ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2017

Decizia nr. 611/2017

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.:

(i)

suspendarea executării Deciziei nr 35368 din 01 noiembrie 2013 emisă de B. - C. prin care a fost soluționata contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal din 09 iulie 2013;

(ii) anularea Deciziei de respingere a contestației înregistrată sub nr. 35368 din 01 noiembrie 2013 emisă de C. prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit de 63.544,50 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile și exonerarea de la plata sumei astfel stabilită, cât și prin procesul verbal nr. 21193 din 09 iulie 2013 întocmit de către C. - D. Satu Mare.

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 267 din 23 iunie 2014, Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul

PFA A., având ca obiect act administrativ.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 267 din 23 iunie 2014, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs

reclamantul

PFA A.

, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea suplimentării materialului probator, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii sale

, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a criticat respingerea probei cu expertiza tehnică de specialitate, arătând că, astfel, instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și, în lipsa acestei probe, hotărârea a fost pronunțată fără a fi fost cercetat fondul cauzei.

A arătat că, dispunând recuperarea integrală a fondurilor, prima instanță a încălcat principiul proporționalității sancțiunilor administrative. Nu se justifică rezilierea unui contract care și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional.

A mai argumentat că instanța de fond nu a dat eficiență înscrisurilor depuse în cauză, prin care s-a probat că neregulile reținute în procesul verbal au fost doar erori materiale, care nu puteau duce la rezilierea contractului încheiat.

Recurentul a evocat situația de fapt și neregulile reținute în motivarea actului administrativ contestat și a arătat că a respectat toate clauzele din contractul de finanțare și angajamentele astfel asumate.

1.4. Apărările intimaților;

1.4.1.Legal citat, intimatul B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

1.4.2. La rândul său, prin întâmpinare, intimata E. (fosta C.) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că dosarul cererii de plată tranșa a II-a, depus de către recurent, este neconform.

În mod corect a fost respinsă proba cu expertiză, în condițiile în care neregula rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar materialul probator depus, precum și susținerile părților, au fost suficiente pentru ca instanța să-și formeze o opinie în acest caz.

Actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise consecință a nerespectării de către recurent a dispozițiilor legale și contractuale asumate, sancțiunea fiind retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 25 octombrie 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul PFA A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În speță, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității

Deciziei nr. 35368 din 01 noiembrie 2013 emisă de C. și a procesului verbal din 09 iulie 2013, întocmit de către C. - D. Satu Mare, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit de 63.544,50 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile.

Reclamantul a argumentat că neregulile constatate ar reprezenta, în realitate, simple erori materiale, și a arătat că și-a îndeplinit angajamentele asumate

.

Respingând cererea reclamantului, instanța de fond s-a limitat, într-o hotărâre relativ informă,la o serie de aprecieri cu caracter general, formal, reținând, în esență, că documentația depusă nu a relevat o stare de fapt contrară celei reținute de autoritatea pârâtă, concluzionând că ansamblul probelor administrate a relevat că actele atacate sunt în conformitate cu normele legale și reflectă analiza înscrisurilor prezentate de reclamant, fără a face referiri, în concret, la neregulile reținute și fără a analiza efectiv susținerile părților privind fiecare din acestea, din perspectiva înscrisurilor cauzei.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impune în sarcina primei instanțe obligația de motivare a hotărârii pronunțate, în sensul de prezenta „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Or, în speță, însușirea evidentă a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, nu corespunde exigențelor textului legal sus-citat.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, administrând orice altă probă apreciată ca utilă și pertinentă în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor

art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta PFA A. împotriva sentinței civile nr. 267 din 23 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.