ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1883/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1883/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1883/2017
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 10.09.2014, sub nr. x/54/2014, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea următoarelor acte administrative: nr. 83302/IS/04.08.2014, nr. 12503/CD/11.08.2014, nr. 12518/CD/11.08.2014, nr. 12519/CD/11.08.2014, nr. 12534/CD/12.08.2014 toate emise de D.A.P.P., respectiv nr. 4269/AK/18.08.2014, nr. 4270/AK/18.08.2014, nr. 4271/AK/18.08.2014, toate emise M.M.S.C. raportat la anii 2010-2013 prin care pârâtele i-au comunicat refuzul la solicitările sus-menționate cu privire la acordarea compensațiilor și dobânzilor aferente anilor 2010-2013; a solicitat totodată obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 186.748,65 lei reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietara pentru suprafața de pădure de 240 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcțional T2, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2010-2013 dar și la plata dobânzii aferentă debitului principal, calculată începând cu data de 19.02.2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă; a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 451 din 9 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepțiile invocate de pârâte ca fiind nefondate.
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Obștea Ciocadia - prin președinte A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, având ca obiect anulare act administrativ, astfel cum a fost precizată.
- a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 186.748,65 lei reprezentând contravaloare compensații aferentă anilor 2010-2013, precum și a dobânzii legale aferentă debitului calculată de la data promovării cererii de chemare în judecată 10.09.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
- a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 5.537,68 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 451 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură.
Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 20 ianuarie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură.
În motivarea cererii sale de recurs, în esență, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Astfel, se arată că rezultă din prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic, art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (2), alin. (6) din H.G. nr. 428/2013 că Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură are calitatea de autoritate publică centrală în domeniul pădurilor, fiind relevante atribuțiile entității în cauză, neavând relevanță faptul că Departamentul se finanțează de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului, întrucât ministrul delegat al Departamentului îndeplinește atribuțiile ordonatorului principal de credite pe acest domeniu.
Cu privire la fondul litigiului, se menționează faptul că nu se poate achiesa nici de această dată la argumentele instanței, hotărârea fiind viciată prin prisma mai multor interpretări eronate ale normelor de drept material incidente în speța de față.
Instanța se rezumă în considerentele sentinței în a stabili că prin simpla publicare a deciziei Comisiei în Jurnalul Național al Uniunii Europene în mod implicit reclamantei i s-ar cuveni banii solicitați cu titlu de compensații, în temeiul prevederilor C. silvic.
Decizia amintită prevede și cerințele a căror îndeplinire condiționează acordarea compensațiilor cât și pe perioada pentru care a fost emisă respectiva decizie.
La rubrica „Durată și buget” din cadrul deciziei, se indică expres că „Schema, care va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României”.
Or, în speța de față, Schema nici nu a fost publicată în Monitorul Oficial și recurenta nici nu se mai află înăuntrul termenului care a expirat la data de 31 decembrie 2013.
Cu privire la justificarea pretențiilor reclamantei , instanța în mod greșit s-a limitat în a califica prematuritatea invocată de recurent ca fiind o apărare de fond fără a cerceta amănunțit dacă reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de H.G. nr. 861/2009.
Conform art. 6 din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 861/2009, autoritatea publică teritorială este cea care transmite documentația, completă și aprobată, autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, fiind și singura în măsură să se pronunțe asupra conformității aspectelor solicitate de parte.
Instanța a luat ca fiind corect întocmite centralizatoarele de prețuri întocmite de reclamantă doar prin prisma faptului că ele nu au fost contestate de către pârâții din litigiu care oricum nu aveau posibilitatea de a le contesta atât timp cât nu au o astfel de competență în materie, art. 6 lit. e) din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 861/2009 fiind explicit în acest sens și stabilind în mod expres că fișa de calcul trebuie „avizată de structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură”.
