ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursului față, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 18/S din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Brașov, în baza
art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) inculpatul
P.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu referire la orice
funcție sau profesie ce implică atribuții de control. sau atribuții de
constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau
judecare a infracțiunilor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În
baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu referire la orice funcție
sau profesie ce implică atribuții de control sau atribuții de constatare sau
sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a
infracțiunilor.
În
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din
04 aprilie 2012, ora 13,45 până la 05 aprilie 2012, ora 13, 45.
În
baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap la art. 145
1
C.
proc. pen. s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, cu
obligațiile impuse prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 24 mai 2012
pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 5620/62/2012.
În
baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la
plata către SC B.D.P. SRL a sumei de 2500 euro în echivalentul monedei
naționale la data plății, reprezentând diferența dintre valoarea materialelor utilizate
la înlocuirea țiglei metalice de pe acoperișul casei inculpatului și valoarea
deșeurilor reprezentând țigla veche.
S-a
respins cererea martorului P.D. de obligare a inculpatului la plata sumei de
3000 euro (3015 euro potrivit rechizitoriului) reprezentând diferența dintre
prețul plătit - de SC I. SRL pentru achiziționarea autoturismului K.S. și suma
achitată direct sau prin compensare de inculpat pentru acest autoturism.
În
baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a confiscat de la inculpat:
-
suma de 1000 euro în echivalentul monedei naționale la data plății reprezentând
valoarea manoperei de înlocuire a țiglei metalice;
-
suma de 2762,20 RON contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat
și membrii familiei sale în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 prin
intermediul cartelei SIM cu nr. X1, achitate de SC B.D. SRL
-
suma de 731,39 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de internet
utilizate de inculpat și familia acestuia în perioada octombrie 2008 - aprilie
2012, achitate de SC B.D.P. SRL.
S-a
menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 30
aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul
Teritorial Brașov până la concurența sumei de 3500 euro și 3493,59 RON.
Mijloacele
materiale de probă constând în - cartelă SIM V. un stick de culoare albă cu
datele de identificare: V.M.C., introduse într-un plic de hârtie de culoare
albă, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - P.N.A. 208".
-
un suport optic tip CD marca V. (copie) înregistrat sub nr. DNA-
STBV-387/MS-CD/2012 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Brașov,
asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - PNA nr. 208", ce conține
înregistrările convorbirilor telefonice ale martorului P.D. ce interesează
cauza, au rămas atașate la dosar până la soluționarea definitivă a cauzei.
În
baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească
statului 2.800 RON, din care 2.000 RON reprezintă cheltuieli din faza de
urmărire penală.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din anul 1992 inculpatul P.I. este
angajat în cadrul Gărzii Financiare, secția Brașov deținând funcția de comisar
clasa I, grad superior.
Potrivit
fișei postului, printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului se regăsesc
următoarele:
-
efectuează controale în spațiile în care se produc, se depozitează, se
comercializează bunuri ori se desfășoară activități ce cad sub incidența
actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și
combaterea oricăror acte și fapte care sunt interzise de acestea;
-
verifică legalitatea activităților desfășurate, a existenței și autenticității
documentelor justificative în activitățile de producție și prestări de servicii
ori pe timpul transportului, depozitării și comercializării bunurilor;
-
constată și comunică organelor de cercetare penală acte și fapte care au avut
ca efect evaziunea și frauda fiscală, solicită organelor fiscale stabilirea
obligațiilor fiscale datorate în întregime, cer organelor fiscale competente,
potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de
câte ori există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își
ascundă ori să își risipească averea și sesizează, după caz, organele de
urmărire penală;
-
întocmește acte de control privind rezultatele verificărilor, aplică măsurile
prevăzute de normele legale și sesizează organele competente în vederea
valorificării constatărilor. Actele de control vor fi întocmite cu respectarea
normelor de lucru, a metodologiei și a procedurilor de control elaborate de
Comisariatul general;
-
organizează baza proprie de date care este destinată să asigure cunoașterea
faptelor din domeniul de activitate, programarea și desfășurarea acțiunilor,
precum și aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a faptelor ilicite;
-
verifică modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de
control întocmite sau a celor trimise după efectuarea verificărilor.
