ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2008

Ședința publică de la 11 aprilie 2008 Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9/2006 la Tribunalul Brașov, prin declinare de competență de la Judecătoria Brașov, reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Brașov a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL București să se constate nulitatea contractului nr. 51 din 18 mai 1997 încheiat de I.D. și P.V.

în numele A., și obligarea pârâtei: să ridice panoul și resturile de la panourile desprinse și doi suporți montați la nivelul etajului 10 pe calcanul din stânga și dreapta; să demonteze cele 4 reflectoare amplasate la etajul 10 și 4 al blocului; să repare stricăciunile produse prin folosirea necorespunzătoare a suprafețelor exterioare ale blocului; să refacă terasa-acoperiș, necirculabilă, în caz contrar să fie autorizată reclamanta să demonteze panourile și să refacă stricăciunile care vor fi precizate în urma efectuării unei lucrări de expertiză tehnică construcții, pe cheltuiala pârâtei. La data de 22 februarie 2006 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului pentru lipsa a două elemente constitutive ale contractului, respectiv consimțământul și capacitatea și a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 948, 949, 966 și 1073 C. civ.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1127/ C din 14 iunie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că cele două persoane fizice I.D. și P.V. nu au încheiat contractul nr. 51/1997 în calitate de reprezentanți ai asociației de locatari nr. 116, ci în nume propriu, deci actul nu este lovit de nulitate absolută. Reclamanta a recunoscut valabilitatea contractului care a fost pus în executare, dar ulterior a încercat să renegocieze clauzele acestuia.

Prin decizia nr. 87 din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantei și pârâta a fost obligată la 6.680 lei contravaloarea stricăciunilor produse de panoul publicitar ce formează obiectul contractului nr. 51/1997. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată la fond și în apel. S-a reținut în considerentele deciziei că nu se poate reține lipsa consimțământului la încheierea contractului întrucât acesta a fost semnat de locatarii de la scara de bloc la care a fost amplasat panoul publicitar, fiind fără relevanță că ceilalți membrii ai asociației nu l-au semnat, deoarece nu au fost afectați de montarea acestuia.

A fost admisă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei 6.680 lei reprezentând contravaloarea stricăciunilor produse de panoul montat potrivit contractului nr. 51/1997 stabilite prin raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală. Cu privire la degradările produse la apartamentul 44 evaluate separat de expert s-a reținut că pârâta nu poate fi obligată la plata acestora, deoarece au format obiectul litigiilor în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9067 din 26 octombrie 2004 și nr. 5726 din 17 iunie 2005 de Judecătoria Brașov. Instanța de apel a reținut că nu se impunea efectuarea concilierii directe conform dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., deoarece petitul principal nu este evaluabil.

Împotriva acestei decizii reclamanta și pârâta au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Brașov a arătat că societatea pârâtă a încheiat contractul nr. 51/1997 cu două persoane ai blocului 76 calea București care au obținut 28 semnături de la locatari, în loc de 88 de semnături ai tuturor locatarilor blocului. S-a invocat că lipsa de consimțământ este un motiv de nulitate absolută a contractului, așa încât soluția pronunțată sub acest aspect este nelegală. Instanța de apel nu a pus în discuția părților autoritatea de lucru judecat cu privire la stricăciunile aferente apartamentului 44 și a respins pretențiile formulate cu motivarea că părțile s-au mai judecat în alt dosar, soluție care este nelegală.

Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii și a capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat blocului 76 și în porțiunea aferentă apartamentului 44. Pârâta SC T.M. SRL cu sediul în București în recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a schimbat natura și obiectul litigiului pe care l-a transformat într-unul evaluabil în bani și a admis acest capăt de cerere, fără să se fi efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 720 1 și urm. C. proc. civ. și fără ca reclamanta să timbreze acest capăt de cerere.

A susținut recurenta că soluția adoptată de instanța de apel se întemeiată pe grave erori în aprecierea probelor și a fost obligată la plata unor daune în urma efectuării unei expertize care nu a avut în vedere obiecțiunile acesteia în sensul că nu s-a dovedit că stricăciunile au fost produse de pârâtă și mai mult expertiza s-a efectuat în anul 2007, iar reclamanta a susținut că terasa a fost reparată în perioada octombrie 2006, ianuarie și aprilie 2007 când Ambele recursuri sunt nefondate. Referitor la recursul declarat de reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Brașov, Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta a solicitat prin acțiune astfel cum a fost precizată, la data de 22 februarie 2006, să se constate nulitatea absolută a actului juridic, respectiv a contractului nr. 51/1997 și obligarea pârâtei la restabilirea situației anterioare încheierii contractului, sau să fie autorizată pe cheltuiala acesteia la repararea fațadei blocului depreciată din culpa pârâtei.

Prin contractul încheiat pe o durată nedeterminată între pârâta SC T. SRL Brașov și locatarii blocului 76 (28 persoane) reprezentați de I.D. și P.V. s-a convenit închirierea suprafețelor exterioare ale clădiri blocului situate deasupra parterului pentru amplasarea unor panouri și reclame publicitare. Susținerea recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că acest contract este nul absolut deoarece îi lipsesc două elemente constitutive respectiv consimțământul și capacitatea și astfel a fost încălcată o dispoziție imperativă a legii în sensul dispozițiilor art. 948 C. civ., nu poate fi reținută. Nulitatea unui act juridic este sancțiunea încălcării la data încheierii acestuia a unei dispoziții legale, care reglementează condițiile de valabilitate și care sunt prevăzute de art. 948 C. civ., respectiv: capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.

În speță, afirmația recurentei că acestui contract îi lipsește un element esențial și anume consimțământul, nu a fost dovedită cât timp actul a fost semnat de locatarii scării de bloc la care a fost amplasat panoul publicitar. Nici critica recurentei privind lipsa unui alt element esențial al contractului, respectiv capacitatea, nu poate fi reținută, deoarece contractul a fost semnat de locatari în nume propriu și nu în calitate de reprezentanți ai asociației de locatari, așa cum recurenta a susținut. Afirmația reclamantei că se impune nulitatea contractului nr. 51/1997 și pe considerentul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, chiar dacă ar fi fost dovedită, nu constituie motiv de nulitate prevăzut de dispozițiile art. 948 C. civ.

În situația în care aceasta nu mai este de acord sub acest aspect cu derularea contractului încheiat între părți, are la îndemână acțiunea în reziliere a acestei convenții. De altfel, recurenta a avut o atitudine oscilantă în sensul că pe de o parte a fost de acord cu acest contract și a hotărât în Adunarea Generală ca sumele primite cu titlu de chirie de la intimată să fie folosite exclusiv pentru reparații, iar pe de altă parte pretinde că actul este lovit de nulitate absolută pentru că ar fi fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 948 C. civ., ce reglementează condițiile de valabilitate a actului juridic. Susținerea recurentei că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât nu a fost pusă în discuția părților autoritatea de lucru judecat cu privire la stricăciunile aferente apartamentului 44, nu are temei deoarece, părțile sau instanța nu au pus în discuție această excepție pentru a fi soluționată cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Instanța în urma aprecierii probelor a statuat că degradările produse la apartamentul nr. 44 nu pot fi reținute deoarece au format obiectul unor alte litigii dintre părți conform hotărârilor judecătorești depuse la dosar. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul reclamantei. Referitor la recursul declarat de pârâta SC T.M.

SRL Înalta Curte reține următoarele: Critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a schimbat natura și obiectul litigiului și l-a transformat în unul evaluabil în bani, a admis capătul de cerere fără însă a se fi efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 720 1 și urm. C. proc. civ. și a obligat reclamanta la plata taxei de timbru nu este fondată. Astfel, reclamanta a solicitat prin acțiune astfel cum a fost precizată la data de 22 februarie 2006 în principal să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 51 din 18 mai 1997 și pârâta să fie obligată la restabilirea situației anterioare încheierii convenției, sau reclamanta să fie autorizată pe cheltuiala pârâtei la repararea fațadei blocului, depreciată din culpa pârâtei.

În raport de obiectul litigiului și de faptul că primul capăt de cerere nu este evaluabil, nu se impunea efectuarea în cauză a procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. Criticile recurentei referitoare la aprecierea probelor de către instanță și la obligarea sa la plata unor daune în baza unei expertize care nu a avut în vedere și obiecțiunile formulate de aceasta se referă la aspecte legate de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei recurate, și față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi cenzurate de instanța de control judiciar. Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, și recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.P.A.B. și pârâta SC T.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 87/ Ap din 7 iunie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.