, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală incriminată la aceea dată de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, iar în prezent, în urma abrogării Legea nr. 87/1994 de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din noua lege a evaziunii fiscale, cu aplicarea în cauză a art. 13 C. pen.

În ceea ce privește fapta săvârșită de inculpatul G.M., de a achiziționa cu facturi fiscale mărfuri de la SC S.C. SRL Craiova având ca director pe inculpatul C.G. în valoarea totală de 17.234.797.698 ROL, în baza cărora ar fi dedus TVA de 2.751.774.418 ROL în condițiile în care prețurile mărfurilor erau exagerat de mari, tocmai pentru a se putea deduce acest TVA (care ulterior a fost folosit pentru eșalonarea debitului datorat de SC G.), iar facturile prin care SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste produse de la o societate din București, ar fi fost în realitate fictive, instanța de fond a constatat că inculpatul a operat corect în evidențele contabile ale SC G. cele două facturi fiscale emise de SC S.C.

Craiova, iar în contractul încheiat între cele două societăți se menționează că plata se va face pe măsura valorificării mărfurilor de către SC G. Cu ocazia controlului efectuat de organele financiare abilitate s-au găsit efectiv în gestiunea SC G. mărfurile nominalizate în cele două facturi, iar o parte din ele au fost și valorificate. A rezultat că facturile fiscale prin care SC G. s-a aprovizionat cu mai multe "produse" în valoare de 17.234.797.698 ROL nu au fost fictive operațiunea a fost una reală și nu s-a stabilit pe baza unor probe științifice că prețurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu prețurile practicate pe piață, simplele aprecieri ale unor martori (în speță martorul P.M.

- administrator al SC T. SA -, care a declarat că a cumpărat o parte din produse, sesizându-se că au prețuri mult mai mari) neputând duce indubitabil la concluzia că s-a urmărit în realitate o evaziune fiscală. Mai mult, deși în actul de inculpare se susține că facturile prin care la rândul său SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din București - SC E.I.G. SA ar fi fost fictive, instanța de fond a concluzionat că această apreciere nu se bazează pe probe științifice, certe, ci doar pe depozițiile unor martori - V.C. și F.D. - care sunt oarecum subiective, în condițiile în care împotriva acestor persoane s-a declanșat de asemenea urmărirea penală, tot pentru săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală.

În consecință, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen, s-a dispus achitarea inculpaților G.M. și C.G. în ceea ce privește infracțiunile mai sus expuse. Referitor la inculpatul V.G.D., instanța de fond a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (tranzacția privind revânzarea fabricii de conserve din Corabia), vinovăția acestuia fiind pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dat de modalitatea în care au fost comise, consecințele produse, dar și persoana inculpatului.

Avându-se în vedere că acesta este infractor primar, că anterior a avut o bună comportare și nu a mai creat probleme organelor fiscale și judiciare, a depus diligențe pentru recuperarea sumei de 9 miliarde lei obținută nelegal cu titlul de rambursare de TVA, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, prin aplicarea unor pedepse cu îndepărtare de minimul special prevăzut de lege, având ca modalitate de executare suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. Având în vedere că, în prezent, nu mai există vreun pericol care să zădărnicească aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, chiar dacă infracțiunile săvârșite de inculpatul G.M.

au un grad ridicat de pericol social, prima instanță a apreciat că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, astfel încât, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus revocarea acestei măsuri. În ceea ce-l privește pe inculpatul V.G.D. a cărui vinovăție privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/ 1994 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost de asemenea pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, consecințele produse și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, chiar dacă inculpatul V.G.D., a mai săvârșit fapte penale, acesta a fost reabilitat, iar în prezenta cauză a săvârșit un număr mai redus de infracțiuni, astfel încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu privire la care se va dispune suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen., va contribui la resocializarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În ceea ce privește latura civilă a cauze, instanța de fond a constatat în esență că cererea părții civile DGFP Dolj -, în numele Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, este numai în parte întemeiată, din actele și lucrările dosarului rezultând că, în urma tranzacției comerciale încheiată între SC G. și SC B.I.

Craiova la data de 30 noiembrie 2003 privind vânzarea fabricii de conserve Corabia prin încălcarea prevederilor legale, inculpatul G.M. reprezentant al SC G.C. a dedus nelegal TVA în sumă de 2.228.000.000 ROL, prin această prejudiciind bugetul de stat cu suma mai sus menționată. Însă, în ceea ce privește suma de 2.751.774.418 ROL, pe care inculpatul G.M. a dedus-o cu titlul de TVA în urma tranzacției comerciale încheiate cu SC S.C. SRL Craiova, s-a apreciat că nu s-a dovedit pe baza unor probe științifice certe și concludente nelegalitatea acestei tranzacții, nefiind realizate deci elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, astfel încât această sumă nu a putut fi considerată un prejudiciu pentru bugetul consolidat al statului.

