ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2016

Decizia nr. 3276/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 08 aprilie 2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții SC B. SA, Municipiul Râmnicu Vâlcea, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și Ministerul Sănătății pentru a se constata nulitatea absolută a dispozițiilor art. 12 din Contractul nr. 1769 din 4 decembrie 1998 și a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M13 nr. 0317 emis în favoarea primei pârâte.

La data de 15 septembrie 2015 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul extinderii raportului juridic subiectiv, prin introducerea în calitate de pârât a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 5186, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 21 septembrie 2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către pârâta SC B. SA și a fost trimisă cauza spre soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș, reținându-se existența unei clauze compromisorii și incidența dispozițiilor art. 343

1

C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș, a fost disjuns capătul de cerere privind excepția de nelegalitate a actului administrativ individual eliberat de Ministerul Sănătății la 09.10.2000 și declinată competența de soluționare a acestuia în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin sentința nr. 132/F-CONT din 15 iunie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Sănătății la data de 9.10.2000, seria M13 nr. 0317, în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că ceea ce este esențial este faptul că instanța de judecată în favoarea căreia organul de jurisdicție și-a declinat competența nu este învestită cu soluționarea fondului pricinii, deci nu este competentă material, astfel că s-a dezinvestit de soluționarea acesteia în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș, cea care are spre soluționare fondul cauzei și care poate aprecia asupra atribuțiilor sale de soluționare sau nu a excepției de nelegalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

În cauză, astfel cum în mod corect a reținut Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș, reclamanta cumpărătoare a invocat, ca un al doilea capăt de cerere, excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M13, emis de Ministerul Sănătății sub nr. 0317 la data de 09.10.2000, chemând în contradictoriu organul administrativ central emitent și autoritatea publică Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate, alături de pârâta vânzătoare.

Excepția de nelegalitate reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze”.

Din prevederile menționate mai sus, rezultă că, în cazul în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constată că de actul administrativ vizat depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, respectiv instanța de contencios administrativ competentă material să soluționeze excepția, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Din punct de vedere al competenței materiale, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate poate fi tribunalul sau curtea de apel, în funcție de emitentul actului administrativ atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, întrucât obiectul excepției de nelegalitate invocate îl reprezintă prevederile Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M13 nr. 0317, emis de Ministerul Sănătății, care este o autoritate publică centrală, competența materială aparține curții de apel, ca instanță competentă material să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

În concluzie, Înalta Curte, reținând că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Sănătății, iar, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acestei excepții aparține curții de apel față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâții B. SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății, Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.