Potrivit
prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată privind
Statutul funcționarilor publici și ale art. 3 lit. f), art. 14 și art. 17 alin.
(2) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici,
aplicabile funcției pe care o exercită, este interzis comisarilor de gardă
financiară să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau
pentru alții, în considerarea funcției publice, daruri sau alte avantaje.
Contrar
cerințelor impuse de aceste reglementări, în cadrul activității de serviciu,
inculpatul P.I. a obținut în mod injust, începând cu anul 2008, bunuri și
servicii necuvenite de la martorul-denunțător P.D., administratorul mai multor
societăți comerciale cu sediul social mun. Făgăraș, jud. Brașov.
De
la înființare și până în anul 2011, martorul P.D. a deținut calitatea de
asociat și administrator la SC I. SRL, SC B.D. SRL și SC B.D.P. SRL, ultimele
două dintre acestea având ca obiect principal de activitate "lucrări de
învelitori, șarpante și terase la construcții", care se realizează la
punctul de lucru situat în jud. Brașov.
În
concret, activitatea acestor firme consta în achiziția de tablă plană din
Polonia, prelucrarea ei prin ambutisare în țiglă metalică și comercializarea,
preponderent, către persoane juridice.
În
baza atribuțiilor de serviciu, inculpatul P.I. a efectuat mai multe verificări
de specialitate la firmele conduse de martorul P.D., astfel încât a ajuns să
cunoască activitățile comerciale și de producție desfășurate, precum și
situația financiară a acestora, care au avut o evoluție pozitivă în ultimii
ani.
Profitând
de ascendentul moral creat asupra martorului P.D. prin funcția deținută,
inculpatul a luat hotărârea de a obține foloase necuvenite de la acesta, în
funcție de oportunitățile ivite.
Inculpatul
nu a recunoscut, în declarațiile date comiterea faptelor de care este acuzat,
precizând că nu este nici în relații de prietenie, dar nici în relații de
dușmănie cu denunțătorul P.D., pe care-l cunoaște din perioada anilor 1980,
perioadă în care inculpatul era director la întreprinderea U.C. Făgăraș, la
care era angajat și denunțătorul. Inculpatul a precizat că denunțătorul a făcut
afirmații nereale privind raporturile dintre ei pentru a beneficia de un
tratament juridic favorabil în contextul în care este la rândul său cercetat
penal pentru evaziune fiscală. Astfel, inculpatul a susținut că nu a existat
nicio discuție între el și denunțător în cadrul căreia să se realizeze un acord
privind acordarea unui tratament preferențial în cadrul controalelor desfășurate
la firmele denunțătorului contra unor avantaje materiale și că și-a îndeplinit
întotdeauna corect atribuțiile de serviciu cu prilejul controalelor efectuate,
la care, de altfel a participat întotdeauna împreună cu un alt coleg, conform
metodologiei de lucru a Gărzii Financiare.
Martorul
P.D. a arătat în denunțul depus la Parchet și în declarația dată în faza de
urmărire penală că în cursul anului 2008 a avut loc o discuție între martor și
inculpat, acesta din urmă propunându-i ca în schimbul unor avantaje materiale
să-i asigure protecție în sensul de a-l anunța din timp data și tematica
controalelor care se vor desfășura, a-i aplica amenzi mai mici și de a
manifesta indulgență cu prilejul controalelor desfășurate la firmele sale și de
a-i influența pe colegii săi pentru a-i aplica un tratament asemănător în cazul
în care nu va participa el însuși la controale. În declarația dată în fața
instanței martorul a nuanțat afirmația arătând că toate avantajele pe care i
le-a asigurat inculpatului prin intermediul firmelor sale au avut la bază
relația de amiciție cu inculpatul, iar nu o înțelegere în sensul menționat în
declarațiile date în faza de urmărire penală, însă martorul a precizat că a
beneficiat de indulgență în cazul .controalelor desfășurate de inculpat la
firmele sale și că i s-a întâmplat să-l sune pe inculpat atunci când alți
colegi de-ai acestuia desfășurau controale la care inculpatul nu participa.
