ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2014

Asupra recursului față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 18/S din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Brașov, în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) inculpatul P.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu referire la orice funcție sau profesie ce implică atribuții de control. sau atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu referire la orice funcție sau profesie ce implică atribuții de control sau atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din 04 aprilie 2012, ora 13,45 până la 05 aprilie 2012, ora 13, 45. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap la art. 145 1 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, cu obligațiile impuse prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 5620/62/2012. În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către SC B.D.P. SRL a sumei de 2500 euro în echivalentul monedei naționale la data plății, reprezentând diferența dintre valoarea materialelor utilizate la înlocuirea țiglei metalice de pe acoperișul casei inculpatului și valoarea deșeurilor reprezentând țigla veche.

S-a respins cererea martorului P.D. de obligare a inculpatului la plata sumei de 3000 euro (3015 euro potrivit rechizitoriului) reprezentând diferența dintre prețul plătit - de SC I. SRL pentru achiziționarea autoturismului K.S. și suma achitată direct sau prin compensare de inculpat pentru acest autoturism. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a confiscat de la inculpat: - suma de 1000 euro în echivalentul monedei naționale la data plății reprezentând valoarea manoperei de înlocuire a țiglei metalice; - suma de 2762,20 RON contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat și membrii familiei sale în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 prin intermediul cartelei SIM cu nr. X1, achitate de SC B.D.

SRL - suma de 731,39 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de internet utilizate de inculpat și familia acestuia în perioada octombrie 2008 - aprilie 2012, achitate de SC B.D.P. SRL. S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 30 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov până la concurența sumei de 3500 euro și 3493,59 RON. Mijloacele materiale de probă constând în - cartelă SIM V. un stick de culoare albă cu datele de identificare: V.M.C., introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - P.N.A.

208". - un suport optic tip CD marca V. (copie) înregistrat sub nr. DNA- STBV-387/MS-CD/2012 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Brașov, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - PNA nr. 208", ce conține înregistrările convorbirilor telefonice ale martorului P.D. ce interesează cauza, au rămas atașate la dosar până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului 2.800 RON, din care 2.000 RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din anul 1992 inculpatul P.I. este angajat în cadrul Gărzii Financiare, secția Brașov deținând funcția de comisar clasa I, grad superior.

Potrivit fișei postului, printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului se regăsesc următoarele: - efectuează controale în spațiile în care se produc, se depozitează, se comercializează bunuri ori se desfășoară activități ce cad sub incidența actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care sunt interzise de acestea; - verifică legalitatea activităților desfășurate, a existenței și autenticității documentelor justificative în activitățile de producție și prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării și comercializării bunurilor; - constată și comunică organelor de cercetare penală acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, solicită organelor fiscale stabilirea obligațiilor fiscale datorate în întregime, cer organelor fiscale competente, potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și sesizează, după caz, organele de urmărire penală; - întocmește acte de control privind rezultatele verificărilor, aplică măsurile prevăzute de normele legale și sesizează organele competente în vederea valorificării constatărilor.

Actele de control vor fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei și a procedurilor de control elaborate de Comisariatul general; - organizează baza proprie de date care este destinată să asigure cunoașterea faptelor din domeniul de activitate, programarea și desfășurarea acțiunilor, precum și aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a faptelor ilicite; - verifică modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de control întocmite sau a celor trimise după efectuarea verificărilor.

Potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici și ale art. 3 lit. f), art. 14 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, aplicabile funcției pe care o exercită, este interzis comisarilor de gardă financiară să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției publice, daruri sau alte avantaje. Contrar cerințelor impuse de aceste reglementări, în cadrul activității de serviciu, inculpatul P.I. a obținut în mod injust, începând cu anul 2008, bunuri și servicii necuvenite de la martorul-denunțător P.D., administratorul mai multor societăți comerciale cu sediul social mun.

Făgăraș, jud. Brașov. De la înființare și până în anul 2011, martorul P.D. a deținut calitatea de asociat și administrator la SC I. SRL, SC B.D. SRL și SC B.D.P. SRL, ultimele două dintre acestea având ca obiect principal de activitate "lucrări de învelitori, șarpante și terase la construcții", care se realizează la punctul de lucru situat în jud. Brașov. În concret, activitatea acestor firme consta în achiziția de tablă plană din Polonia, prelucrarea ei prin ambutisare în țiglă metalică și comercializarea, preponderent, către persoane juridice. În baza atribuțiilor de serviciu, inculpatul P.I. a efectuat mai multe verificări de specialitate la firmele conduse de martorul P.D., astfel încât a ajuns să cunoască activitățile comerciale și de producție desfășurate, precum și situația financiară a acestora, care au avut o evoluție pozitivă în ultimii ani.

Profitând de ascendentul moral creat asupra martorului P.D. prin funcția deținută, inculpatul a luat hotărârea de a obține foloase necuvenite de la acesta, în funcție de oportunitățile ivite. Inculpatul nu a recunoscut, în declarațiile date comiterea faptelor de care este acuzat, precizând că nu este nici în relații de prietenie, dar nici în relații de dușmănie cu denunțătorul P.D., pe care-l cunoaște din perioada anilor 1980, perioadă în care inculpatul era director la întreprinderea U.C. Făgăraș, la care era angajat și denunțătorul. Inculpatul a precizat că denunțătorul a făcut afirmații nereale privind raporturile dintre ei pentru a beneficia de un tratament juridic favorabil în contextul în care este la rândul său cercetat penal pentru evaziune fiscală.

