ÎCCJ, Decizia nr. 130/2017

ÎCCJ, Decizia nr. 130/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia civilă nr. 130/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

I.

Acțiunea disciplinară;

1.

Prin acțiunea

înregistrată sub

nr. x/J/2015 pe rolul Secției pentru judecători în materie

disciplinară, a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția

Judiciară a solicitat să fie aplicată una dintre

sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu

modificările și completările ulterioare („Legea nr. 303/2004”),

pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului Vrancea, pentru

săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza

a II-a din aceeași lege.

II. Hotărârea instanței de

disciplină;

nr. 11/J din

25 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/J/2016, Consiliul Superior

al Magistraturii, secția pentru judecători în materie

disciplinară,

a admis acțiunea disciplinară formulată de

Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004,

a aplicat pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului Vrancea,

sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de

încadrare lunare brute cu 10% pentru 3 luni, pentru săvârșirea

abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) raportat la art. 99

1

alin. (2) din aceeași lege.

III.

Recursul declarat împotriva hotărârii instanței de disciplină;

3.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta A.

O primă cerere de recurs a fost înregistrată pe rolul

Înaltei

Curți de Casație și Justiție

-

Completul de

5 judecători la data de 18 iulie 2016, sub nr. x/1/2016, iar o a doua

cerere de recurs a fost înregistrată la data de 25 iulie 2016, sub nr. x/1/2016.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 27 februarie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, completul de filtru a constatat

că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 alin. (1) C.

proc. civ. și, pentru asigurarea unei bune judecăți, în temeiul art.

139 alin. (2) C. proc. civ., a dispus reunirea Dosarului nr. x/1/2016 la Dosarul

nr. x/1/2016.

4.

Prin cele două cereri identice de recurs, recurenta-pârâtă

susține că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică și expune critici subsumate motivului prevăzut de art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul celor arătate în continuare.

5.

În ceea ce privește aspectele reținute de instanța de

disciplină în sensul că nu s-a pronunțat și asupra

capătului de cerere referitor la contestația împotriva

Procesului-verbal al Comisiei de liberare condiționată din 14 iulie

2015, recurenta-pârâtă arată că instanța a fost

învestită cu o cerere privind liberarea condiționată, așa

cum rezultă din modul de înregistrare a cauzei în sistemul Ecris și

din faptul că această cerere a fost soluționată de prima

instanță (Judecătoria Focșani), care nu a făcut nicio

referire la respectivul proces-verbal, ceea ce confirmă faptul că nu

poate fi reținută existența unui asemenea capăt de cerere

asupra căruia instanța de judecată ar fi trebuit să se

pronunțe. În aceste condiții, soluția pronunțată în

exercitarea controlului judiciar al legalității și temeiniciei

sentinței pronunțate de Judecătoria Focșani este

legală și temeinică, neputând fi reținută o

încălcare a dispozițiilor art. 587 sau art. 425

1

alin. (7)

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă

învederează faptul că, până la momentul declarării

recursului, nu a identificat la nivelul Tribunalului Vrancea sau al altor

instanțe de judecată o practică în sensul indicat de

Inspecția Judiciară, și anume ca instanța sesizată cu

o cerere de liberare condiționată să se pronunțe distinct

și expres asupra menținerii sau anulării procesului-verbal al

Comisiei de liberare condiționată, iar toate soluțiile

pronunțate în materia liberării condiționate la care a avut

acces cuprind în dispozitiv doar mențiunea privind admiterea sau

respingerea cererii de liberare condiționată, fără nicio

altă referire la anularea sau, după caz, menținerea respectivului

proces-verbal.

6.

În ceea ce privește aspectele reținute în hotărârea atacată

în sensul încălcării dispozițiilor legale prin faptul că a

fost dispusă acordarea liberării condiționate fără ca

situația persoanei să fi fost discutată în Comisia de liberare

condiționată și fără a fi fost întocmit

procesul-verbal cu mențiunile obligatorii prevăzute de lege,

recurenta-pârâtă expune argumentele arătate în continuare.

7.

Procedura liberării condiționate este reglementată de art. 587 C.

proc. pen. și art. 95-97 din Legea nr. 254/2013 privind executarea

pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele

judiciare în cursul procesului penal („Legea nr. 254/2013”).

8.

Pentru întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute

de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, este necesară, ca premisă, existența unei

norme legale care să impună o anumită

acțiune/conduită, normă care să fi fost încălcată

de magistrat.

9.

În speță, art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 prevede întocmirea

procesului-verbal de către Comisia de liberare condiționată

numai în situația în care comisia formulează propunerea de liberare

condiționată. În situația în care verificarea îndeplinirii

condițiilor legale pentru liberarea condiționată are loc ca

urmare a învestirii instanței prin cererea condamnatului, formulată

în temeiul art. 587 alin. (1) I C. proc. pen., nu există nicio normă

legală care să impună întocmirea acestui proces-verbal ori

solicitarea acestui proces-verbal de către instanța învestită cu

soluționarea cererii de liberare condiționată. Astfel fiind, nu

se poate vorbi despre o încălcare a legii decât în situația în care

legea impune în mod expres o obligație sau o anumită conduită,

pe care judecătorul ar fi ignorat-o.

10.

Este adevărat că în practica instanțelor se întâlnește

cutuma de a se solicita Comisiei de liberare condiționată să

întocmească un astfel de proces-verbal, însă nerespectarea unei

cutume sau uzanțe nu face obiectul abaterii disciplinare în discuție.

11.

Față de soluția pronunțată în primă

instanță, recurenta-pârâtă arată că, în litigiul

respectiv, a apreciat că ceea ce se contestă este îndeplinirea

condiției privind fracția de pedeapsă executată sau care

poate fi considerată ca executată pe baza zilelor de muncă

și dacă în calculul zilelor considerate ca executate pot fi

recunoscute și cele acordate pentru elaborarea unor lucrări

științifice, conform art. 96 lit. f) din Legea nr. 254/2013. Sub

acest aspect, nici contestatorul, nici apărătorul acestuia și

nici reprezentantul Ministerului Public nu au contestat îndeplinirea celorlalte

condiții pentru liberarea condiționată, context în care a

apreciat că acestea nu fac obiectul disputei judiciare.

12.

Procesul-verbal întocmit de Comisia de liberare condiționată

conține aceleași date, referitoare la fracția din pedeapsa

obligatorie de executat și la comportamentul condamnatului în perioada de

detenție, date care se aflau la dosarul cauzei, fiind cuprinse în

referatul din 17 august 2015 și în caracterizarea petentului.

13.

La data săvârșirii faptei imputate nu fusese încă aprobat

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, care a fost aprobat prin H.G. nr.

157/2016, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 271 din 11

aprilie 2016.

14.

Deficiențele de natură legislativă existente la momentul

pronunțării soluției imputate au făcut și obiectul

unei analize distincte la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, fiind

adoptată Hotărârea nr. 37 din 21 ianuarie 2016 a secției pentru

judecători, prin care a fost aprobat raportul Inspecției Judiciare

și a fost dispusă sesizarea Ministerului Justiției cu un

număr de 7 propuneri de modificare a legislației secundare,

subliniindu-se inclusiv necesitatea adoptării urgente a Regulamentului de

aplicare a Legii nr. 254/2013.

IV. Procedura de filtrare a recursului;

III, fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura

de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin

Încheierile din 27 februarie 2017, pronunțate în Dosarele nr. x/1/2016

și nr. x/1/2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de

filtru a admis în principiu recursurile și a fixat termen de judecată

pe fond la data de 24 aprilie 2017. Totodată, prin Încheierea din camera

de consiliu de la 27 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016,

completul de filtru a constatat că sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. civ. și, pentru asigurarea

unei bune judecăți, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. civ., a

dispus reunirea Dosarului nr. x/1/2016 la Dosarul nr. x/1/2016. În aceste

condiții și având în vedere că cele două cereri de recurs

sunt identice, Înalta Curte a procedat la analiza criticilor formulate de

pârâta A., ca reprezentând, din punct de vedere procedural, o singură

cerere de recurs.

V. Considerentele Înaltei Curți;

proc. civ., criticile formulate de recurenta-pârâtă A.

, în raport

cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente, în contextul

factual prezentat în hotărârea atacată,

Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate

în continuare.

Inspecția Judiciară a învestit instanța de disciplină, cu o

acțiune vizând angajarea răspunderii disciplinare a pârâtei

judecător pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute

de art. 99 lit. t) teza a II-a coroborat cu art. 99

1

alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, conform cărora:

„Art. 99. - Constituie abateri

disciplinare: (…);

t) exercitarea funcției cu (…)

gravă neglijență.

Art. 99

1

. - (…)

;

(2) Există gravă

neglijență atunci când judecătorul sau procurorul

nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil,

normele de drept material ori procesual.”

disciplinare sub aspectul abaterii prevăzute de dispozițiile citate

la pct. 17, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: (i) în exercitarea funcției, magistratul să încalce

norme de drept material ori procesual; (ii) încălcarea normelor să se

producă din culpă. Culpa este definită unitar de legiuitor în

materie atât civilă (art. 16 alin. (3) C. civ.), cât și penală (art.

16 alin. (4) C. pen.), ca fiind atitudinea autorului faptei care fie prevede

rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei

că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia

să îl prevadă. Pentru abaterea disciplinară în discuție,

forma de vinovăție impusă de lege este neglijența

gravă (culpa lata), în sensul că și omul cel mai puțin

avizat, cu un minim de diligență, ar fi prevăzut rezultatul

faptei sale; (iii) încălcarea normelor de drept să genereze

consecințe grave; (iv) încălcarea să aibă caracter evident,

neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție

cu norma legală. Pentru a se reține existența unei grave

neglijențe, este necesar ca încălcarea să vizeze o normă de

drept imperativă onerativă/prohibitivă ori să rezide în

adoptarea unei decizii în afara oricăror norme de drept sau pe baza unei

erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană

informată și de bună-credință) nu poate găsi o

justificare.

ilicită, instanța de disciplină a reținut, în

esență, următoarele: (i) pârâta judecător a încălcat

dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

întrucât, prin Decizia penală nr. 141 din 2 octombrie 2015, ca urmare a

admiterii căii procedurale de atac a contestației, rejudecând cauza,

nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la

contestația formulată împotriva Procesului-verbal al Comisiei de

liberare condiționată din 14 iulie 2015, deși instanța a

fost sesizată cu o contestație formulată de condamnat împotriva

acestui proces-verbal; (ii) pârâta judecător a încălcat

dispozițiile art. 587 C. proc. pen. și art. 95 și art. 97 din

Legea nr. 254/2013, întrucât: situația juridică a persoanei

condamnate nu a fost discutată și analizată în Comisia de

liberare condiționată și nu a fost întocmit niciun proces-verbal

în acest scop; singurul proces-verbal întocmit ca urmare a întrunirii Comisiei

de liberare condiționată se referă exclusiv la procedura

acordării zilelor-câștig pentru elaborarea lucrărilor

științifice, ca atribuție suplimentară, distinctă, iar

nu la situația condamnatului din perspectiva îndeplinirii condițiilor

pentru liberare condiționată; (iii) prin modalitatea în care pârâta

judecător a înțeles să administreze actul de justiție în

cauza ce i-a revenit spre soluționare a fost acordată liberarea

condiționată unei persoane deținute fără a fi discutată

situația sa în Comisia de liberare condiționată și

fără a fi întocmit procesul-verbal cu mențiunile obligatorii

prevăzute de lege.

procesual, în forma în vigoare la data pronunțării Deciziei penale nr.

141 din 2 octombrie 2015, a căror nesocotire a fost reținută de

instanța de disciplină în sarcina pârâtei judecător sunt

următoarele:

- art. 425

1

alin. (7) pct. 2

lit. a) și art. 587 C. proc. pen.:

„Art. 4251.

– Declararea și soluționarea contestației

;

(…);

(7)

Contestația se

soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi

de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții: (…);

2.

admiterea

contestației și:

a)

desființarea

hotărârii atacate și soluționarea cauzei;

Art.

587.

-

Liberarea condiționată;

(1)

Liberarea

condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea

făcută potrivit dispozițiilor legii privind executarea

pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripție

se află locul de deținere.

(2)

Când

instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere

fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va

putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge

de la rămânerea definitivă a hotărârii.

(3)

Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la

tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de

deținere, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestația

formulată de procuror este suspensivă de executare.

(4)

O copie de

pe hotărârea rămasă definitivă se comunică serviciului

de probațiune competent, precum și unității de poliție

în a cărei circumscripție locuiește cel eliberat.”

-

art. 95 și art. 97

din Legea nr. 254/2013:

„Art. 95. - Condițiile

de acordare a liberării condiționate

Persoana

condamnată poate fi liberată condiționat înainte de executarea

în întregime a pedepsei privative de libertate, dacă îndeplinește

condițiile prevăzute la

art. 99

sau, după caz, la

art. 100

C. pen.

Art. 97. -

Procedura de

acordare a liberării condiționate;

(1)

Liberarea

condiționată se acordă potrivit procedurii prevăzute în

Codul de procedură

penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea

comisiei pentru liberare condiționată.

(2)

Comisia pentru

liberare condiționată este alcătuită din (…).

(3)

Comisia

formulează propuneri de liberare condiționată a persoanei

condamnate, ținând seama de:

a)

fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din

durata pedepsei care este considerată ca executată, conform

art. 96;

b)

regimul de executare

a pedepsei privative de libertate în care este repartizată;

c)

îndeplinirea

obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în

afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate

să le îndeplinească;

d)

conduita

persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare

socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților

educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere

psihologică și asistență socială, al instruirii

școlare și al formării profesionale, precum și

responsabilitățile încredințate, recompensele acordate și

sancțiunile disciplinare aplicate;

e)

antecedentele sale

penale.

(4)

În activitatea sa,

comisia ține cont și de rezultatele aplicării instrumentelor standard

de evaluare a activităților desfășurate de

deținuți, aprobate prin decizie a directorului general al

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5)

Persoana

condamnată este adusă în fața comisiei pentru liberare

condiționată, cu excepția situațiilor în care prezintă

afecțiuni medicale confirmate de medic, care nu permit prezentarea sa. În

acest caz, persoana condamnată poate depune înscrisuri.

(6)

Propunerea

comisiei pentru liberare condiționată este cuprinsă într-un

proces-verbal motivat, care cuprinde poziția membrilor comisiei față

de propunerea de liberare.

(7)

La procesul-verbal de propunere a liberării condiționate se

anexează, prin grija consilierului de probațiune din cadrul

serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția

căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la

măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute la

art. 101 C. pen. care pot fi aplicate de

către instanța de judecată, în cazul în care restul de

pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate

este de 2 ani sau mai mare.

(8)

Dispozițiile alin. (7) nu se aplică persoanelor condamnate de

cetățenie străină, față de care s-a dispus

pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. (1)

lit. c) C. pen.

(9)

Persoana

condamnată poate prezenta, în fața comisiei pentru liberare

condiționată, dovezi că și-a îndeplinit obligațiile

civile stabilite prin hotărârea de condamnare ori s-a aflat în

imposibilitatea îndeplinirii acestor obligații.

(10)

Procesul-verbal prevăzut la alin. (6), împreună cu documentele care

atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează

judecătoriei în a cărei circumscripție se află

penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate.

(11)

În cazul în care comisia pentru liberare condiționată constată

că persoana condamnată nu întrunește condițiile pentru a fi

liberată condiționat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6)

fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia, care nu

poate fi mai mare de un an. În cazul în care cererea de liberare

condiționată este formulată înainte de îndeplinirea

condiției privind îndeplinirea fracțiunii prevăzute de

C. pen., iar perioada rămasă de

executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an,

termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracțiunii

prevăzute de C. pen. În cazul în care perioada

rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni

este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăși

data împlinirii fracțiunii prevăzute de C. pen., dar nu poate fi mai mare de un an.

Totodată, comisia comunică, de îndată, procesul-verbal persoanei

condamnate, care are posibilitatea ca, în termen de 3 zile de la aducerea la

cunoștință, sub semnătură, să se adreseze, cu

cerere de liberare condiționată, judecătoriei în

circumscripția căreia se află penitenciarul.

(12)

Metodologia de lucru

a comisiei pentru liberare condiționată este stabilită prin

regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(13)

În vederea

soluționării cererii de liberare condiționată a persoanei

condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanța poate consulta

dosarul individual al persoanei condamnate sau poate solicita copii ale actelor

și documentelor din acesta.”

controlului de legalitate și temeinicie al hotărârii atacate, Înalta

Curte constată că instanța de disciplină în mod corect a

reținut că, pentru respectarea principiului independenței

judecătorului, nu pot face obiectul contenciosului disciplinar aspectele

invocate în acțiunea disciplinară referitoare la faptul că, în

litigiul cu care a fost învestită, pârâta judecător a administrat un

probatoriu insuficient și a încălcat dispozițiile art. 59 alin. (1)

din V.C.P. și art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013, întrucât

aceste aspecte pun în discuție chiar modalitatea concretă de

soluționare a cauzei și temeinicia soluției adoptate, ceea ce

reprezintă atributul exclusiv al instanței, a cărei soluție

poate fi cenzurată doar în căile de atac.

Înalta Curte reține că excedează procedurii disciplinare și

susținerile din acțiunea disciplinară în sensul nesocotirii

dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

fundamentate pe faptul că, prin hotărârea pronunțată,

pârâta judecător, rejudecând cauza ca urmare a admiterii căii de atac

și desființării hotărârii primei instanțe, nu s-ar fi

pronunțat cu privire la capătul de cerere vizând contestația formulată

împotriva Procesului-verbal al Comisiei de liberare condiționată din

14 iulie 2015.

instanța a rejudecat cauza în fond echivalează cu un control de

legalitate și temeinicie al soluției pronunțate, ca

rezultantă a raționamentului logico-juridic al magistratului cu

privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în

circumstanțele litigiului dedus judecății și în raport cu

probatoriul administrat în cauză, control care nu poate fi realizat în

cadrul procedurii disciplinare.

abaterii disciplinare în discuție, atât concluzia judecătorului

referitoare la obiectul învestirii instanței, cât și soluția

pronunțată în raport cu cererile părților reprezintă

modul în care judecătorul a interpretat și a aplicat

dispozițiile legale incidente în circumstanțele litigiului dedus

judecății, astfel că nu poate forma obiectul cercetării

disciplinare decât în condițiile în care se constată că

magistratul a nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și

nescuzabil, normele de drept material ori procesual. „Altfel spus, o

neregularitate a hotărârii judecătorești constituie temei pentru

formularea unei căi de atac, în timp ce răspunderea disciplinară

poate fi antrenată în cu totul alte condiții decât cele

prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac” (Decizia

Curții Constituționale nr. 194/2014, publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 458 din 23 iunie 2014, pct. 20).

că, în litigiul analizat, nu au fost formulate obiecțiuni cu privire

la faptul că instanțele nu s-ar fi pronunțat asupra unui

asemenea capăt de cerere. Or, atât timp cât, în interpretarea și

aplicarea prevederilor citate la pct. 17, abaterea disciplinară în

discuție presupune adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi

procesuale sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator

rezonabil (persoană informată și de

bună-credință) nu poate găsi o justificare, se prezumă

în mod rezonabil că o atare nesocotire a normelor de drept ar fi trebuit

să atragă cel puțin formularea de obiecțiuni de către

părțile litigiului în contextul în care nici prima instanță

nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere. Relevant sub acest

aspect este și faptul că inclusiv prima instanță s-a

pronunțat tot cu privire la cererea de liberare condiționată

formulată de persoana condamnată, fără a se pronunța,

prin dispozitivul hotărârii pronunțate, cu privire la contestația

formulată împotriva Procesului-verbal al Comisiei de liberare condiționată

din 14 iulie 2015.