Avându-se în vedere prevederile art. 14 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 115 și 116 C. proc. fiscală, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, obligându-l pe inculpatul G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, în solidar și cu inculpatul V.G.D., la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către DGFP Dolj, plus obligațiile fiscale accesorii, respectiv dobânzi, majorări și penalități de întârziere la plată, care vor fi calculate cu începere de la data de 30 noiembrie 2004 până la achitarea integrală a prejudiciului. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Agenda Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P.

Craiova, precum și inculpații G.M. și V.G.D. Prin Decizia penală nr. 366 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și părții civile ANAF - D.G.R.F.P. Craiova, declarate împotriva Sentinței penale nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1306/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006), privind pe inculpații C.G. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova), G.M. și V.G.D. (arestat în altă cauză, deținut în prezent în Penitenciarul Pelendava). A desființat în parte sentința și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul G.M., astfel: - din art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic.

art. 13 C. pen.; - din art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în două infracțiuni prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul V.G.D., din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul C.G., din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. 1. În baza art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic.

art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni, și câte 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. A menținut condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului, termenul de încercare fiind compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 3 ani, conform art. 86 2 C. pen., respectiv de 6 (șase) ani. În baza art. 86 C. pen. a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 11 pct 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. 2. În baza art. art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.D.

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. 3. În baza art. art 26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul C.G.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 592 zile închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - prin D.G.F.P. Craiova și obligă pe inculpații G.M. și C.G. în solidar, iar inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL, la plata sumei de 275.177 RON, cu obligațiile fiscale accesorii calculate conform Codului de Procedură Fiscală, menținând obligarea inculpaților G.M. și V.G.D., în solidar, inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL, la plata sumei de 228.000 RON, cu obligațiile fiscale accesorii calculate conform Codului de Procedură Fiscală. A obligat pe inculpatul G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, la instanța de fond; pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, la instanța de fond, menținând obligarea inculpatului V.G.D.

la plata sumei de 1000 lei, cu același titlu. A menținut celelalte dispoziții din sentință privind anularea actelor false. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.M. și V.G.D. (arestat în altă cauză, deținut în prezent în Penitenciarul Pelendava), împotriva Sentinței penale nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 13.06/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006). Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele: În raport de dispozițiile deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de apel, în vederea stabilirii exacte a situației de fapt cu privire la relația comercială dintre SC - G.C. SRL Craiova și SC S.C. Group SRL Craiova, respectiv pentru a stabili realitatea sau fictivitatea tranzacției, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile și, de asemenea, s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C.

Corabia, inclusiv stabilirea modului de creditare a SC G.C. SRL de către inculpatul G.M., cu luarea în considerare a actelor contabile, și documentelor din casierie, prin evidențierea caracterului real sau fictiv al operațiunilor. Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit de către expertul contabil S.E., iar raportul de expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia, a fost întocmit de expertul tehnic în specialitatea construcții H.C. Obiecțiunile formulate de partea civilă - prin care invoca nulitatea raportului de expertiză întocmit de expertul H.C., arătând că acesta nu ar avea calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist în condițiile menționate de O.G.

nr. 24/2011 -, fără a proba această împrejurare, au fost apreciate de instanță ca neîntemeiate, întrucât desemnarea expertului H.C. s-a făcut în condițiile prevăzute de lege, acesta fiind legitimat de Ministerul Justiției în această calitate, în acest sens fiind prezentată legitimația din 01 august 2000. De asemenea, împrejurarea invocată de inculpatul C.G. - în sensul că nu ar fi fost încunoștințat de expertul H.C. în legătură cu data întocmirii raportului de expertiză având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia -, nu este de natură a afecta valabilitatea acestui act, întrucât inculpatul C.G. nu a fost trimis în judecată și cercetat pentru săvârșirea vreunei fapte în legătură cu acest imobil, nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare care a avut ca obiect construcția menționată mai sus.

Primul motiv de apel formulat de parchet, precum și de către inculpatul G.M. - cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor de instanța de fond, a fost fondat în parte, numai în ceea ce privește critica formulată de parchet. Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului: - inculpatul G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap.

la art. 289 C. pen., înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată și spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpatul V.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2), complicitate la săvârșirea infracțiunii, de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpatul C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune schimbarea încadrării juridice în raport de starea de fapt reținută în cauză și succesiunea de legi, însă încadrarea juridică stabilită de această instanță este nelegală.

Astfel, în cauza de față, de la data săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și până la data judecării cauzei, au intervenit mai multe legi penale, motiv pentru care în mod legal s-a pus problema care dintre legile intervenite în acest interval de timp sunt incidente cu privire la fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpați.

Potrivit dispozițiilor art. 13 C. pen., atunci când, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, din textul de lege menționat mai sus, rezultând că, pentru aplicarea legii penale mai favorabilă, este necesară întrunirea anumitor condiții, respectiv: succesiunea de legi penale să intervină între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a autorului acesteia; toate legile penale intervenite în acest interval să incrimineze fapta săvârșită, iar legile penale intervenite în același interval să prevadă condiții de incriminare și un tratament sancționator diferit pentru infracțiunea săvârșită.