Astfel, inculpatul a susținut că nu a existat nicio discuție între el și denunțător în cadrul căreia să se realizeze un acord privind acordarea unui tratament preferențial în cadrul controalelor desfășurate la firmele denunțătorului contra unor avantaje materiale și că și-a îndeplinit întotdeauna corect atribuțiile de serviciu cu prilejul controalelor efectuate, la care, de altfel a participat întotdeauna împreună cu un alt coleg, conform metodologiei de lucru a Gărzii Financiare. Martorul P.D.

a arătat în denunțul depus la Parchet și în declarația dată în faza de urmărire penală că în cursul anului 2008 a avut loc o discuție între martor și inculpat, acesta din urmă propunându-i ca în schimbul unor avantaje materiale să-i asigure protecție în sensul de a-l anunța din timp data și tematica controalelor care se vor desfășura, a-i aplica amenzi mai mici și de a manifesta indulgență cu prilejul controalelor desfășurate la firmele sale și de a-i influența pe colegii săi pentru a-i aplica un tratament asemănător în cazul în care nu va participa el însuși la controale.

În declarația dată în fața instanței martorul a nuanțat afirmația arătând că toate avantajele pe care i le-a asigurat inculpatului prin intermediul firmelor sale au avut la bază relația de amiciție cu inculpatul, iar nu o înțelegere în sensul menționat în declarațiile date în faza de urmărire penală, însă martorul a precizat că a beneficiat de indulgență în cazul .controalelor desfășurate de inculpat la firmele sale și că i s-a întâmplat să-l sune pe inculpat atunci când alți colegi de-ai acestuia desfășurau controale la care inculpatul nu participa. Martorul a mai arătat în declarația dată în fața instanței că se consulta cu inculpatul în probleme de specialitatea acestuia din urmă. De asemenea martorul a arătat că a discutat cu inculpatul de multe ori problema protecției sale, însă nu a beneficiat din partea inculpatului de un tratament mai blând decât cel care i s-ar fi cuvenit.

În urma declarației date în fața instanței de judecată procurorul de ședință s-a sesizat cu privire la săvârșirea de către martorul denunțător a infracțiunii de mărturie mincinoasă astfel încât martorul a fost audiat pentru această faptă de organele de cercetare penală. în declarația olografa dată cu acel prilej martorul a arătat că nu revine asupra declarațiilor și denunțului făcute în faza de urmărire penală, dat a precizat că inculpatul P.I. nu i-a oferit niciodată protecție în mod explicit, ci i-a vorbit despre "un ajutor reciproc", martorul precizând că inițial între cei doi exista o relație de amiciție, dar că aceasta s-a transformat "într-o relație de interes" din partea inculpatului, care beneficiat de avantaje din partea firmelor martorului denunțător, însă nu i-a oferit protecția la care martorul se aștepta.

Instanța de fond a reținut că, indiferent de termenii în care s-au purtat discuțiile dintre inculpat și martor privind "ajutorul reciproc" sau "protecția" de care urma să se bucure martorul, prin intermediul firmelor pe care le administra, a existat o convenție între inculpat pe de o parte și martor pe de altă parte, legată de obținerea de către inculpat a unor avantaje materiale, în legătură cu modul de îndeplinire a atribuțiilor sale de serviciu. Inculpatul a formulat solicitări exprese privind obținerea de beneficii, iar martorul a dat curs acestor solicitări așteptându-se la un anumit ajutor din partea inculpatului legat de modul în care acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu.

Din toate declarațiile martorului rezultă fără dubiu că avantajele oferite inculpatului nu au fost dezinteresate, că liberalitățile și serviciile făcute au avut drept scop obținerea unei protecții în relație cu controalele desfășurate de organele fiscale ale statului și că în urma demarării cercetărilor împotriva martorului pentru săvârșirea unor infracțiuni legate de modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale de către firmele administrate de martor, acesta din urmă a devenit nemulțumit de modul în care convenția cu inculpatul privind "ajutorul reciproc" a produs efecte, în sensul că inculpatul nu i-a asigurat imunitate totală în relație cu organele fiscale. Această convenție dintre inculpat și martor a conturat, în opinia instanței de fond, rezoluția infracțională unică în baza căreia a acționat inculpatul constituind cadrul în care s-au desfășurat relațiile dintre cei doi pe parcursul unui interval de timp de câțiva ani.

În privința primului act material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului instanța de fond a reținut următoarele: În primăvara anului 2008, inculpatul a obținut de la martorul P.D. în folosință gratuită o cartela SIM cu nr. X1, cartelă pe care a utilizat-o în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012. Contravaloarea tuturor convorbirilor și comunicărilor purtate în această perioadă, care s-au ridicat la suma totală de 2762,20 RON, a fost plătită prin intermediul SC B.D. SRL. Împrejurarea că respectiva cartelă s-a aflat în folosința inculpatului rezultă din declarațiile martorului P.D., care se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate în baza autorizației nr. 10 din 09 martie 2011 emisă de Curtea de Apel Brașov.

Dacă în declarațiile din faza de urmărire penală inculpatul a negat că ar fi folosit postul telefonic respectiv, precizând martorul i-a dat fiului său, P.P. cartela respectivă, în faza cercetării judecătorești a arătat că martorul i-a dat telefonul lui sau fiului său, în virtutea relației de prietenie și a faptului că firmele martorului beneficiau de gratuități din partea furnizorului de servicii de telefonie mobilă. Inculpatul a afirmat că nu a mai utilizat cartela telefonică după Revelionul 2011 - 2012, ceea ce presupune o posesie constantă și îndelungată până la acel moment, aspect confirmat de martorul P.D. care a declarat că, în perioada 2008 - 2011, postul telefonic cu nr. X1 a fost singurul prin intermediul căruia a discutat cu inculpatul.

