ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2016

Decizia

nr. 2916/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 08 martie 2016, reclamanții A., B., C., D., E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 38 din 13 ianuarie 2016 emisa de C.N.C.D. și constatarea că, în mod netemeinic și nelegal, a fost admisă excepția de tardivitate invocată de partea reclamata Universitatea Oradea, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în mod nejustificat a respins petiția formulată prin care aceștia au sesizat existenta unor presupuse acte și fapte de discriminare comise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actual Ministerul Educației Naționale) și Autoritatea Publică - Universitatea din Oradea - Facultatea de Medicină și Farmacie, fără a mai intra în cercetarea aspectelor de fond sesizate.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Serviciul Registratură pentru repartizare aleatorie la un complet de fond, constatând că dosarul a fost înregistrat în mod greșit ca fiind recurs și repartizat pe rolul acestui complet.

La data de 19 august 2016 cauza a fost reînregistrară pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2016, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 26 fond.

Prin încheierea din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul completului 26 fond.

În baza dispozițiilor art. 111 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 s-a dispus înaintarea dosarului completului 23 fond, pentru fixarea termenului de judecată și dispunerea măsurilor ce se impun pentru soluționarea cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că președintele completului 10 recurs a dispus măsuri procedurale, fixând taxă judiciară de timbru, dispunând comunicarea acțiunii către pârât pentru a formula întâmpinare, apreciind că prezenta cauză, având ca obiect anulare act, urmează a fi soluționată ca dosar de fond, de președintele completului 10 recurs, și anume domnul judecător F., președintele completului 23 fond, întrucât acestuia i-a fost repartizat aleatoriu dosarul.

S-a apreciat, de asemenea, că în speță nu se poate proceda la o nouă repartizare aleatorie a cauzei, conform dispozițiilor art. 111 alin. (3) anterior redate, deoarece au fost dispuse măsuri procedurale. Nu se poate reține că prin măsuri procedurale (în sensul textului legal evocat) trebuie înțelese exclusiv măsurile dispuse în etapa contencioasă, ulterior deci acordării primului termen de judecată, trebuind admis faptul că sunt incluse și măsurile dispuse în etapa scrisă, administrativă.

S-a considerat că etapa prealabilă este parte a procesului civil, menită a asigura pregătirea acestuia, de moment ce măsurile sunt dispuse de judecător (de președintele completului) tocmai pentru a asigura justa soluționare a cauzei (regularizare cerere de chemare în judecată, inclusiv din perspectiva probelor de care părților înțeleg a se folosi în probațiune). De altfel, este posibil a nu se mai ajunge în etapa a doua, contencioasă, în măsura în care se face aplicarea prevederilor art. 200 C. proc. civ. referitoare la anularea cererii de chemare în judecată, prezenta cauză fiind câștigată completului 23 fond, asigurându-se deja o repartizare aleatorie.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016 s-a dispus trimiterea pe cale administrativă cauza spre competentă soluționare completului de judecată C26 fond.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curtea de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între completul de judecată C23 fond și completul de judecată C26 fond.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că pentru a fi incidente dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 se impunea existența unei repartizări legale a judecării cauzei.

S-a avut în vedere, de asemenea, că din eroare s-a considerat că cererea, repartizată inițial unui complet de recurs, revine unui judecător care nu a fost președintele completului

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare cu conflictul negativ de competență:

Potrivit dispozițiilor art. 133 C. proc. civ.,

Există conflict de competență:

Din interpretarea dispozițiilor enunțate precum și a prevederilor art. 135 și 136 C. proc. civ. se desprinde concluzia că, pentru a exista un conflict de competență este necesar să existe două „instanțe”, în sens extins, care să-și fi declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Conflictul de competență poate exista între două instanțe, între o instanță și un organ cu activitate jurisdicțională [art. 135 alin. (3) C. proc. civ.], între două secții specializate ale aceleiași instanțe [art. 136 alin. (1) C. proc. civ.], între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție [art. 136 alin. (3) C. proc. civ.], precum și între completele specializate ale aceleiași instanțe [art. 136 alin. (4) C. proc. civ.].

Pornind de la această ultimă ipoteză, reglementată de art. 136 alin. (4) C. proc. civ. - Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate - se desprinde concluzia că nu poate exista un conflict de competență intre completele aceleiași secții, în situația în care există aceeași specializare.

De esența conflictului de competență nu este doar apariția unei întreruperi a cursului judecății, ci ca această întrerupere să aibă ca izvor încălcarea unei reguli de competență dintre cele prevăzute la art. 129 C. proc. civ., dovadă fiind și modalitatea de reglementare a acestor dispoziții în cuprinsul aceleași secțiuni - Necompetența și conflictele de competență.

Or, prin sesizarea care face obiectul prezentului dosar, Înalta Curte este chemată să aprecieze pe calea regulatorului de competentă asupra unor norme care vizează evident dispoziții regulamentare privind repartizarea cauzelor intre completele aceleiași secții a curții de apel și care judecă în aceeași materie.

Normele a căror încălcare se reclamă nu privesc fondul unei pricini, ci reglementează doar o situația ce care un vădit caracter de administrare a justiției, prin pronunțarea unei soluții administrative de un formalism excesiv, ceea ce excedează rolului „instanței superioare” comună celor două complete.

Pentru argumentele arătate, constatând că nu se află în situația pronunțării unui regulator de competență, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133-136 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de sesizare cu soluționarea conflictului de competență în cauza privind pe reclamantul A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă și va trimite cauza, pe cale administrativă Curții de Apel București și va trimite cauza pe cale administrativă Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare cu soluționarea conflictului de competență în cauza privind pe reclamantul A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2016.