ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3504/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 6518 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 43030/3/2007, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC B.C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC A.E. SA

(fostă SC A.E. SA ), SC R.T.G.M.I. SRL, SC C.N.L.R. SA, ca neîntemeiată.

Reclamanta a fost obligată la plata a 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta

SC R.T.G.M.I. SRL și la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A.E.

SA (fosta SC A.E. SA).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC

B.C.I. SRL.

În ședința publică de la 17 martie 2009, apelanta SC B.C.I.

SRL a solicitat suspendarea judecății apelului în conformitate cu dispozițiile

articolului 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă

a cauzei penale care se află pe rolul Tribunalului București, susținând că

soluția ce urmează a se pronunța în dosarul penal este în legătură directă cu

soluționarea cauzei de față.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin

încheierea din 31 martie 2009 în temeiul articolului 244 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. suspendă judecata apelului formulat de apelanta reclamantă SC B.C.I.

SRL.

În pronunțarea aceste hotărâri Curtea a apreciat că în

cauză s-a făcut dovada constatării unor infracțiuni, fapt ce are o înrâurire

hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se pronunța de instanța de apel.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC

C.N.L.R. SA.

Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe dispozițiile art.

304

1

și ale art. 244

1

alin. (2) C. proc. civ.

Consideră recurenta că măsura suspendării judecații apelului

în prezenta cauză nu se justifică, dată fiind situația Dosarului penal nr. 46717/3/2009

al Tribunalului București, secția I penală, și având în vedere temeiul de drept

al suspendării, reprezentat de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 din C.

proc. civ., neputându-se în niciun mod aprecia faptul că de soluționarea

dosarului penal ar depinde și soluția ce se va da în prezenta cauză, întrucât

obiectul acestuia este reprezentat de infracțiuni de corupție (Legea nr. 78/2000)

și soluția ce urmează a se pronunța cu privire la condamnarea sau necondamnarea

persoanelor inculpate nu are vreo influență asupra modului de soluționare a

prezentei cauze.

Arată recurenta că măsura suspendării judecății este de

natură să prejudicieze în mod substanțial interesele recurentei, care are

calitatea de proprietar al spațiului în litigiu, dar nu se poate bucura de

prerogativele pe care le conferă această calitate, de aproape 10 ani de zile, precizând

că SC L.R. SA a promovat, în anul 2009, o acțiune în justiție, prin care a

solicitat obligarea S.C. B.C.I. SRL (apelanta-reclamantă din prezenta cauză) la

predarea spațiului comercial în litigiu („obligație de a face"), situat în

Suceava, jud. Suceava, acțiune care face obiectul Dosarului nr. 2869/86/2009

(în rejudecare) al Curții de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, judecata acestei cauze aflate în apel fiind

suspendată, la termenul din data de 11 noiembrie 2011, în temeiul art. 244 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Conchide recurenta în sensul că măsura suspendării judecații

apelului a fost luată în mod neîntemeiat de către Curtea de Apel București,

instanța de judecată fiind indusă în eroare de către apelanta-reclamantă și în

plus, aceasta a dat posibilitatea SC B.C.I. SRL de a folosi în continuare în

mod abuziv spațiul comercial în suprafață de aprox. 160 mp, în detrimentul proprietarului

de drept, SC L.R. SA, împrejurare față de care în cauză nu pot fi incidente

dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocate ca temei juridic

al măsurii suspendării judecații.

Intimata SC B.C.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se

vor arăta.

Prin acțiunea ce face obiectul judecății în prezenta cauză se

solicită constatarea nulității absolute, a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat la data de 2 noiembrie 2004 și anularea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 18 octombrie 2004, ambele contracte având ca

obiect spațiul comercial și suprafața indiviză de teren aferent acestuia,

imobil situat în Suceava, jud. Suceava.

Rechizitoriul încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, depus în copie la dosar și prin care s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale relevă faptul că printre contractele vizate se

regăsește și cel cu privire la spațiul comercial în prezentul litigiu.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

instanța poate suspenda judecata cauzei atunci când se ivesc indiciile unei

infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii

ce urmează să se dea.

Textul legal reglementează un caz de suspendare judiciară

facultativă a judecății în situația în care sunt îndeplinite cumulativ două

condiții: pe de-o parte să se fi început urmărirea penală cu privire la o

infracțiune și pe de altă parte, această infracțiune să aibă o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se dea în procesul civil.

Raportat la situația de fapt reținută, instanța de apel a

constatat îndeplinite cerințele art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. cele

două condiții fiind corect examinate din perspectiva probatoriului administrat.

Aserțiunea recurentei cu privire la faptul că măsura

suspendării este de natură să prejudicieze interesele companiei care deși are

calitatea de proprietară a spațiului în litigiu, nu se poate bucura de

prorogativele conferite de dreptul de proprietate nu poate fi primită, întrucât

textul de lege evocat nu conține condiții suplimentare cu privire la aspecte de

ordin prejudicial.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte,

constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din

perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C.N.L.R. SA

București împotriva încheierii de la 31 martie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.