ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 504.408,24 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 1.550,90 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcțional T 1 și T2 cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2007 dar și la plata dobânzii aferentă debitului principal calculată începând cu data de 29.12.2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 395 din 5 octombrie 2015 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, având ca obiect despăgubire, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 504.408,24 RON reprezentând contravaloare compensații aferentă anului 2007 precum și a dobânzii legale aferentă debitului calculată de la data promovării cererii de chemare în judecată 26.06.2015 și până la achitarea integrală a debitului și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 395 din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că ajutoarele de stat, solicitate de reclamantă, reprezintă compensații pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere, deținute în proprietate, situate într-o arie naturală protejată. Cadrul legal, invocat în speță, respectiv Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 97 alin. (1) lit. b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, dar coroborat cu prevederile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 formele de sprijin prevăzute pentru persoanele juridice de Codul Silvic se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, privind ajutoarele de stat. Prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice sau juridice care dețin păduri în TI și T2, din cadrul siturilor Natura 2000, însă, conform acestei decizii, ajutoarele de stat se pot acorda numai după publicarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat, pentru aceste compensații, în Monitorul Oficial al României. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a elaborat un proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații, ce nu a fost aprobat în procedura de avizare externă. La momentul formulării prezentului recurs, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a reluat procedura prin elaborarea unui nou proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații. Proiectul a fost publicat pe site-ul M.M.AP în data de 23 iulie 2015, refăcut conform observațiilor primite de la ministerele avizatoare și transmis spre avizare externă. Potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensațiilor solicitate de către reclamanta-intimată, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv: 1. emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiție care a fost îndeplinită; 2. adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție ce nu a fost îndeplinită. Ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Decizi Europene nr. C(2012) 5166. Condiția impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speță, acordarea de compensații, nu este îndeplinită. În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate și avizate, formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensații, de către autoritățile abilitate, în acest sens. În opinia recurentului, dreptul reclamantei-intimate de acordare a ajutoarelor de stat privind compensațiile, aferente anilor 2008, pentru terenuri forestiere, deținute în proprietate și situate în arii naturale protejate, supuse unor restricții de folosință, nu a fost încălcat și nici infirmat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse de intimată, Înalta Curte apreciază că excepția invocată de instanță din oficiu, respectiv excepția prescripției este întemeiată, motiv pentru care o va admite, va admite recursul și va respinge acțiunea reclamantei A. ca prescrisă. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru(…) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă". Prima chestiune ce se impune a fi menționată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripția dreptului material la acțiune. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din noul C. civ.: "Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit." În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menționează că: "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit." Prin Decizia 1/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursurile în interesul legii s-a statuat în sensul că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011." În condițiile în care compensațiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente anului 2008, adică înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripție de 3 ani, astfel cum a reținut de altfel și prima instanță. A doua problemă ce se impune a fi analizată și dezlegată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiția suspensivă constând în obținerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat. Într-adevăr, conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul." Instanța de control judiciar reține că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiție suspensivă, în raport de următoarele argumente: Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1. Relevante pe problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III -168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009. Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006) și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. În speța de față, despăgubirile solicitate de intimată pentru anul 2008 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. Pe cale de consecință, termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensația, respectiv, în cauza de față, de la data de 01.01.2009, și se împlinește la data de 01.01.2012. De altfel, trebuie precizat faptul că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 12.06.2017, s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiție suspensivă, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obținerea compensaților aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensația. După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea în afara acestui termen de prescripție, mai precis, la data de 26.06.2015, situație în care acțiunea judiciară, astfel cum a fost formulată, este prescrisă. În raport de soluția adoptată în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate prezentate în cererea de recurs.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. x, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei A., ca fiind prescrisă.