În motivarea cererii sale de recurs, în esență, pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a arătat următoarele:
Sentința instanței de fond este nelegală, fiind data cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând, pe cale de consecință, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.
Prin cererea introductivă s-a solicitat, în subsidiar obligarea recurentei în solidar cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice la plata sumei de 43.952,45 lei reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 150,10 ha cuprinsă în zona de conservare totală - tipul funcțional T2 cu titlu de compensații, aferente anului 2010-2013.
Având în vedere faptul că reclamanta pretinde o sumă de bani aferentă anilor 2010-2013, iar prescripțiile începute pentru perioada anterioară 1 octombrie 2011 sunt în mod evident supuse dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, instanța de fond ar fi trebuit sa retina aceasta excepție a prescripției dreptului material la acțiune.
Întrucât legea nu prevede un termen de prescripție special cu privire la creanțele susținute de către reclamantă, incident va fi termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a fost în mod evident depășit în ceea ce privește solicitarea privind contravaloarea produselor de masă lemnoasă, raportat la data introducerii acțiunii. Pe cale de consecință instanța de fond ar fi trebuit sa admită excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul cererii, reclamanta invocă refuzul nejustificat al autorității publice de acordare a sumelor solicitate reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu au putut fi recoltate datorită funcțiilor speciale.
Aplicabile reclamantei sunt într-adevăr prevederile HG nr. 861/2009 publicată la data de 18 august, iar potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din acest act normativ „formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoanele juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, cu modificările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat”.
Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 vizează doar proprietarii de terenuri forestiere cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 ha: „art. 3 - (1) Administrarea sau serviciile silvice, după caz, pentru proprietarii de fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 ha se realizează de către ocoalele silvice, la cerere, cu respectarea principiului teritorialității.” - ceea ce nu este cazul reclamantei ce susține că suprafața de 150,10 ha face parte integrantă a Rețelei Ecologice Europene Natura 2000.
Prin examinarea conținutului adresei de răspuns din perspectiva acestor dispoziții legale, rezultă că acestea nu pot fi apreciate ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, întrucât prin această adresă s-a comunicat acestuia imposibilitatea acordării compensațiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a compensațiilor.
În măsura în care au fost demarate procedurile în vederea aprobării normelor metodologice necesare, fiind redactată integral hotărârea de guvern ce le vizează și se află la acest moment în faza de proiect supus spre aprobare, nu putem vorbi de o culpa a instituției publice și nici de ilegalitate - atât timp cât nu pot fi avizate și eliberate la plata sumei din bugetul instituțiilor publice în lipsa unei metodologii.
Arată recurenta-pârâtă că reclamanta nici nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare acordării despăgubirilor solicitate conform celor cuprinse în Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5226 final/19.07.2012 cu privire la aprobarea la plată a ajutoarelor de stat pentru proprietarii privați din categoria de funcție de protecție T1 și/sau T2 și nu și-au probat pretențiile în mod temeinic.
Ajutoarele de stat se acorda pentru excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenului incompatibilă cu scopul atribuit, doar în măsura în care sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute.
În art. 10 din decizie, sunt enumerate condițiile ce trebuie îndeplinite de beneficiarii vizați pentru a primi ajutorul in cauză, respectiv:
(1) să dețină un titlu de proprietate pentru pădure;
(2) să fi încheiat un contract de gestiune sau de serviciu forestier în anul sau în perioada anului pentru care se solicită compensația;
(3) să dovedească existența amenajamentelor care justifică clasificarea în categoria de funcție de protecție T1 și/sau T2;
(4) să dovedească faptul că suprafețele forestiere pentru care se solicită compensația fac parte în totalitate din rețeaua Natura 2000;
(5) să declare că nu îndeplinesc condițiile de excludere menționate la punctul 9 (exactitatea acestui aspect urmând a fi verificat de către inspectorii direcțiilor generale de finanțe publice locale).
