ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2188/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 215 din 22 iulie 2013 emisa de Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala și, pe cale de consecință:

(i) să se constate ca reclamanta a depus contestația în termenul legal;

(ii) să fie obligată Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013, întocmită conform Raportului de inspecție fiscală nr. x din 11 aprilie 2013 prin care s-au stabilit obligații suplimentare în sarcina reclamantei.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 106 din data de 12 martie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. D. S.A. în insolvență, prin administrator judiciar.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 106 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. D. S.A. administrator judiciar B., solicitând casarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că dl. C. a fost împuternicit, în temeiul art. 106 C. proc. fisc. , să colaboreze cu organele fiscale, să dea informații și să predea documente pe perioada derulării inspecției fiscale.

Comunicarea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală este ulterioară încheierii inspecției fiscale și excede mandatului primit de dl. C.

A evocat Decizia Curții Constituționale nr. 536 din 28 aprilie 2011 și a arătat că reprezentantul legal al societății la momentul finalizării inspecției fiscale era Director General E., iar pentru a fi valabil efectuată, comunicarea actului administrativ trebuia efectuată reprezentantului legal.

Potrivit pct. 3.9 din Ordinul nr. 2137/2011, în condițiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestației, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de actul administrativ fiscal atacat, inclusiv în situația în care comunicarea prin publicitate a fost viciată prin nerespectarea procedurii în materie, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului formulat în cauză, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

A arătat că Decizia de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, întocmită conform Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 82 din 11 aprilie 2013, a fost comunicată societății prin remitere sub semnătură la 15.04.2013, conform mențiunii olografe privind data primirii, înscrisă de reprezentantul societății pe decizie, iar contestația a fost depusă la poștă la 14.06.2013, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

Deschiderea procedurii insolvenței în cazul societății recurente este ulterioară momentului comunicării actului administrativ fiscal, astfel încât doar ulterior acestei date s-ar putea vorbi despre o obligație a organului fiscal de a comunica documentele administrativ fiscale noului reprezentant legal, respectiv administratorului judiciar.

Întrucât recurenta nu a respectat condițiile procedurale impuse de lege cu privire la termenul de depunere a contestației în mod corect organul de control fiscal a procedat la aplicarea sancțiunii decăderii și respingerea demersului ca tardiv formulat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile aduse hotărârii instanței de fond de recurentă, actele și lucrările dosarului, ca și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază recursul fondat și îl va admite, pe temeiurile și pentru considerentele în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea Deciziei nr. 215 din 22 iulie 2013 emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care aceasta a respins, ca nedepusă în termenul legal, contestația formulată de S.C. D. S.A. împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala emisa de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.

Instanța de fond a apreciat că în mod corect organul de control fiscal a procedat la aplicarea sancțiunii decăderii și respingerea demersului ca tardiv formulat, raportat la dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, reținând că data la care decizia de impunere a fost comunicată reclamantei este 15.04.2013, în condițiile în care, potrivit înscrisului existent la fila 44 dosar, pe actul administrativ fiscal contestat apare mențiunea "am primit un exemplar 15.04.2013 C. ss. indescifrabil", iar calitatea domnului C. de reprezentant al societății nu a fost contestată.

Noțiunea de împuternicit al contribuabilului este reglementată prin dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), "conținutul și limitele reprezentării fiind cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz."

Înalta Curte apreciază întemeiate criticile recurentei referitoare la faptul că mandatul acordat d-lui C., având funcția de contabil șef, în vederea reprezentării contribuabilului pe durata inspecției fiscale, a încetat la momentul finalizării acestei etape, moment marcat prin întocmirea raportului de inspecție fiscală.

Această interpretare este susținută de dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003, care arată fără echivoc faptul că "raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate," iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că "decizia de impunere se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale."

Nu poate fi acceptată interpretarea intimatei pârâte de prelungire a mandatului de reprezentare pentru a include comunicarea deciziei de impunere, cât timp textul de lege pe care chiar organul fiscal l-a avut în vedere delimitează clar momentul încetării inspecției fiscale de emiterea deciziei de impunere, impunând chiar un termen de 30 de zile între aceste etape.

În lipsa unei împuterniciri exprese care să dea dreptul persoanei mandatate să primească și comunicarea deciziei de impunere este evident că împuternicirea acordată contabilului șef al contribuabilului și-a produs efecte până la întocmirea raportului de inspecție fiscală.

Pentru comunicarea decizie de impunere sunt relevante dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003, în care se stabilește că "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat", fiind arătată ordinea în care se poate efectua această comunicare pentru a putea fi efectivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 536/2011 a Curții Constituționale).

Societatea comercială supusă inspecției fiscale este o persoană juridică ce-și exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile sale potrivit normelor legale ce-i reglementează capacitatea de exercițiu și funcționarea, cuprinse în dispozițiile art. 209 din C. civ. și în prevederile Legii comerciale nr. 31/1990.

Din cuprinsul normelor legale anterior menționate se relevă faptul că persoana juridică are, potrivit actului de constituire sau statutului său, un reprezentant legal pentru a acționa în raporturile juridice cu terții, iar comunicarea unui act fiscal către contribuabil este cea efectuată către reprezentantul legal al persoanei juridice în cauză.

Față de împrejurarea că organul fiscal n-a dovedit existența unei comunicări a deciziei de impunere contestate către reprezentantul legal al S.C. D. S.A., Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe este dată cu greșita aplicare a normelor de drept material, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar B., va casa hotărârea recurată și, rejudecând, va admite acțiunea, va anula Decizia nr. 215 din 22 iulie 2013 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va obliga pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013, întocmită conform RIF nr. F-MC 82 din 11 aprilie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva Sentinței nr. 106 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar B.

Anulează Decizia nr. 215 din 22 iulie 2013 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Obligă pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013, întocmită conform RIF nr. F-MC 82 din 11 aprilie 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN