ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Ședința publică de la 11 aprilie 2008

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 9/2006

la Tribunalul Brașov, prin declinare de competență de la Judecătoria Brașov,

reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Brașov a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâta SC T. SRL București să se constate nulitatea contractului nr. 51 din 18

mai 1997 încheiat de I.D. și P.V. în numele A., și obligarea pârâtei: să ridice

panoul și resturile de la panourile desprinse și doi suporți montați la nivelul

etajului 10 pe calcanul din stânga și dreapta; să demonteze cele 4 reflectoare

amplasate la etajul 10 și 4 al blocului; să repare stricăciunile produse prin

folosirea necorespunzătoare a suprafețelor exterioare ale blocului; să refacă

terasa-acoperiș, necirculabilă, în caz contrar să fie autorizată reclamanta să

demonteze panourile și să refacă stricăciunile care vor fi precizate în urma

efectuării unei lucrări de expertiză tehnică construcții, pe cheltuiala

pârâtei.

La data de 22

februarie 2006 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat să se

constate nulitatea absolută a contractului pentru lipsa a două elemente

constitutive ale contractului, respectiv consimțământul și capacitatea și a

întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 948, 949, 966 și 1073 C. civ.

Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1127/

C din 14 iunie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active

invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

cele două persoane fizice I.D. și P.V. nu au încheiat contractul nr. 51/1997 în

calitate de reprezentanți ai asociației de locatari nr. 116, ci în nume

propriu, deci actul nu este lovit de nulitate absolută. Reclamanta a recunoscut

valabilitatea contractului care a fost pus în executare, dar ulterior a încercat

să renegocieze clauzele acestuia.

Prin decizia nr. 87 din 7 iunie 2007 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială, s-a admis în parte apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în parte, în

sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantei și pârâta a fost obligată la

6.680 lei contravaloarea stricăciunilor produse de panoul publicitar ce

formează obiectul contractului nr. 51/1997.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței și pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată la

fond și în apel.

S-a reținut în

considerentele deciziei că nu se poate reține lipsa consimțământului la

încheierea contractului întrucât acesta a fost semnat de locatarii de la scara

de bloc la care a fost amplasat panoul publicitar, fiind fără relevanță că

ceilalți membrii ai asociației nu l-au semnat, deoarece nu au fost afectați de

montarea acestuia.

A fost admisă cererea reclamantei

privind obligarea pârâtei la plata sumei 6.680 lei reprezentând contravaloarea

stricăciunilor produse de panoul montat potrivit contractului nr. 51/1997

stabilite prin raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală.

Cu privire la degradările produse la

apartamentul 44 evaluate separat de expert s-a reținut că pârâta nu poate fi

obligată la plata acestora, deoarece au format obiectul litigiilor în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 9067 din 26 octombrie 2004 și nr. 5726 din 17

iunie 2005 de Judecătoria Brașov.

Instanța de apel a reținut că nu se

impunea efectuarea concilierii directe conform dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., deoarece petitul principal nu este evaluabil.

Împotriva acestei decizii reclamanta

și pârâta au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și au susținut că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

legale.

Reclamanta A.P.A.B. cu sediul în

Brașov a arătat că societatea pârâtă a încheiat contractul nr. 51/1997 cu două

persoane ai blocului 76 calea București care au obținut 28 semnături de la

locatari, în loc de 88 de semnături ai tuturor locatarilor blocului.

S-a invocat că lipsa de consimțământ

este un motiv de nulitate absolută a contractului, așa încât soluția pronunțată

sub acest aspect este nelegală.

Instanța de apel nu a pus în discuția

părților autoritatea de lucru judecat cu privire la stricăciunile aferente

apartamentului 44 și a respins pretențiile formulate cu motivarea că părțile

s-au mai judecat în alt dosar, soluție care este nelegală.

Reclamanta a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii și a capătului de

cerere privind nulitatea absolută a contractului și obligarea pârâtei la

repararea prejudiciului cauzat blocului 76 și în porțiunea aferentă

apartamentului 44.

Pârâta SC T.M. SRL cu sediul în

București în recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că instanța de apel a schimbat natura și obiectul litigiului

pe care l-a transformat într-unul evaluabil în bani și a admis acest capăt de

cerere, fără să se fi efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art.

720

1

și urm. C. proc. civ. și fără ca reclamanta să timbreze acest

capăt de cerere.

A susținut recurenta că soluția

adoptată de instanța de apel se întemeiată pe grave erori în aprecierea

probelor și a fost obligată la plata unor daune în urma efectuării unei

expertize care nu a avut în vedere obiecțiunile acesteia în sensul că nu s-a

dovedit că stricăciunile au fost produse de pârâtă și mai mult expertiza s-a

efectuat în anul 2007, iar reclamanta a susținut că terasa a fost reparată în

perioada octombrie 2006, ianuarie și aprilie 2007 când

Ambele recursuri sunt nefondate.

Referitor la recursul declarat de

reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Brașov, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta a solicitat prin acțiune

astfel cum a fost precizată, la data de 22 februarie 2006, să se constate

nulitatea absolută a actului juridic, respectiv a contractului nr. 51/1997 și

obligarea pârâtei la restabilirea situației anterioare încheierii contractului,

sau să fie autorizată pe cheltuiala acesteia la repararea fațadei blocului

depreciată din culpa pârâtei.

Prin contractul încheiat pe o durată

nedeterminată între pârâta SC T. SRL Brașov și locatarii blocului 76 (28

persoane) reprezentați de I.D. și P.V. s-a convenit închirierea suprafețelor

exterioare ale clădiri blocului situate deasupra parterului pentru amplasarea

unor panouri și reclame publicitare.

Susținerea recurentei întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că acest contract este nul absolut

deoarece îi lipsesc două elemente constitutive respectiv consimțământul și

capacitatea și astfel a fost încălcată o dispoziție imperativă a legii în

sensul dispozițiilor art. 948 C. civ., nu poate fi reținută.

Nulitatea unui act juridic este

sancțiunea încălcării la data încheierii acestuia a unei dispoziții legale,

care reglementează condițiile de valabilitate și care sunt prevăzute de art. 948

C. civ., respectiv: capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.

În speță, afirmația recurentei că

acestui contract îi lipsește un element esențial și anume consimțământul, nu a

fost dovedită cât timp actul a fost semnat de locatarii scării de bloc la care

a fost amplasat panoul publicitar.

Nici critica recurentei privind lipsa

unui alt element esențial al contractului, respectiv capacitatea, nu poate fi

reținută, deoarece contractul a fost semnat de locatari în nume propriu și nu

în calitate de reprezentanți ai asociației de locatari, așa cum recurenta a

susținut.

Afirmația reclamantei că se impune

nulitatea contractului nr. 51/1997 și pe considerentul că pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile contractuale asumate, chiar dacă ar fi fost dovedită, nu

constituie motiv de nulitate prevăzut de dispozițiile art. 948 C. civ.

În situația în care aceasta nu mai

este de acord sub acest aspect cu derularea contractului încheiat între părți,

are la îndemână acțiunea în reziliere a acestei convenții.

De altfel, recurenta a avut o

atitudine oscilantă în sensul că pe de o parte a fost de acord cu acest

contract și a hotărât în Adunarea Generală ca sumele primite cu titlu de chirie

de la intimată să fie folosite exclusiv pentru reparații, iar pe de altă parte

pretinde că actul este lovit de nulitate absolută pentru că ar fi fost încheiat

cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 948 C. civ., ce

reglementează condițiile de valabilitate a actului juridic.

Susținerea recurentei că hotărârea

instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv invocat în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu a fost pusă în discuția

părților autoritatea de lucru judecat cu privire la stricăciunile aferente

apartamentului 44, nu are temei deoarece, părțile sau instanța nu au pus în

discuție această excepție pentru a fi soluționată cu prioritate conform

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța în urma aprecierii probelor a

statuat că degradările produse la apartamentul nr. 44 nu pot fi reținute

deoarece au format obiectul unor alte litigii dintre părți conform hotărârilor

judecătorești depuse la dosar.

Pentru considerentele reținute urmează

ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul

reclamantei.

Referitor la recursul declarat de

pârâta SC T.M. SRL Înalta Curte reține următoarele:

Critica recurentei întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a

schimbat natura și obiectul litigiului și l-a transformat în unul evaluabil în

bani, a admis capătul de cerere fără însă a se fi efectuat procedura prealabilă

obligatorie prevăzută de art. 720

1

și urm. C. proc. civ. și a

obligat reclamanta la plata taxei de timbru nu este fondată.

Astfel, reclamanta a solicitat prin

acțiune astfel cum a fost precizată la data de 22 februarie 2006 în principal

să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 51 din 18 mai 1997 și

pârâta să fie obligată la restabilirea situației anterioare încheierii

convenției, sau reclamanta să fie autorizată pe cheltuiala pârâtei la repararea

fațadei blocului, depreciată din culpa pârâtei.

În raport de obiectul litigiului și de

faptul că primul capăt de cerere nu este evaluabil, nu se impunea efectuarea în

cauză a procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 720

1

C.

proc. civ.

Criticile recurentei referitoare la

aprecierea probelor de către instanță și la obligarea sa la plata unor daune în

baza unei expertize care nu a avut în vedere și obiecțiunile formulate de aceasta

se referă la aspecte legate de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei

recurate, și față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi

cenzurate de instanța de control judiciar.

Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, și recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.P.A.B. și pârâta SC T.M. SRL

București, împotriva deciziei nr. 87/ Ap din 7 iunie 2007 pronunțate de Curtea

de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2008.