ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1276/2016
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii de revizuire;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Onești, revizuientul A., în contradictoriu cu intimata CN A. SA, C., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1918/2012 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. x/270/2012.
Prin sentința civilă nr. 1918/2012 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. x/270/2012, s-a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal din 2012 prin care revizuentul din prezenta cauză a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin (1) din O.G. nr. 15/2002. Potrivit actului de constatare și sancționare a contravenției, în sarcina contravenientului s-a reținut că în data de 14 octombrie 2011 a condus autoturismul, fără a deține rovinietă valabilă.
Revizuentul a invocat decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și cu care sentința civilă s-ar afla în contradicție motivat de faptul că prin decizia respectiva Înalta Curte ar fi statuat cu titlu obligatoriu faptul că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate pe numele deținătorilor vehiculelor surprinse fără rovinietă, transmise acestora pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în absența semnăturii olografe a agentului constatator.
Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr. 2487 din 29 octombrie 2015 a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Onești privind pe revizuentul A. și intimata CN A. SA, C. și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, apreciind că hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., în condițiile art. 27 din N.C.P.C.
Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire;
Înalta Curte la data de 11 noiembrie 2015 a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire, formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1918 din 05 iunie 2012 a Judecătoriei Onești din Dosarul nr. x/2702012,, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În esență, în motivarea cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată, revizuentul a susținut că existentă două hotărâri judecătorești potrivnice, sentința civilă nr. 1918/2012 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. x/270/2012, respectiv Decizia în interesul legii nr. 6 din 16 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014.
Apărarea intimatei CN A. SA;
Intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire,ca nefondată, susținând că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție;
Înalta Curte, examinând, cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității invocată, din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în consecință, va respinge cererea de revizuire formulată în cauză, ca tardiv formulată, având în vedere următoarele considerente:
Revizuentul a invocat decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și cu care sentința civilă s-ar afla în contradicție motivat de faptul că prin decizia respectiva Înalta Curte ar fi statuat cu titlu obligatoriu faptul că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate pe numele deținătorilor vehiculelor surprinse fără rovinietă, transmise acestora pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în absența semnăturii olografe a agentului constatator.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași cerere.”
Iar, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit, întrucât ultima decizie a fost pronunțată la data de 16 februarie 2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014 privind recursul în interesul legii, iar prezenta cerere de revizuire a fost formulată și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Onești la data de 22 iulie 2015 ( fila nr. 1 Dosar nr. x/270/2015).
Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul
art.
137, cu referire la
art.
324
alin.
(1)
pct.
1, coroborat cu
art.
322
pct.
7 teza a II-a
C. proc. civ.
, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1918 din 05 iunie 2012 a Judecătoriei Onești din Dosarul nr. x/2702012, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.