În cauza de față, instanța de apel, constatând îndeplinite cerințele de mai sus, a procedat, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, la examinarea comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, condițiile de tragere la răspundere, precum și cu privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi. În acest sens, a arătat că nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii, cu atât mai mult cu cât, art. 7 din Convenția Europeană a Dreptului Omului consacră, în mod general, principiul legalității infracțiunilor și pedepselor și interzice, în mod special, aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când această aplicare are loc în detrimentul acuzatului.

Articolul menționat mai sus impune și ca legea penală să nu fie aplicată în mod extensiv în detrimentul acuzatului, consecința fiind aceea că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pe care acestea le atrag după sine. Astfel, pentru inculpatul G.M., a constatat - analizând limitele maxime și minime prevăzute de legile care s-au succedat de la data săvârșirii infracțiunii menționată la pct 1 din rechizitoriu, faptă pentru care acesta a fost trimis în judecată pentru inf. prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

- că legea mai favorabilă este Legea nr. 345/2002, respectiv art. 36 din această lege, contrar susținerilor parchetului, care a apreciat că legea mai favorabilă aplicabilă în această situație este Legea nr. 241/2005 (limitele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 241/2005 sunt închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar art. 36 din Legea nr. 345/2002 sancționează infracțiunea cu pedeapsa închisorii de la 1 la 7 ani). Cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv instigare la această infracțiune, instanța de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, concursul de infracțiuni reprezintă situația în care o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni sau inacțiuni separate, sau prin aceeași acțiune înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, iar existența infracțiunii continuare presupune întrunirea cumulativă a elementelor componente, caracterizate sub aspectul structurii juridico-penale, printr-o triplă unitate, respectiv unitate de subiect activ, de rezoluție și de conținut. În cauza de fată, constatându-se existența unei rezoluții infracționale unice, chiar dacă subiectul activ are - sub aspectul participației - calități diferite, respectiv, la unele acțiuni este autor iar la altele instigator, s-a apreciat că există infracțiune continuată, impunându-se astfel schimbarea încadrării juridice așa cum am menționat mai sus.

Cu privire la același inculpat, s-a apreciat, de asemenea, că infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., pentru care acesta a fost trimis în judecată, este absorbită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (care în mod eronat a fost raportată la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.), impunându-se schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

(omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, în conținutul constitutiv al acesteia fiind cuprinsă și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., în acest sens pronunțându-se și instanța supremă). Este mai favorabil în cauză textul de lege în materia evaziunii fiscale cuprins în Legea nr. 87/1994, întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 sunt închisoarea de la 4 la 10 ani, iar pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 este prevăzută închisoarea de la 2 la 8 ani.

În mod nelegal instanța de fond a creat o a treia lege - lex tertia - prin combinarea dispozițiilor favorabile din legile succesive, impunându-se înlăturarea acestei nelegalități, deoarece, în aplicarea legii penale mai favorabile trebuie respectată întotdeauna, ca o "regulă de bază, interdicția de creare pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi.

Această regulă trebuie înțeleasă în sensul că, în cazul în care, în intervalul de la data săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești privitor la infracțiunea comisă, au intervenit una sau mai multe legi penale, există obligația identificării legii penale care, în ansamblul ei, este mai favorabilă, și nu a recurgerii la posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legile succesive diferite apărute în această perioadă, pentru că astfel se creează, pe cale de interpretare judiciară, o a treia lege, ceea ce este inadmisibil. În raport de aceleași argumente juridice, instanța de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice și cu privire la inculpatul V.G.D., din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul C.G., s-a impus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. Motivul de apel formulat de parchet privind greșita achitare a inculpaților G.M.

pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și a inculpatului C.G. pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost fondat, iar motivele de apel formulate de inculpații G.M. și V.G.D. privind greșita condamnare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, au fost nefondate. Astfel instanța de fond a dispus achitarea inculpaților G.M. și C.G., apreciind că depozițiile martorilor V.C. și F.D.

sunt subiective, în condițiile în care împotriva acestor persoane era începută urmărirea penală pentru săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală, astfel încât prezumția de nevinovăție a inculpaților în legătură cu această faptă nu a fost răsturnată, acordând preeminentă declarațiilor date de cei doi inculpați și fără a administra toate probele necesare pentru aflarea adevărului. Ca urmare, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind atașate în acest sens la dosarul cauzei copii de pe o serie de înscrisuri aflate în Dosarul penal nr. 9817/302/2005, Sentința penală nr. 817/209 a Judecătoriei Sectorului 5 București, Decizia penală nr. 2373/R din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel, secția a II-a penală, București.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească vinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare, respectiv acuzării, obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62, art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinice. În înțelesul legii, "are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie" este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probez