Martorul a mai arătat în declarația dată în fața instanței că se consulta cu
inculpatul în probleme de specialitatea acestuia din urmă. De asemenea martorul
a arătat că a discutat cu inculpatul de multe ori problema protecției sale,
însă nu a beneficiat din partea inculpatului de un tratament mai blând decât
cel care i s-ar fi cuvenit. În urma declarației date în fața instanței de
judecată procurorul de ședință s-a sesizat cu privire la săvârșirea de către
martorul denunțător a infracțiunii de mărturie mincinoasă astfel încât martorul
a fost audiat pentru această faptă de organele de cercetare penală. în declarația
olografa dată cu acel prilej martorul a arătat că nu revine asupra
declarațiilor și denunțului făcute în faza de urmărire penală, dat a precizat
că inculpatul P.I. nu i-a oferit niciodată protecție în mod explicit, ci i-a
vorbit despre "un ajutor reciproc", martorul precizând că inițial
între cei doi exista o relație de amiciție, dar că aceasta s-a transformat
"într-o relație de interes" din partea inculpatului, care beneficiat
de avantaje din partea firmelor martorului denunțător, însă nu i-a oferit
protecția la care martorul se aștepta.
Instanța
de fond a reținut că, indiferent de termenii în care s-au purtat discuțiile
dintre inculpat și martor privind "ajutorul reciproc" sau
"protecția" de care urma să se bucure martorul, prin intermediul
firmelor pe care le administra, a existat o convenție între inculpat pe de o
parte și martor pe de altă parte, legată de obținerea de către inculpat a unor
avantaje materiale, în legătură cu modul de îndeplinire a atribuțiilor sale de
serviciu. Inculpatul a formulat solicitări exprese privind obținerea de
beneficii, iar martorul a dat curs acestor solicitări așteptându-se la un
anumit ajutor din partea inculpatului legat de modul în care acesta își
îndeplinea atribuțiile de serviciu. Din toate declarațiile martorului rezultă
fără dubiu că avantajele oferite inculpatului nu au fost dezinteresate, că
liberalitățile și serviciile făcute au avut drept scop obținerea unei protecții
în relație cu controalele desfășurate de organele fiscale ale statului și că în
urma demarării cercetărilor împotriva martorului pentru săvârșirea unor
infracțiuni legate de modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale de către
firmele administrate de martor, acesta din urmă a devenit nemulțumit de modul
în care convenția cu inculpatul privind "ajutorul reciproc" a produs
efecte, în sensul că inculpatul nu i-a asigurat imunitate totală în relație cu
organele fiscale.
Această
convenție dintre inculpat și martor a conturat, în opinia instanței de fond,
rezoluția infracțională unică în baza căreia a acționat inculpatul constituind
cadrul în care s-au desfășurat relațiile dintre cei doi pe parcursul unui
interval de timp de câțiva ani.
În
privința primului act material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului
instanța de fond a reținut următoarele:
În
primăvara anului 2008, inculpatul a obținut de la martorul P.D. în folosință
gratuită o cartela SIM cu nr. X1, cartelă pe care a utilizat-o în perioada
aprilie 2008 - aprilie 2012. Contravaloarea tuturor convorbirilor și
comunicărilor purtate în această perioadă, care s-au ridicat la suma totală de
2762,20 RON, a fost plătită prin intermediul SC B.D. SRL.
Împrejurarea
că respectiva cartelă s-a aflat în folosința inculpatului rezultă din
declarațiile martorului P.D., care se coroborează cu procesele-verbale de
redare a convorbirilor înregistrate în baza autorizației nr. 10 din 09 martie
2011 emisă de Curtea de Apel Brașov. Dacă în declarațiile din faza de urmărire
penală inculpatul a negat că ar fi folosit postul telefonic respectiv,
precizând martorul i-a dat fiului său, P.P. cartela respectivă, în faza
cercetării judecătorești a arătat că martorul i-a dat telefonul lui sau fiului
său, în virtutea relației de prietenie și a faptului că firmele martorului
beneficiau de gratuități din partea furnizorului de servicii de telefonie
mobilă. Inculpatul a afirmat că nu a mai utilizat cartela telefonică după
Revelionul 2011 - 2012, ceea ce presupune o posesie constantă și îndelungată
până la acel moment, aspect confirmat de martorul P.D. care a declarat că, în
perioada 2008 - 2011, postul telefonic cu nr. X1 a fost singurul prin
intermediul căruia a discutat cu inculpatul.
