ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2016

Decizia nr. 448/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrata la 1 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecata pe pârâta B., solicitând anularea Raportului de Evaluare înregistrat cu nr. 10326/G/II din 12 martie 2014.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 1895 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. și s-a dispus anularea Raportul de evaluare înregistrat cu nr. 10326/G/II din 12 martie 2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din interpretarea art. 83 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, rezulta în mod clar ca termenele de 15 zile și 60 de zile curg de la data apariției stării de incompatibilitate.

În primul termen, de 15 zile, exista obligația informării Biroului permanent al Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aflat în stare de incompatibilitate, iar în al doilea termen, de 60 de zile, există obligația de a opta între mandatul de parlamentar si funcția care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcții.

Numai daca în termenul de 60 de zile nu se executa obligația de opțiune, se va aplica sancțiunea prevăzuta de lege, deputatul sau senatorul fiind considerat demisionat din funcția de deputat sau de senator.

Așadar, sancțiunea pierderii calității de deputat sau senator intervine de drept la expirarea perioadei de 60 de zile și numai daca persoana devenita incompatibila nu optează înăuntrul termenului prevăzut de lege.

În speță, mandatul reclamantului a fost validat la data de 20 decembrie 2012.

La data de 02 februarie 2013, reclamantul a luat hotărârea de a se retrage din calitatea de asociat si administrator al SC C. SRL, iar la data de 12 februarie 2013 a cerut Oficiului Național al Registrului Comerțului sa dispună înregistrarea mențiunilor în Registru.

Cu Rezoluția nr. 1869 din 13 februarie 2013 pronunțata în Dosarul nr. x din 12 februarie 2013 de Oficiul Român al Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad a fost admisa cererea de înregistrare mențiuni si s-a dispus publicarea în M. Of. al României partea a IV a actului modificator - Hotărârea nr. 1 din 02 februarie 2013.

De aceea, Curtea a reținut că reclamantul a optat în termenul de 60 de zile pentru păstrarea mandatului sau, renunțând la calitatea de asociat și administrator al SC C. SRL.

Prin Încheierea pronunțată la data de 9 noiembrie 2015, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de pârâta B. în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Recursul;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta B. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de recurs, pârâta în esență a arătat următoarele:

Din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente.

Având în vedere documentele aflate la dosar și textele de lege citate rezultă faptul că A., a încălcat dispozițiile prevederilor art. 82

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, referitor la nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, constând în aceea că în perioada 20 decembrie 2012 - 12 februarie 2013 a deținut simultan funcția de deputat și calitatea de administrator la SC C. SRL.

Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în legătură cu incompatibilitățile prevăzute pentru aleșii în Parlamentul României, obligația de a informa în termen de 15 zile Biroul Permanent al Camerei în care a fost ales cu privire la situațiile care ar putea genera starea de incompatibilitate. De asemenea, legiuitorul a specificat în mod clar faptul că de la expirarea termenului de 15 zile, adică după informarea mai sus precizată, parlamentarul are obligația de a alege într-una din cele două funcții care poate genera starea de incompatibilitate în termen de 60 zile.

Este vădită rațiunea legiuitorului și reiese cu exactitate, în sensul că se impune a fi analizate două obligații care trebuie să le respecte parlamentarul cumulativ: prima este cu privire la informarea Camerei din care face parte, cu privire la starea de incompatibilitate, pentru a aduce la cunoștința Biroului despre faptul că există o situație care poate genera o stare de incompatibilitate. Astfel, rațiunea legiuitorului cu privire la această informare este de a impune alesului declararea situațiilor generatoare de incompatibilitate, pentru ca acesta să poată fi acționat în momentul în care nu își îndeplinește cea de-a doua condiție, aceea de a renunța în termen de 60 zile.

Astfel, avem de-a face cu obligația informării, care este precedată de cea a renunțării la una din cele două calități. Or, dacă informarea nu este realizată, nu se aduce la cunoștință de situația generatoare de incompatibilitate. Nerespectând prima obligație, nu poate fi continuat termenul prevăzut pentru a două obligație, generându-se astfel starea de incompatibilitate.

În contradictoriu cu cele susținute de instanță, se arată că potrivit Legii nr. 26/1990, art. 2

1

precizează:

În vederea evaluării și identificării posibilelor elemente de incompatibilitate inspectorul de integritate solicită informații de la entitățile abilitate în vederea întocmirii unui raport de evaluare. În ceea ce privește societățile comerciale, datele sunt furnizate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, fiind instituția abilitată să ofere informații cu privire la existența sau inexistența unor informații sau orice fel de alte mențiuni cu privire la persoanele evaluate, întrucât legea îi obligă pe comercianți să notifice orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului, acestea fiind opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of. al României.

Or, rațiunea legiuitorului cu privire la reglementarea acestor condiții a fost aceea de a preveni situațiile în care persoanele se pot pune la umbra unor situații menite să îi absolve de alte obligații ce le revin conform prevederilor în vigoare, așa cum este cazul de față. În acest sens, reclamanta constată faptul că aprecierile Instanței de fond sunt nefondate, iar aceasta ar pune serios în dificultate activitatea unor entități sau instituții precum B., care se raportează la prevederile privind înscrierea mențiunilor, în cadrul Registrului Comerțului.

Prin înscrierea în cadrul Registrului Comerțului, se încearcă evitarea unor situații de aparență juridică, astfel încât persoana să continue să exercite atribuțiile și activitatea în cadrul societății comerciale în urma unor decizii și proceduri interne, care să fie invocate atunci când situația o cere. Chiar dacă reclamantul poate pretinde că a realizat demersuri pentru ieșirea din incompatibilitate, nu a depus toate diligentele necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate, având în vedere și aspirațiile politice ale acestuia.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând și soluția instanței de recurs, motivele invocate și normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește motivul de recurs privind obligația de a informa în termen de 15 zile Biroul Permanent al Camerei din care face parte cu privire la situațiile care ar putea genera starea de incompatibilitate prevăzută de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În conformitate cu prevederile art. 83 din Legea nr. 161/2003

„(1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în vigoare a prezentului titlu se află în una dintre incompatibilitățile prevăzute de art. 81 și 82 va informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte.

(2) În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de parlamentar și funcția care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcții.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă starea de incompatibilitate continuă să existe, deputatul sau senatorul este considerat demisionat din funcția de deputat sau de senator. Demisia se aduce la cunoștința Camerei din care face parte parlamentarul. Hotărârea Camerei prin care se constată demisia se publică în M. Of. al României, Partea I.

(4) Procedura de constatare a incompatibilității este cea prevăzută în Regulamentul Camerei Deputaților și în Regulamentul Senatului”

- Înalta Curte constată că interpretarea dată de pârâta B. este de un formalism excesiv, nefiind în concordanță cu spiritul Legii nr. 161/2003 privind (prevenirea și sancționarea corupției) unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Așa cum a reținut instanța de fond, mandatul de deputat al reclamantului - intimat a fost validat la data de 20 decembrie 2012.

Reclamantul - intimat

fiind și asociat și administrator la SC C. SRL a sesizat starea de incompatibilitate în care se află și în data de 2 februarie 2013 a optat între cele două funcții deținute și a hotărât retragerea din calitatea de asociat și administrator al SC C. SRL, înaintând cererea sa pentru efectuarea mențiunilor necesare la Oficiul Național al Registrului și Comerțului la data de 12 februarie 2013 care prin Rezoluția din 1869 din 13 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x din 12 februarie 2013 a dispus publicarea modificării survenite.

- Se observă că după data validării mandatului său de deputat, reclamantul - intimat a înlăturat starea de incompatibilitate, manifestarea de voință fiind făcută în data de 2 februarie 2013 (în cea de a 44-a zi) și ulterior confirmată prin Rezoluția Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 13 februarie 2013 (fila 127 - 128 dosar fond, fila 157 - 160 dosar fond) (în termen de 57 zile de la validarea mandatului).

Prin soluția de unificare a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, din 7 noiembrie 2013 s-a hotărât că mențiunile din Registrul Comerțului au rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, importantă fiind manifestarea de voință în sensul înlăturării stării de incompatibilitate făcută în fața organelor competente (în speță Hotărârea Generală a Asociaților nr. 1 din 2 februarie 2013).

Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - în această privință este unitară și pârâta 0 recurentă B. are cunoștință de aceasta și în consecință argumentul din recurs privind operațiunile care se fac în Registrul Comerțului și faptul că nu se pot opune terților actele neînregistrate este lipsită de consistență superfluu și de altfel nerelevantă câtă vreme înlăturarea stării de incompatibilitate s-a făcut și prin înregistrarea la Regimul Comerțului în termenul de 60 de zile, mai exact în 57 zile.

- Nu se poate reține o condiționare a termenului de 60 zile prevăzut de alin. (2) numai de obligația de informare a Biroului Permanent al Camerei din care face parte recurentul în termen de 15 zile de la apariția unei stări de incompatibilitate.

În primul rând dacă ar expira 60 zile de la termenul de 15 zile stabilit la alin. (1) al art. 83 din Legea nr. 161/2003 - ar rezulta un termen de 75 zile în total pentru a fi înlăturată starea de incompatibilitate.

În al doilea rând, nu există nici o sancțiune prevăzută pentru neinformarea preliminară a Biroului permanent în 15 zile și doar pentru nerespectarea celor 60 zile prevăzute la alin. (2).

A nu recunoaște manifestarea de voință în sensul înlăturării stării de incompatibilitate și a o condiționa și anula din motive de neinformare a Camerei din care face parte alesul, înseamnă un formalism excesiv, o interpretare disproporțională care se îndepărtează de la spiritul legii și care nu corespunde interesului public care trebuie ocrotit și valorile sociale apărate de drept.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 1895 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, instanța de fond pronunțând o sentință legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 1895 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2016.