Intimatul-reclamant nu a făcut dovada că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute prin actele normative incidente în speță. în condițiile în care în prezenta cauză reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din decizie, reclamanta nu poate primi despăgubirile solicitate.
La dosarul cauzei nu se regăsește declarația că nu îndeplinesc condițiile de excludere menționate la pct. 9 din decizie și nici dovada modalității de calcul a prejudiciului reclamat.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
- Recursul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor
- În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor
Se constată că în mod corect a fost soluționată această excepție de către instanța de fond. Legitimarea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este dată de prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 428/2013 potrivit cu care Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură se finanțează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, (acum Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor).
În altă ordine de idei, reclamanta-intimată a îndeplinit procedura prealabilă privind compensațiile solicitate pentru anii 2010-2013 și cu Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, dar și cu acest Minister care a emis adrese de răspuns, în consecință fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind refuzul nejustificat de a soluționa o cerere și care o vatămă pe reclamantă (adresele nr. 4269/AK/18.08.2014, nr. 4270/AK/18.08.2014, nr. 4271/AK/18.08.2014 emise de minister).
Nu în ultimul rând, un argument pentru ca ambele entități să aibă calitate de pârâți în cauză este și faptul că prin O.U.G. nr. 86/2014 Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice s-a reorganizat prin schimbarea denumirii în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și prin preluarea activității și a structurilor de la Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură [art. 1 alin. (1) din Capitolul I].
Potrivit alin. (2), „la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură își încetează existența”.
Cu privire la fondul cauzei
- Referitor la fondul cererii reclamantei și la incidența Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009
În acțiunea sa, reclamanta-intimată solicită în baza prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite, pentru anul 2013.
Înalta Curte, contrar opiniei instanței de fond, apreciază că pentru anul 2013 nu există Norme metodologice de acordare, utilizare, și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează, având în vedere prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5.166 final din 19 iulie 2012, în care se precizează faptul că schema de ajutor de stat care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României.
Normele metodologice reglementate prin H.G. nr. 861/2009 sunt aplicabile și produc efecte juridice decât până la sfârșitul anului 2009, respectiv pentru anii 2007-2009.
În ceea ce privește cererile de compensații privind anii 2010-2013, acordarea acestei forme de sprijin se poate face după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat și după adoptarea unei hotărâri de guvern cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat.
Prin urmare, modul de calcul al compensațiilor, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 861/2009 nu este legal pentru anul 2013, având în vedere prevederile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 aplicabile în cauza de față.
În acest sens, sunt aplicabile deplin considerentele deciziei Înaltei Curți nr. 36/2015 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Astfel, se arată:
Măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.
Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin H.G. nr. 861/2009).
Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 „Agricultura” lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca „ajutoare existente”, în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, „până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării”.
Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.
Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al „ajutoarelor de stat existente” până la sfârșitul anului 2009.
Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.
Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, „Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) litera c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate.”
Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință (2010-2013). prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora „ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat.”
De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că „toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”
Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. în concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.
În continuare, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează faptul că „normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în lei, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control.”
Așadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.
În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.
Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare Decizia Comisiei Europene), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.
Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că „temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.”
Așa cum s-a arătat, semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că „schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...).”
Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.
În raport de cele anterior prezentate, se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul a compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.
Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.
Ca atare, așa cum s-a statuat de altfel și prin decizia nr. 36 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr. x/1/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.
Pe cale de consecință, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii intimatului-reclamant având ca obiect acordarea de despăgubiri, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată și va fi admisă, cu consecința admiterii recursului pârâtului-recurent.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind o excepție care ține de fondul cauzei și care are caracter subsidiar excepției prematurității acțiunii în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. - Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea acestui motiv de recurs.
Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs
Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul pârâților Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Pădurilor și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură împotriva sentinței nr. 451 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, se va casa sentința recurată și se va respinge acțiunea ca prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Pădurilor și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură împotriva sentinței nr. 451 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Obștea Ciocadia, ca prematur formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.