Din
facturile, extrasele de cont și ordinele de plată depuse la dosarul de urmărire
penală rezultă că serviciile de telefonie mobilă nu au fost gratuite, firma
martorului P.D., SC B.D. SRL, achitând facturile aferente convorbirilor și
comunicărilor realizate de la numărul de telefon menționat.
2.
Cu privire la cel de-al doilea act material al infracțiunii reținute în sarcina
inculpatului instanța de fond a reținut următoarele:
În
baza aceleiași înțelegeri frauduloase, în toamna anului 2010, inculpatul i-a
pretins martorului P.D. un pachet de internet mobil, astfel că acesta din urmă
i-a remis suportul stick V.M.C., și a achitat prin intermediul SC B.D.P. SRL,
în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, contravaloarea serviciilor de
internet în sumă totală de 731,3 9 RON.
Inculpatul
s-a apărat cu privire la această acuzație arătând că martorul P.D. a remis
fiului său, P.P. stick-ul pentru utilizarea serviciilor de internet în virtutea
relației de prietenie ce-i leagă, însă martorul a precizat că îl cunoaște pe
fiul inculpatului exclusiv prin intermediul tatălui său, și că a remis stick-ul
inculpatului, în prezența fiului acestuia; cu ocazia percheziției domiciliare
efectuate la data de 29 martie 2012 la imobilul din loc. B. jud. Brașov,
inculpatul P.I. a pus la dispoziția organelor de cercetare penală cartela SIM
și Stick-ul de internet, operațiune care nu o putea realiza dacă nu avea
cunoștință despre aceste bunuri. Acordarea dezinteresată de gratuități
martorului P.P., pe lângă faptul că nu este probată, apare ca lipsită de
motivare.
Martorul
P.D. a arătat că nu a făcut servicii de natura celor făcute inculpatului
niciunui alt prieten, astfel încât nu se poate reține că prietenia a justificat
remiterea către inculpat a cartelei SIM și stick-ului în baza cărora inculpatul
și familia acestuia au beneficiat de serviciile de telefonie mobilă și
internet, deși martorul a precizat că în momentul remiterii acestor dispozitive
inculpatul nu i-a promis că-l va proteja. În mod evident solicitările
inculpatului și faptul că martorul a dat curs acestora vin pe fondul
înțelegerii preexistente dintre cei doi privind "ajutorul reciproc",
natura relațiilor dintre martor și inculpat justificând derulare în mod tacit a
înțelegerii inițiale.
3.
Cu privire la al treilea act material al infracțiunii instanța de fond a
reținut următoarele:
În
vara anului 2008, inculpatul P.I. i-a solicitat martorului P.D. să preia de la SC
R.P. SRL Făgăraș contractul de leasing al autoturismului marca M.S.S. cu nr. de
înmatriculare Y1 pe care îl folosea în exclusivitate, astfel că autoturismul a
fost înregistrat pe SC B.D.P. SRL, care a plătit restul ratelor lunare și rata
reziduală.
La
finalizarea contractului, inculpatul P.I. i-a cerut martorului P.D. să-l ajute
să cumpere în sistem leasing un autoturism nou prin intermediul uneia dintre
firmele sale, propunere ce a fost acceptată.
Ca
procedură generală, inculpatul își alegea autoturismul și nivelul de echipare,
obținea de la dealer factura proforma cu prețul de vânzare, iar contractul de
vânzare-cumpărare se încheia între dealer și una dintre societățile
administrate de martorul P.D. sale, care achita și ratele lunare. După o
folosință exclusivă de câteva luni, inculpatul proceda la evaluarea subiectivă
a autoturismului folosit și cerea această sumă martorului sus-menționat în
schimbul predării folosinței mașinii, care era lăsată în parcul auto al
societății. Suma de bani obținută în urma "vânzării" era utilizată de
inculpat pentru achiziția unui nou autoturism, prin același procedeu.
Prin
urmare, la data de 23 februarie 2009, SC I. SRL a achiziționat în leasing
autoturismul marca S.S. cu nr. de înmatriculare Y2 cu suma de 14.850 euro, pe care
l-a recuperat din folosința inculpatului la începutul anului 2010 contra sumei
de 9.800 euro.
