ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2017

Decizia nr. 1184/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 14 iulie 2016, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC B. SA să dispună obligarea acesteia la plata a 11 zile neplătite în perioada 03 octombrie 1974 - 14 octombrie 1974, la care se adaugă dobânda practicata de Casa de Economii și Consemnațiuni și Banca Națională a României din octombrie 1974 și coeficientul de devalorizare leu-dolar și leu-euro până în prezent (suma totală fiind de 69.837,455 lei).

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 8245 din 23 septembrie 2016,

a respins cererea formulată de reclamant de repunere în termenul de prescripție, ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și a respins cererea de chemare în judecată.

Apelul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 475 din 31 ianuarie 2017.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 22 mai 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului.

Completul nr. 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 22 mai 2017, comunicarea raportului părților pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Intimata SC B. SA a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul inițiat de reclamant are ca obiect un conflict de muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 C. muncii, potrivit cărora sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Prin Decizia civilă nr. 475 din data de 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 8245 din 23 septembrie 2016 a Tribunalului București. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000, conform prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și al punerii în aplicare a Legii nr. 134/2011.

Situațiile de excepție prin care se derogă de Ia dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate prin alin. (2) al aceluiași articol care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1000.000 Iei.

Principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Față de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 475 din data de 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în București, sectorul 1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA, cu sediul în București, sectorul 3, împotriva Deciziei civile nr. 475 din data de 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iulie 2017.