împărtășite de instanța de disciplină, Înalta Curte

constată că nu se poate reține nesocotirea de către pârâta

judecător a dispozițiilor art. 587 C. proc. pen. și art. 95

și art. 97 din Legea nr. 254/2013, care să poată fi

circumscrisă abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile

citate la pct. 17.

dispozițiile citate la pct. 20, cu precădere cele ale art. 587 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 97 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, prevăd

expres faptul că liberarea condiționată se dispune fie la

cererea persoanei condamnate, fie la propunerea Comisiei de liberare

condiționată. Cu alte cuvinte, nu poate fi contestat faptul că

dispozițiile respective reglementează lipsit de echivoc două

ipoteze distincte, respectiv cererea formulată de persoana condamnată

și propunerea Comisiei de liberare condiționată.

căror nesocotire a fost reținută în sarcina pârâtei

judecător, nu se regăsește nicio normă imperativă

onerativă sau prohibitivă care să prevadă fără

echivoc obligația Comisiei de a întocmi procesul-verbal ori obligația

instanței de a solicita întocmirea de către Comisie a

procesului-verbal în situația în care cererea de liberare

condiționată este introdusă direct la instanță de

către persoana condamnată. Astfel fiind, se apreciază că

dispozițiile art. 97 din Legea nr. 254/2013 nu exclud de plano

interpretarea conform căreia procesul-verbal este întocmit de Comisia de

liberare condiționată numai în situația în care comisia

formulează propunerea de liberare condiționată.

sunt relevante și dispozițiile art. 97 alin. (13) din Legea nr. 254/2013,

care reglementează posibilitatea instanței de a consulta dosarul

individual al persoanei condamnate sau de a solicita copii ale actelor și

documentelor din dosarul respectiv, în oricare dintre ipotezele în care este

formulată cererea de liberare condiționată, respectiv fie la

cererea persoanei condamnate, fie la propunerea Comisiei de liberare

condiționată.

identificată o dispoziție legală explicită care să

reglementeze conduita profesională pretinsă magistratului, Înalta

Curte reține că nu îi poate fi reproșată pârâtei judecător

o nesocotire neîndoielnică și nescuzabilă a unei norme de drept,

ca eroare macroscopică pentru care un observator rezonabil (persoană

informată și de bună-credință) nu poate găsi o

justificare.

reprezintă și faptul că, în cauza analizată în cadrul

procedurii disciplinare, inclusiv reprezentantul Ministerului Public a pus

concluzii în sensul că se impune liberarea condiționată. Or, în

condițiile în care inclusiv reprezentantul Ministerului Public a avut o

opinie concordantă soluției pronunțate de pârâta judecător,

încă o dată, se cuvine a fi menționat faptul că nu poate fi

reținută, în sensul celor expuse la pct. 31, o nesocotire

neîndoielnică și nescuzabilă a normelor de drept.

expuse, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile

citate la pct. 17.

arătate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței

de disciplină a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, fiind întemeiat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, în

temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va fi a

dmis

recursul declarat de pârâta A., judecător în cadrul Tribunalului Vrancea,

va fi casată hotărârea atacată și, rejudecând litigiul în

fond, va fi respinsă acțiunea disciplinară promovată de

Inspecția Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.,

judecător în cadrul Tribunalului Vrancea, împotriva Hotărârii nr. 11/J

din 25 mai 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția

pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/J/2016.

Casează hotărârea

atacată și, rejudecând litigiul în fond, respinge, ca

neîntemeiată, acțiunea disciplinară formulată de reclamanta

Inspecția Judiciară.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2017.