Din facturile, extrasele de cont și ordinele de plată depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că serviciile de telefonie mobilă nu au fost gratuite, firma martorului P.D., SC B.D. SRL, achitând facturile aferente convorbirilor și comunicărilor realizate de la numărul de telefon menționat. 2. Cu privire la cel de-al doilea act material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului instanța de fond a reținut următoarele: În baza aceleiași înțelegeri frauduloase, în toamna anului 2010, inculpatul i-a pretins martorului P.D. un pachet de internet mobil, astfel că acesta din urmă i-a remis suportul stick V.M.C., și a achitat prin intermediul SC B.D.P. SRL, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, contravaloarea serviciilor de internet în sumă totală de 731,3 9 RON.

Inculpatul s-a apărat cu privire la această acuzație arătând că martorul P.D. a remis fiului său, P.P. stick-ul pentru utilizarea serviciilor de internet în virtutea relației de prietenie ce-i leagă, însă martorul a precizat că îl cunoaște pe fiul inculpatului exclusiv prin intermediul tatălui său, și că a remis stick-ul inculpatului, în prezența fiului acestuia; cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 29 martie 2012 la imobilul din loc. B. jud. Brașov, inculpatul P.I. a pus la dispoziția organelor de cercetare penală cartela SIM și Stick-ul de internet, operațiune care nu o putea realiza dacă nu avea cunoștință despre aceste bunuri. Acordarea dezinteresată de gratuități martorului P.P., pe lângă faptul că nu este probată, apare ca lipsită de motivare.

Martorul P.D. a arătat că nu a făcut servicii de natura celor făcute inculpatului niciunui alt prieten, astfel încât nu se poate reține că prietenia a justificat remiterea către inculpat a cartelei SIM și stick-ului în baza cărora inculpatul și familia acestuia au beneficiat de serviciile de telefonie mobilă și internet, deși martorul a precizat că în momentul remiterii acestor dispozitive inculpatul nu i-a promis că-l va proteja. În mod evident solicitările inculpatului și faptul că martorul a dat curs acestora vin pe fondul înțelegerii preexistente dintre cei doi privind "ajutorul reciproc", natura relațiilor dintre martor și inculpat justificând derulare în mod tacit a înțelegerii inițiale.

3. Cu privire la al treilea act material al infracțiunii instanța de fond a reținut următoarele: În vara anului 2008, inculpatul P.I. i-a solicitat martorului P.D. să preia de la SC R.P. SRL Făgăraș contractul de leasing al autoturismului marca M.S.S. cu nr. de înmatriculare Y1 pe care îl folosea în exclusivitate, astfel că autoturismul a fost înregistrat pe SC B.D.P. SRL, care a plătit restul ratelor lunare și rata reziduală. La finalizarea contractului, inculpatul P.I. i-a cerut martorului P.D. să-l ajute să cumpere în sistem leasing un autoturism nou prin intermediul uneia dintre firmele sale, propunere ce a fost acceptată. Ca procedură generală, inculpatul își alegea autoturismul și nivelul de echipare, obținea de la dealer factura proforma cu prețul de vânzare, iar contractul de vânzare-cumpărare se încheia între dealer și una dintre societățile administrate de martorul P.D.

sale, care achita și ratele lunare. După o folosință exclusivă de câteva luni, inculpatul proceda la evaluarea subiectivă a autoturismului folosit și cerea această sumă martorului sus-menționat în schimbul predării folosinței mașinii, care era lăsată în parcul auto al societății. Suma de bani obținută în urma "vânzării" era utilizată de inculpat pentru achiziția unui nou autoturism, prin același procedeu. Prin urmare, la data de 23 februarie 2009, SC I. SRL a achiziționat în leasing autoturismul marca S.S. cu nr. de înmatriculare Y2 cu suma de 14.850 euro, pe care l-a recuperat din folosința inculpatului la începutul anului 2010 contra sumei de 9.800 euro. Această sumă a fost folosită, în luna iunie 2010, de martorul P.P., fiul inculpatului, la achiziționarea în nume propriu a autoturismului marca K.S.S.

cu nr. de înmatriculare Y3. După câteva luni, inculpatul a vândut acest autoturism la SC I. SRL cu suma de 13.000 euro, dar nu a încasat prețul, deoarece intenționa să-și achiziționeze un autoturism nou prin aceeași societate. Astfel, la începutul anului 2011, inculpatul și fiul său P.P. s-au prezentat la SC M.G. SRL Brașov, dealerul mărcii de autoturisme K., unde ultima persoană a stabilit, pe parcursul mai multor întrevederi, modelul și nivelul de dotare al autoturismului pe care dorea să-l achiziționeze. În același sens, P.P. l-a anunțat pe directorul de vânzări S.R.S. că autoturismul va fi achiziționat de SC I. SRL și a făcut demersuri personale pentru ca factura proforma, formularul de rezervare/comandă și contractul de vânzare-cumpărare să ajungă în posesia martorului P.D.

pentru a fi semnate și ștampilate. În cursul lunii mai 2011, P.P. a intrat în posesia autoturismului K.S., ce a fost înmatriculată sub nr. Y4, și a semnat în numele proprietarului fișa de înregistrare a caietului de service și garanție. Prețul autoturismului de 20.015 euro, inclusiv TVA, a fost achitat în totalitate de SC I. SRL prin ordinele de plată din 11 ianuarie 2011 în sumă de 12.960 RON (avans, reprezentând echivalentul a 3.000 euro) și din 09 mai 2011 în sumă de 70.952,55 RON (echivalentul a 17.015 euro), însă mașina a fost folosită în exclusivitate de membrii familiei P.I. de la data achiziționării și până în prezent. Cu toate acestea, pe lângă cei 13.000 euro datorați de SC I. SRL în urma cumpărării autoturismului K.S.S., inculpatul P.I.

a mai achitat martorului P.D. drept contravaloare a autoturismului K.S. doar suma de 4.000 euro, considerând că trebuie scutit de la plata restului de 3.015 euro în baza protecției pe care o acorda societăților administrate de martorul amintit. Inculpatul s-a apărat cu privire la acest material arătând pe de o parte că înțelegerea a intervenit între martor și fiul său, P.P., că nu a utilizat autovehiculul în discuție, care a fost condus exclusiv de către fiul său și pe de altă parte că a stabilit de comun acord cu martorul P.D. ca diferența de preț să fie achitată - la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare între firma martorului în calitate de vânzător și fiul său în calitate de cumpărător.

Instanța de fond a constatat că aceste apărări nu pot fi reținute întrucât, pe de o parte, așa cum s-a precizat și mai sus, martorul P.D. nu avea o relație de prietenie cu fiul inculpatului și nu există o justificare pentru care acesta să-i fi făcut favoruri fiului inculpatului, iar pe de altă parte din declarațiile martorului S.R.S. director de vânzări la SC M.G. SRL rezultă că, în scopul cumpărării mașinii, la salonul de prezentare din mun. Brașov au venit în luna decembrie 2011 toți membrii familiei P.I., inculpatul fiind direct implicat în alegerea modelului și dotărilor autovehiculului și că inculpatul a mai efectuat o vizită în locul respectiv în luna aprilie 2011, când s-a interesat de motivele pentru care întârzie livrarea autoturismului.

Martorul a mai precizat că niciun reprezentant al societății care a efectuat plata nu a intrat în legătură cu el, în calitate de reprezentant al SC M.G. SRL, în scopul stabilirii detaliilor privind vânzarea autovehiculului, martorul având convingerea că acesta urma să fie folosit de fiul inculpatului. Potrivit procesului-verbal de supraveghere operativă din data de 20 martie 2012, inculpatul a fost luat de la serviciu de către ceilalți membri ai familiei și s-au deplasat împreună la cumpărături într-un supermarket din mun. Brașov cu ajutorul autoturismului în cauză condus de P.P., infirmându-se astfel varianta sa că nu a utilizat mașina respectivă ca șofer sau pasager.

Instanța de fond a reținut că, deși proprietarul de drept al autovehiculului este firma SC I. SRL, acesta este folosit efectiv și exclusiv de familia inculpatului încă de la data achiziționării și anume din mai 2011. Până la data la care inculpatul a luat cunoștință de demararea anchetei penale în această cauză nu a făcut niciun demers în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului. După ce a fost audiat în cauză și a luat cunoștință despre acuzațiile care i se aduc, inculpatul a încercat să mascheze avantajul de care a beneficiat, solicitând martorului să se prezinte la sediul avocatului său ales pentru a încheia cu fiul său o înțelegere privind situația autovehiculului K.S.

cu nr. de înmatriculare Y5. Convocarea menționată este formulată în mod evident pro causa și nu poate fi avută în vedere la aprecierea bunei credințe a inculpatului. De altfel instanța de fond a reținut ca elemente în circumstanțiere aspectele ce se desprind din declarațiile martorilor C.I.R., T.I.D., înscrisurile de la dosarul de urmărire penală din care rezultă că achiziționarea autovehiculului M.S.S. (al cărui contract de leasing a fost preluat de SC B.D.P. SRL, la solicitarea inculpatului P.I.) de către firma SC R.P. SRL s-a realizat în condiții similare celor descrise în rechizitoriu. Astfel, martora arată că după decesul soțului său C.A., administrator al SC R.P. SRL, a constatat că firma a achiziționat în sistem leasing autovehiculul respectiv, care nu s-a aflat niciodată în folosința vreunui angajat al firmei și că a plătit în continuare ratele de leasing o perioadă, aflând ulterior de la martora T.I.D.

că autovehiculul a fost utilizat exclusiv de către inculpatul P.I. și că inculpatul nu a plătit niciodată societății vreo sumă de bani pentru folosința vehiculului. Martora C. a mai precizat că l-a contactat pe inculpat solicitându-i explicații și acesta i-a comunicat că i-a achitat soțului său avansul și ratele lunare pentru leasing, afirmație în legătură cu care martora a precizat că este lipsită de credibilitate în contextul în care soțul său a fost mult timp plecat în străinătate pentru tratamente și nu avea cum să se întâlnească cu inculpatul pentru a primi bani, iar ulterior decesului soțului său firma a continuat să achite rate și inculpatul nu a luat legătura cu niciun reprezentant al societății pentru a le achita, deși a continuat să folosească autovehiculul; la insistențele martorei inculpatul a făcut demersuri pentru preluarea contractului de leasing de către SC B.D.P.

SRL. Martora T.I.D. a arătat că, în calitate de angajată a SC R.P. SRL, se ocupa de încasările cash ale societății și de plățile ratelor de leasing pentru vehiculele societății și că deși au fost plătite ratele pentru autovehiculul M. despre care știa că este folosit de inculpat niciodată nu i-au fost remise sume de bani din partea inculpatului în contul ratelor plătite. Fiul inculpatului, audiat în calitate de martor a arătat că i-a acordat un împrumut numitului C.A. pentru ca acesta să achiziționeze autovehiculul, de 10 000 - 11 000 dolari, dar nu a încheiat niciun înscris care să ateste existența contractului, având în vedere relațiile dintre părțile contractului de împrumut, respectiv faptul că erau vecini și avea încredere în corectitudinea împrumutatului.

Instanța fondului a apreciat că susținerea martorului nu este verosimilă întrucât apare ca lipsită de motivație acțiunea numitului C.A. de a împrumuta o sumă atât de mare de bani pentru achiziționarea unui autovehicul pe care nu l-a folosit niciodată și pe de altă parte nu este credibil faptul că nimeni din familia numitului C.A. sau din firma pe care o administra să nu cunoască despre existența acestui împrumut. Frecvența cu care fiul inculpatului schimba autovehiculele și succesiunea contractelor încheiate prin intermediu firmelor conduse de martorul P.D. și în nume propriu îndreptățesc presupunerea că nu a existat intenția încheierii unui contract de transfer al proprietății asupra autovehiculului K.S.

între SC I. SRL și inculpat sau fiul acestuia, însă acest aspect nu are relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, acesta beneficiind direct și indirect de folosința nejustificată a autovehiculului pentru o perioadă îndelungată. 4. Cu privire la cel de-al patrulea act material al infracțiunii de luare de mită instanța de fond a reținut următoarele: În baza aceleiași înțelegeri frauduloase, în vara anului 2011, inculpatul P.I. i-a solicitat martorului P.D. să-i înlocuiască în mod gratuit țigla metalică de pe casa de vacanță situată în com. L., sat B., jud. Brașov. Astfel, martorul P.D., prin SC B.D.P.

SRL, a furnizat materialele necesare (aproximativ 300 m 2 de țiglă metalică, folie de protecție, garnituri, șuruburi etc.) și a realizat transportul acestora cu mijloace auto proprii în localitatea B., jud. Brașov, iar manopera constând în decopertarea țiglei vechi, reparații la acoperișul din lemn și montarea țiglei noi a fost asigurată de angajații SC B.D.M. SRL, respectiv martorii T.G.A., B.Z., P.I., B.L. și O.Z.M., care au realizat lucrarea în 4 - 5 zile. Datorită faptului că înlocuirea țiglei metalice s-a realizat cu titlu gratuit, reprezentanții SC B.D.P. SRL și SC B.D.M. SRL nu au emis și înregistrat documente financiare în contabilitate, care le-ar fi majorat și mai mult cheltuielile, dar potrivit prețurilor materiei prime și a manoperei practicate la acea vreme au evaluat costul operațiunilor la suma de 4.000 euro.

Inculpatul s-a apărat cu privire la acest act material arătând că înlocuirea țiglei s-ar fi realizat cu titlul de garanție, întrucât țigla veche, montată tot de firma martorului denunțător în urmă cu peste 11 ani, ruginise. Această apărare nu poate fi reținută întrucât pe de o parte înlocuirea țiglei s-a realizat după expirarea perioadei de garanție, care potrivit certificatului de la dosarul de urmărire penală este de 10 ani, termenul fiind calculat de la livrarea produsului de către producător, (potrivit susținerilor consemnate în procesul-verbal) iar pe de altă parte, deși martorul O.Z.M. a arătat că în timp ce efectua o lucrare de reparație la coșul de fum al imobilului aparținând inculpatului a remarcat urme de rugină la țiglele din apropierea streșinii, instanța reține că nu este probată necesitatea înlocuirii în întregime a acoperișului ca urmare a deteriorării materialului din care era construit.

Astfel, martorul B.Z. a arătat în declarația sa că a auzit-o de mai multe ori pe soția inculpatului afirmând că dorește înlocuirea țiglei metalice întrucât nu-i place culoarea veche (tabla veche era albastră și a fost înlocuită cu tablă gri) și că numai câteva piese de țiglă prezentau urme de rugină, în locuri în care țigla a fost lovită. În drept faptele inculpatului P.I. care, în calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Brașov, începând cu anul 2008, a pretins în mod repetat martorului-denunțător P.D., administratorul SC B.D. SRL, SC B.D.P.

SRL ȘI SC I. SRL, diferite bunuri și servicii necuvenite în scopul de a manifesta indulgență cu ocazia controalelor de specialitate pe care acesta și colegii săi urmau să le realizeze la societățile comerciale menționate și, în anul 2008, a primit cu titlu gratuit postul telefonic cu nr. X1 de pe care a efectuat în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 convorbiri în valoare de 2762,20 RON, în anul 2010 a primit gratuit un pachet mobil de internet V. prin intermediul căruia a beneficiat, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, de servicii în valoare de 731,39 RON, în primăvara anului 2011 nu a plătit suma de 3.015 euro aferentă achiziționării autoturismului marca K.S. cu nr. de înmatriculare Y3, pe care l-a utilizat în exclusivitate până în prezent, iar în vara anului 2011 i-a fost schimbată gratuit țigla metalică în valoare de 4.000 euro de pe casa de vacanță situată în com.

L., sat B., jud. Brașov, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (4 acte materiale). Instanța de fond a reținut că inculpatul avea la momentul comiterii faptelor calitatea de comisar în Garda Financiară Brașov, respectiv funcționar public cu atribuții de control dar și de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel încât sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1) din L 78/2000, text potrivit căruia "fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen.

privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control." În ceea ce privește elementul material al laturii obiective acesta s-a realizat prin pretindere și primire în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice de bunuri și servicii, așa cum s-a arătat mai sus. Din probatoriul administrat în ambele faze procesuale (urmărire penală și judecata în primă instanță) a rezultat că acțiunile inculpatului de pretindere de bunuri și servicii au fost mai numeroase decât cele cărora li s-a dat curs; astfel martorii audiați au declarat că inculpatul a solicitat cu prilejul înlocuirii țiglei metalice a casei din localitatea B. și alte lucrări de modernizare ale acoperișului, care nu au fost realizate întrucât martorii P.D.

și T. nu au fost de acord să suporte cheltuielile suplimentare de materiale și manoperă pe care le-ar fi implicat respectivele lucrări.

Instanța de fond nu a fost sesizată cu alte acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, însă a avut în vedere în circumstanțiere și faptul că probatoriul din faza de urmărire penală evidențiază o atitudine constantă, a inculpatului de pretindere de bunuri și servicii, cum ar fi alimentarea lunară cu combustibil a autovehiculelor pe care le folosea familia sa (în acest sens fiind declarația martorului B.A.) sau sprijinul pentru achiziția unor echipamente tehnice, transportul unor țevi metalice etc. (notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de Curtea de Apel Brașov: 16 martie 2011, ora 09:00:39, 01 aprilie 2011, ora 09:29:16, ora 18:25:05, 06 mai 2011, ora 10:28:57, 09 mai 2011,, ora 11:06:59, 11 mai 2011, ora 12:18:26, 13 mai 2011, ora 17:42:27, 04 iunie 2011, ora 09:09:33, 27 februarie 2012, ora 07:55:50, 11:39:09, 14:47:53, 29 februarie 2012, ora 07:57:44, 01 martie 2012, ora 09:14:33).

Caracterul unic al rezoluției infracționale rezultă, în opinia instanței de fond, din declarațiile martorului P.D. care a arătat, chiar dacă diferit sub aspectul nuanțelor în cuprinsul declarațiilor din cele două faze procesuale, că a purtat o discuție cu inculpatul privind acordarea unui regim preferențial cu prilejul controalelor pe care inculpatul, efectele înțelegerii fiind calculate pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv satisfacerea nevoilor materiale ale inculpatului ori de câte ori se impunea și martorul - administrator al societăților comerciale avea posibilitatea să le îndeplinească. Instanța de fond a constatat că nu prezintă relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii dacă inculpatul a manifestat sau nu indulgență cu prilejul controalelor desfășurate la societățile administrate de martorul P.D.

sau dacă și-a îndeplinit promisiunea de a-l anunța cu anticipație despre controalele tematice ce urmau a fi realizate, ceea ce interesează este dacă a existat o înțelegere, dacă au fost pretinse sau primite bunuri și servicii de către inculpat în schimbul unor promisiuni explicite sau implicite de oferire a unui regim preferențial legat de modul de îndeplinirea a atribuțiilor de.serviciu de către inculpat. Declarațiile martorului P.D. se coroborează nu doar cu acțiunile concrete de dare și primire de bunuri și servicii cu privire s-au administrat probe în cauză, dar și cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și redate în notele de la dosar.

Din analiza comparativă a relațiilor furnizate de Garda Financiară prin adresele 129278 din 14 noiembrie 2012 și respectiv 130247 din 17 decembrie 2012 rezultă că în cadrul controalelor desfășurate la firmele administrate de martor de către echipe din care făcea parte și inculpatul s-au aplicat sancțiuni mai blânde sau nu au fost luate măsuri de sancționare, iar în cadrul celorlalte controale desfășurate de Garda Financiară la aceleași firme au fost aplicate sancțiuni mai aspre (amenzi într-un cuantum mai ridicat), existând însă, și în aceste din urmă cazuri situații în care nu s-au dispus sancțiuni. Instanța de fond a reținut și că prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria G nr. 0013162 din 23 octombrie 2009 și procesul-verbal nr. 606514 din 23 octombrie 2009, ambele întocmite de inculpat, s-a constatat că SC B.D.P.

SRL a vândut țiglă metalică și accesorii către persoane fizice fără a avea aparat de marcat electronic fiscal, motiv pentru care a sancționat societatea cu "avertisment" și suspendarea activității depozitului din loc. Ș. nr. 187 până la dotarea cu casă de marcat. Deși una dintre atribuțiile din fișa postului este de a "verifica modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de control întocmite (...)", inculpatul nu s-a mai deplasat ulterior la depozitul SC B.D.P. SRL pentru a constata dacă sancțiunea este respectată, ceea ce a avut drept consecință continuarea activității de vânzare către populație a țiglei metalice și accesoriilor încă 8 luni, în intervalul 26 octombrie 2009 - 24 iunie 2010, dată la care societatea a instalat aparat de marcat electronic fiscal.

În perioada menționată, societatea a realizat 47 de operațiuni comerciale către persoane fizice. Mai mult, o altă dovadă a protecției de care a beneficiat SC B.D.P. SRL o constituie faptul că, numai din achizițiile intracomunitare de tablă plană efectuate în anul 2010 ce n-au fost înregistrate în contabilitate, reprezentantul acestei societăți s-a sustras de la plata TVA și a impozitului pe profit în valoare totală de 12.979.305 RON (aprox. 3.000.000 euro), așa cum rezultă din adresa de sesizare nr. 6089 din 27 iulie 2011 și procesul-verbal de control din 21 iulie 2011 ale D.G.F.P. Brașov, Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală 1, motiv pentru care la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov se află înregistrat Dosarul penal nr. 20/P/2011 având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală.

Prin procedura informatică "Trafic Control" de verificare comunitară la care este afiliată în prezent Garda Financiară, precum și din simpla examinare a actelor contabile ale societății comerciale în cauză, orice funcționar cu atribuții de control are posibilitatea de a identifica eventualele manopere evazioniste realizate de administrator, astfel că nu poate fi acceptată apărarea inculpatului că nu a putut identifica elementele vreunei infracțiuni cu ocazia controalelor realizate la societățile administrate de martorul-denunțător P.D. Prin urmare instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit cu vinovăție sub forma intenției directe fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât a dispus tragerea la răspundere penală a inculpatului.

