ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3195/2016

Decizia nr. 3195/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 03.02.2014 sub Dosar nr. x/2/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea D.G.A.M.C. să soluționeze cererea de restituire a impozitului pe veniturile din dobânzi obținute din România în perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010, cerere care a fost înregistrată sub nr. 1.143.575 la data de 27 decembrie 2010, în sensul emiterii și comunicării deciziei de restituire prevăzută de art. 88 lit. a) C. proc. fisc. în termen de cel mult 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cererea de restituire nefiind soluționată până în prezent; obligarea D.G.A.M.C. la plata de penalități către bancă în cuantum de 7.420 lei pentru fiecare zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligației stabilite de instanța în situația admiterii capătului de cerere anterior, în conformitate cu art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004; aplicarea față de conducătorul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în situația în care nu dispune emiterea și comunicarea către reclamantă a deciziei de restituire în termen de cel mult 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus emiterea deciziei de restituire, în situația admiterii primului capăt.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus întâmpinare prin care se invocă excepția rămânerii fără obiect și prematurității acțiunii.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1848 din 10.06.2014 a respins ca nefondate excepțiile rămânerii fără obiect și prematurității, invocate de pârâtă, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a obligat pârâta să soluționeze cererea părții reclamante înregistrată sub nr. 1143575/27.12.2010 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de față și să îi comunice în același termen actul administrativ-fiscal corespunzător, a respins în rest cererea.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală (Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili), încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține netemeinicia hotărârii instanței de fond în privința respingerii excepției rămânerii fără obiect a capătului de cerere reprezentând obligarea D.G.A.M.C. să soluționeze cererea de restituire a impozitului pe veniturile din dobânzi obținute în România, pentru perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010.

Recurenta consideră că prin adresa nr. 1051534/10.05.2011 a fost transmis răspunsul motivat, în sensul respingerii cererii de restituire a impozitului pe dividende distribuite persoanelor juridice, întrucât suma în discuție nu figurează ca achitată în plus și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. fisc.

Mai arată recurenta că la data de 20.12.2011, Banca B. - împuternicit al reclamantei, a depus la A.N.A.F. o cerere de revenire la adresa nr. 1143575, pe care a intitulat-o contestație și la care a primit răspuns prin adresa nr. 1198820/18.02.2014.

Prin adresa de răspuns sus-menționată D.G.M.A.C. a comunicat reclamantei faptul că nu poate fi soluționată cererea, motiv pentru care aceasta nu mai are obiect, însă instanța de fond a reținut pe de o parte că nu a fost rezolvată cererea, iar pe de altă parte, că a fost depășit termenul instituit de art. 70 C. proc. fisc.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Anterior pronunțării cu privire la calea de atac exercitată, se va constata că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pentru declararea recursului, deoarece la momentul intentării cererii și pronunțării sentinței, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili era o direcție de specialitate în cadrul ANAF.

Începând cu data de 01.01.2016, D.G.A.M.C. a devenit o instituție publică cu personalitate juridică și distinctă de A.N.A.F., aceasta a fost citată în proces, în dosarul de recurs.

Cu privire la motivele de recurs, se va reține, astfel cum a arătat și judecătorul fondului, că adresa nr. 1051534/10.05.2011 nu a fost niciodată comunicată reprezentantei reclamantei, deoarece a fost expediată la un sediu inexistent.

Mai mult, din cuprinsul adresei menționate, reiese faptul că recurenta a răspuns că nu poate fi restituit impozitul pe dividende, deși intimata-reclamantă solicitase să se soluționeze cererea de restituire a impozitului pe veniturile din dobânzi obținute în România, în perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010.

Față de acestea, prima instanță a respins în mod corect excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, pe de o parte, pentru nesoluționarea cererii în termenul legal impus de art. 70 C. proc. fisc. și, pe de altă parte, pentru inexistența răspunsului la cerere.

În drept, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală (Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili) împotriva sentinței nr. 1848 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.