ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3273/2015

Decizia nr. 3273/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 122 din 27 martie 2014, Curtea de Apel Cluj Napoca, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA Câmpia Turzii, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili; a anulat decizia nr. 222 din 22 iulie 2013 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. F-MC 291 din 29 martie 2013, întocmită conform RIF nr. F-MC 71 din 29 martie 2013.

Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată și invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă expune situația de fapt și redă dispozițiile legale pe care le consideră incidente pricinii, susținând că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Astfel, susține recurenta, în mod greșit instanța de fond a considerat că dl. C. nu a fost împuternicit de reclamantă să primească actul administrativ contestat deoarece nu era necesară o împuternicire specială în acest scop. Față de interpretarea celor două momente ale speței - unul guvernat de legislația privind inspecția fiscală și cel de-al doilea moment guvernat de legislația privind procedura de contestare a actelor administrative fiscale, raționamentul primei instanțe este greșit.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC A. SA Câmpia Turzii a solicitat respingerea recursului formulat în cauză, ca nefondat, precizând că nominalizarea angajatului C. s-a făcut în temeiul art. 106 C. proc. fisc., împuternicitul având atribuții de a colabora, de a da informații și de a preda toate documentele doar pe perioada derulării inspecției fiscale.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. fisc., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17.12.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 26.02.2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

Argumentele de fapt și de drept relevante

Prima instanță a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 222 din 22 iulie 2013 și a dispus obligarea pârâtei D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. la soluționarea pe fond a deciziei de impunere nr. F-MC 291 din 29 martie 2013, reținând, în esență, ca fiind greșită soluția organului fiscal de respingere ca nedeclarată în termen a căii administrativ jurisdicționale exercitate de contribuabilul SC A. SA Câmpia Turzii.

Recurenta-pârâtă a justificat comunicarea deciziei de impunere către persoana fizică C., ce deținea funcția de șef contabil în cadrul societății intimate, pe argumentul de analogie potrivit căruia, dacă această persoană a fost desemnată ca împuternicit al contribuabilului pe durata desfășurării inspecției fiscale, tot el reprezintă societatea până la epuizarea acestei etape de control, finalizată prin emiterea și comunicarea deciziei de impunere emise în cauză.

Noțiunea de împuternicit al contribuabilului este reglementată prin dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 92/2003, „conținutul și limitele reprezentării fiind cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz”.

În cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. F-MC71 din 29 martie 2013 se arată că persoana fizică C., având funcția de contabil șef, este persoana desemnată să reprezinte contribuabilul pe durata inspecției fiscale.

Recurenta intimată a susținut greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 109 din O.G. nr. 92/2003, argumentând că ultimul act al inspecției fiscale este emiterea deciziei de impunere, astfel că mandatul acordat unui împuternicit al contribuabilului se întinde și la momentul comunicării acestui titlul de creanță fiscală.

O astfel de interpretare nu poate fi primită, cât timp dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 arată fără echivoc faptul că „raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate,” iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că „decizia de impunere se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inpecției fiscale.”

Așadar, un mandat de reprezentare acordat unei persoane fizice pe durata inspecției fiscale încetează la momentul finalizării acestei etape, moment marcat prin întocmirea raportului de inspecție fiscală.

Nu poate fi acceptată interpretarea recurentei pârâte de prelungire a mandatului de reprezentare până la comunicarea deciziei de impunere, cât timp textul de lege pe care chiar organul fiscal l-a avut în vedere delimitează clar momentul încetării inspecției fiscale de emiterea deciziei de impunere, impunând chiar un termen de 30 de zile între aceste etape.

În lipsa unei împuterniciri exprese care să dea dreptul persoanei mandatate să primească și comunicarea deciziei de impunere este evident că împuternicirea acordată contabilului șef al contribuabilului și-a produs efecte până la întocmirea raportului de inspecție fiscală.

Pentru comunicarea decizie de impunere sunt relevante dispozițiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003, în care se stabilește că „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat”, fiind arătată ordinea în care se poate efectua această comunicare pentru a putea fi efectivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 536/2011 a Curții Constituționale).

Societatea comercială supusă inspecției fiscale este o persoană juridică ce-și exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile sale potrivit normelor legale ce-i reglementează capacitatea de exercițiu și funcționarea, cuprinse în dispozițiile art. 209 C. civ. și în prevederile Legii comerciale nr. 31/1990.

Din cuprinsul normelor legale anterior menționate se relevă faptul că persoana juridică are, potrivit actului de constituire sau statutului său, un reprezentant legal pentru a acționa în raporturile juridice cu terții, iar comunicarea unui act fiscal către contribuabil este cea efectuată către reprezentantul legal al persoanei juridice în cauză.

Față de împrejurarea că organul fiscal n-a dovedit existența unei comunicări a decizie de impunere contestate către reprezentantul legal al SC A. Câmpia Turzii SA, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este una legală, ce va fi menținută prin respingerea recursului declarat în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 122 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Cluj Napoca, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2015.