La individualizarea pedepsei stabilită instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere că pentru infracțiunea de luare de mită în varianta agravată prevăzută de alineatul 2 al art. 254 C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, că fapta prezintă un pericol social ridicat rezultat din modul concret în care a acționat inculpatul, din perioada de timp în care au fost comise actele materiale reținute în sarcina sa, din atitudinea generală manifestată de inculpat față de obligațiile sale de serviciu și modul de aducere la îndeplinire a acestora, dar se va ține seama și de caracterul continuat al faptei și valoarea bunurilor și serviciilor de care a. beneficiat în mod necuvenit inculpatul.

Așa cum s-a precizat mai sus, în circumstanțiere s-a avut în vedere faptul că atitudinea acestuia nu a fost una izolată, ci din ansamblul probator se desprinde concluzia că inculpatul și-a interiorizat convingerea că i se cuvine să obțină în mod constant avantaje necuvenite ce decurg din funcția pe care o ocupă. Lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul are o familie legal constituită nu constituie un argument pentru aplicarea unui regim sancționator mai blând, întrucât natura infracțiunii și funcția pe care inculpatul o ocupa și care i-a permis comiterea faptei implică o persoană încadrată social și lipsită de antecedente penale. Instanța de fond a avut de asemenea în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, că a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală și instanța de judecată invocând situații și împrejurări menite să justifice primirea de bunuri și servicii din partea martorului denunțător.

Situația de fapt relevă în opinia instanței de fond, însă, fără echivoc faptul că inculpatul a beneficiat nejustificat de avantajele materiale expuse mai sus și că acesta a acționat în scopul unic de a-și spori confortul traiului zilnic și de a oferi fiului său posibilitatea de a conduce autovehicule de ultimă generație, fără a achita contravaloarea folosinței acestora sau fără a suporta devalorizarea inerentă utilizării unui autovehicul. Raportat toate aceste criterii instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Astfel inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a alege, instanța de fond reținând că inculpatul, datorită modului în care a înțeles să-și exercite atribuțiile de serviciu și să dea eficiență obligației legale și morale de a manifesta corectitudine în raporturile cu societatea, nu este demn să contribuie la alegerea reprezentanților autorităților publice; de asemenea, pentru același motiv, i s-a interzis exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii, și anume orice funcție sau profesie ce implică atribuții de control sau atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța de fond a reținut că nu există nicio împrejurare cu caracter de excepție care să justifice formarea convingerii că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție. Dimpotrivă, întreaga atitudine a inculpatului manifestată pe o perioadă de timp îndelungată justifică aprecierea că acesta s-a obișnuit să beneficieze de avantaje nejustificate în mod constant, atitudine ce confirmă percepția din rândul opiniei publice asupra modului defectuos în care organele de control din domeniul în care activează inculpatul își îndeplinesc îndatoririle.

Frecvența faptelor de corupție care îmbracă dimensiunile unui fenomen impune concluzia că numai aplicarea unor pedepse adecvate, cu executarea efectivă a acestora în regim privativ de libertate poate contribui la limitarea comiterii de astfel de fapte, numai astfel putând fi atins scopul preventiv al pedepsei, cu dimensiunea funcției de exemplaritate valorificată corespunzător. Ca pedeapsă accesorie, în baza art. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul acelorași drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu referire la orice funcție sau profesie ce implică atribuții de control sau atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din 04 aprilie 2012, ora 13,45 până la 05 aprilie 2012, ora 13,45. Prin încheierea nr. 7 din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 3335/62/2012 s-a dispus față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 zile, în intervalul 05 aprilie 2012 - 04 mai 2012, măsură ce a fost prelungită de procuror în cursul urmăririi penale cu încă 30 zile, în intervalul 05 mai 2012 - 03 iunie 2012. Prin încheierea din 24 mai 2012, Tribunalul Brașov a luat măsura obligării de a nu părăsi țara în cursul judecății, fără încuviințarea instanței, măsură care în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen. rap la art. 145 1 C. proc. pen. a fost menținută, cu menținerea și a obligațiilor impuse odată cu măsura dispusă. În ceea ce privește pretențiile de restituire a contravalorii bunurilor și serviciilor ce formează obiectul material al infracțiunii instanța de fond a reținut următoarele: Martorul P.D. a solicitat ca inculpatul să fie obligat să-i achite 4 000 euro contravaloarea materialelor folosite la înlocuirea acoperișului și 3000 euro diferența de preț aferentă achiziționării autovehiculului K.S. Nu a solicitat restituirea contravalorii serviciilor de telefonie mobilă și internet. Având în vedere că numitul P.D. a denunțat organului de urmărire penală fapta de corupție ce face obiectul prezentului dosar înainte ca acesta să se sesizeze prin alte mijloace de săvârșirea infracțiunii respective, denunțătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale), întrucât în cauză își găsește aplicabilitatea cazul de impunitate prev. de art. 255 alin. (3) din C. pen., motiv pentru care devin aplicabile prevederile art. 255 alin. (5) C. pen. cu privire la restituirea contravalorii bunurilor și serviciilor oferite în schimbul "ajutorului" așteptat de la inculpat. Instanța de fond a reținut că în evaluarea inițială a lucrării, martorul P.D.

a apreciat că manopera și montajul acoperișului se ridică la 4000 euro; în declarația dată în fața instanței martorul a arătat că montajul s-ar ridica la 3500 - 4000 RON, (sumă echivalentă la acea dată cu aproximativ 1000 euro) sumă pe care ar fi suportat-o el, dar pe care nu o solicită de la inculpat; din declarația martorului T. rezultă că montajul nu a fost achitat nici de inculpat și nici de martorul P.D., martorul T. fiind de acord să efectueze lucrarea în considerarea datoriei morale pe care o avea față de martorul P.D. care l-a ajutat la debutul activității firmei sale și pe parcurs, furnizându-i clienți. În procesul-verbal de la dosar manopera lucrării a fost evaluată la 1000 euro, prin raportare la prețurile practicate pentru lucrări similare, pentru care s-au prezentat documente justificative.

Prin urmare contravaloarea manoperei de înlocuire a acoperișului nu i se cuvine firmei administrate de martorul P.D., iar firma administrată de martorul T. nu a formulat pretenții în cauză. Inculpatul a beneficiat, așadar, de avantajul constând în manopera înlocuirii acoperișului, de aproximativ 1000 euro, sumă cu privire la care nu există constituire de parte civilă, astfel încât în baza art. 254 alin. (3) C. pen. suma a fost confiscată de la inculpat. De asemenea s-au confiscat sumele reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat și membrii familiei sale în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 prin intermediul cartelei SIM cu nr. X1, achitate de SC B.D. SRL, de 2762,20 RON și respectiv suma de 731,39 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de internet utilizate de inculpat și familia acestuia în perioada octombrie 2008 - aprilie 2012, achitate de SC B.D.P.

SRL. Contravaloarea materialelor pentru înlocuirea acoperișului, constând în țigla metalică și accesorii (scoc din PVC în lungime de 12 m liniari, pazie, șuruburi, îmbinări, șort de streașină, coamă, burlan de scurgere, folie condens, pazie despărțitoare potrivit declarației martorului P.I.Y. din faza de urmărire penală; materialele sunt indicate și în declarația martorului O.Z.M., a fost însă, suportată de SC B.D.P., astfel încât în baza art. 255 alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie firmei suma aferentă acestor materiale. Cu privire la evaluarea acestora, instanța fondul a reținut că nu se poate stabili valoarea certă a materialelor, întrucât nu au fost emise facturi de către firma în cauză, (fiind cunoscut faptul că inculpatul nu va achita contravaloarea lucrării, pentru evitarea creșterii costurilor nerecuperabile nu s-au întocmit documente justificative).

Așa cum s-a arătat mai sus, dacă în evaluarea inițială întreaga lucrare a constat 4000 euro, scăzând din această sumă valoarea manoperei, de 1000 euro, instanța de fond a reținut că valoarea materialelor este de 3000 euro. Declarațiile martorului B.L. au fost contradictorii în ceea ce privește valoarea materialelor; acesta a arătat în faza de urmărire penală că lucrarea de înlocuire a țiglei metalice se ridică la suma de 20 000 RON (aproximativ 4 000 euro la acea dată), iar în fața instanței a arătat că materialele și manopera pentru aceeași lucrare ar fi 2000 euro. Martorul nu a putut oferi o explicație pentru diferența de preț menționată în cele două declarații. Instanța a avut în vedere declarațiile constante ale martorului P.D.

coroborate cu facturile din care rezultă prețul tablei achiziționate de firma martorului, la care se adaugă valoarea de prelucrare și accesoriile. Martorii audiați au declarat că vechea tablă îndepărtată de pe acoperișul casei inculpatului a fost ridicată de firma martorului P.D., care a arătat că a valorificat-o ca fier vechi primind suma de aproximativ 500 euro. Prin urmare i se cuvine firmei martorului diferența de 2500 euro dintre prețul materialelor noi și suma recuperată din valorificarea materialelor vechi, astfel încât în baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata către SC B.D.P. SRL a sumei de 2500 euro în echivalentul monedei naționale la data plății. În ceea ce privește solicitarea de obligare a inculpatului la plata sumei de 3000 euro reprezentând diferența de preț pentru autovehiculul K.S.

instanța de fon a reținut că autovehiculul în discuție nu este de drept în proprietatea inculpatului sau a fiului acestuia, formalitățile de înmatriculare realizându-se pe firma martorului P.D., care ulterior a realizat transferul către firma administrată de fiica sa. Instanța a reținut că inculpatul a beneficiat în mod nejustificat de folosința exclusivă a autovehiculului, acesta fiind folosul necuvenit ce constituie unul dintre actele materiale ale infracțiunii de luare de mită. Pentru recuperarea sumelor datorate de inculpat este necesar să se realizeze clarificarea raporturilor civile dintre acesta sau membrii familiei acestuia și proprietarul de drept al autovehiculului, întrucât martorul însuși a afirmat că ar fi existat o convenție potrivit căreia plata diferenței de preț pentru autovehicul urma să se realizeze la întocmirea actelor care să ateste transferul de proprietate către fiul inculpatului.

Prin urmare cererea martorului P.D. de obligare a inculpatului la plata sumei de 3 000 euro (3015 euro potrivit rechizitoriului) reprezentând diferența dintre prețul plătit de SC I. SRL pentru achiziționarea autoturismului K.S. și suma achitată direct sau prin compensare de inculpat pentru acest autoturism va fi respinsă. În vederea aplicării măsurilor de restituire a sumelor obținute în mod injust, prin ordonanța procurorului din 30 aprilie 2012 s-a dispus identificarea bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului P.I., precum și instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurența sumelor de 7.015 euro și 3.493,59 RON, iar prin procesul-verbal din data de 11 mai 2012 s-a instituit sechestru asupra imobilului situat în mun.

Făgăraș, jud. Brașov, compus din 3 camere și dependințe, înscris în C.F. 6777 Făgăraș, nr. top l441, 1441/25. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.