Această
sumă a fost folosită, în luna iunie 2010, de martorul P.P., fiul inculpatului,
la achiziționarea în nume propriu a autoturismului marca K.S.S. cu nr. de
înmatriculare Y3. După câteva luni, inculpatul a vândut acest autoturism la SC
I. SRL cu suma de 13.000 euro, dar nu a încasat prețul, deoarece intenționa
să-și achiziționeze un autoturism nou prin aceeași societate.
Astfel,
la începutul anului 2011, inculpatul și fiul său P.P. s-au prezentat la SC M.G.
SRL Brașov, dealerul mărcii de autoturisme K., unde ultima persoană a stabilit,
pe parcursul mai multor întrevederi, modelul și nivelul de dotare al
autoturismului pe care dorea să-l achiziționeze. În același sens, P.P. l-a
anunțat pe directorul de vânzări S.R.S. că autoturismul va fi achiziționat de
SC I. SRL și a făcut demersuri personale pentru ca factura proforma, formularul
de rezervare/comandă și contractul de vânzare-cumpărare să ajungă în posesia martorului
P.D. pentru a fi semnate și ștampilate.
În
cursul lunii mai 2011, P.P. a intrat în posesia autoturismului K.S., ce a fost
înmatriculată sub nr. Y4, și a semnat în numele proprietarului fișa de
înregistrare a caietului de service și garanție.
Prețul
autoturismului de 20.015 euro, inclusiv TVA, a fost achitat în totalitate de SC
I. SRL prin ordinele de plată din 11 ianuarie 2011 în sumă de 12.960 RON
(avans, reprezentând echivalentul a 3.000 euro) și din 09 mai 2011 în sumă de
70.952,55 RON (echivalentul a 17.015 euro), însă mașina a fost folosită în
exclusivitate de membrii familiei P.I. de la data achiziționării și până în
prezent.
Cu
toate acestea, pe lângă cei 13.000 euro datorați de SC I. SRL în urma
cumpărării autoturismului K.S.S., inculpatul P.I. a mai achitat martorului P.D.
drept contravaloare a autoturismului K.S. doar suma de 4.000 euro, considerând
că trebuie scutit de la plata restului de 3.015 euro în baza protecției pe care
o acorda societăților administrate de martorul amintit.
Inculpatul
s-a apărat cu privire la acest material arătând pe de o parte că înțelegerea a
intervenit între martor și fiul său, P.P., că nu a utilizat autovehiculul în
discuție, care a fost condus exclusiv de către fiul său și pe de altă parte că
a stabilit de comun acord cu martorul P.D. ca diferența de preț să fie achitată
- la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare între firma martorului în
calitate de vânzător și fiul său în calitate de cumpărător.
Instanța
de fond a constatat că aceste apărări nu pot fi reținute întrucât, pe de o
parte, așa cum s-a precizat și mai sus, martorul P.D. nu avea o relație de
prietenie cu fiul inculpatului și nu există o justificare pentru care acesta
să-i fi făcut favoruri fiului inculpatului, iar pe de altă parte din declarațiile
martorului S.R.S. director de vânzări la SC M.G. SRL rezultă că, în scopul
cumpărării mașinii, la salonul de prezentare din mun. Brașov au venit în luna
decembrie 2011 toți membrii familiei P.I., inculpatul fiind direct implicat în
alegerea modelului și dotărilor autovehiculului și că inculpatul a mai efectuat
o vizită în locul respectiv în luna aprilie 2011, când s-a interesat de
motivele pentru care întârzie livrarea autoturismului. Martorul a mai precizat
că niciun reprezentant al societății care a efectuat plata nu a intrat în
legătură cu el, în calitate de reprezentant al SC M.G. SRL, în scopul
stabilirii detaliilor privind vânzarea autovehiculului, martorul având
convingerea că acesta urma să fie folosit de fiul inculpatului.
Potrivit
procesului-verbal de supraveghere operativă din data de 20 martie 2012,
inculpatul a fost luat de la serviciu de către ceilalți membri ai familiei și
s-au deplasat împreună la cumpărături într-un supermarket din mun. Brașov cu
ajutorul autoturismului în cauză condus de P.P., infirmându-se astfel varianta
sa că nu a utilizat mașina respectivă ca șofer sau pasager.
Instanța
de fond a reținut că, deși proprietarul de drept al autovehiculului este firma
SC I. SRL, acesta este folosit efectiv și exclusiv de familia inculpatului încă
de la data achiziționării și anume din mai 2011. Până la data la care
inculpatul a luat cunoștință de demararea anchetei penale în această cauză nu a
făcut niciun demers în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a
autovehiculului. După ce a fost audiat în cauză și a luat cunoștință despre
acuzațiile care i se aduc, inculpatul a încercat să mascheze avantajul de care
a beneficiat, solicitând martorului să se prezinte la sediul avocatului său
ales pentru a încheia cu fiul său o înțelegere privind situația autovehiculului
K.S. cu nr. de înmatriculare Y5. Convocarea menționată este formulată în mod
evident pro causa și nu poate fi avută în vedere la aprecierea bunei credințe a
inculpatului.
De
altfel instanța de fond a reținut ca elemente în circumstanțiere aspectele ce
se desprind din declarațiile martorilor C.I.R., T.I.D., înscrisurile de la
dosarul de urmărire penală din care rezultă că achiziționarea autovehiculului
M.S.S. (al cărui contract de leasing a fost preluat de SC B.D.P. SRL, la
solicitarea inculpatului P.I.) de către firma SC R.P. SRL s-a realizat în
condiții similare celor descrise în rechizitoriu. Astfel, martora arată că după
decesul soțului său C.A., administrator al SC R.P. SRL, a constatat că firma a
achiziționat în sistem leasing autovehiculul respectiv, care nu s-a aflat
niciodată în folosința vreunui angajat al firmei și că a plătit în continuare
ratele de leasing o perioadă, aflând ulterior de la martora T.I.D. că
autovehiculul a fost utilizat exclusiv de către inculpatul P.I. și că
inculpatul nu a plătit niciodată societății vreo sumă de bani pentru folosința
vehiculului. Martora C. a mai precizat că l-a contactat pe inculpat
solicitându-i explicații și acesta i-a comunicat că i-a achitat soțului său
avansul și ratele lunare pentru leasing, afirmație în legătură cu care martora
a precizat că este lipsită de credibilitate în contextul în care soțul său a
fost mult timp plecat în străinătate pentru tratamente și nu avea cum să se
întâlnească cu inculpatul pentru a primi bani, iar ulterior decesului soțului
său firma a continuat să achite rate și inculpatul nu a luat legătura cu niciun
reprezentant al societății pentru a le achita, deși a continuat să folosească
autovehiculul; la insistențele martorei inculpatul a făcut demersuri pentru
preluarea contractului de leasing de către SC B.D.P. SRL. Martora T.I.D. a
arătat că, în calitate de angajată a SC R.P. SRL, se ocupa de încasările cash
ale societății și de plățile ratelor de leasing pentru vehiculele societății și
că deși au fost plătite ratele pentru autovehiculul M. despre care știa că este
folosit de inculpat niciodată nu i-au fost remise sume de bani din partea
inculpatului în contul ratelor plătite. Fiul inculpatului, audiat în calitate
de martor a arătat că i-a acordat un împrumut numitului C.A. pentru ca acesta
să achiziționeze autovehiculul, de 10 000 - 11 000 dolari, dar nu a încheiat
niciun înscris care să ateste existența contractului, având în vedere relațiile
dintre părțile contractului de împrumut, respectiv faptul că erau vecini și
avea încredere în corectitudinea împrumutatului. Instanța fondului a apreciat
că susținerea martorului nu este verosimilă întrucât apare ca lipsită de
motivație acțiunea numitului C.A. de a împrumuta o sumă atât de mare de bani
pentru achiziționarea unui autovehicul pe care nu l-a folosit niciodată și pe
de altă parte nu este credibil faptul că nimeni din familia numitului C.A. sau
din firma pe care o administra să nu cunoască despre existența acestui
împrumut.
Frecvența
cu care fiul inculpatului schimba autovehiculele și succesiunea contractelor
încheiate prin intermediu firmelor conduse de martorul P.D. și în nume propriu
îndreptățesc presupunerea că nu a existat intenția încheierii unui contract de
transfer al proprietății asupra autovehiculului K.S. între SC I. SRL și
inculpat sau fiul acestuia, însă acest aspect nu are relevanță sub aspectul
întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care este cercetat
inculpatul, acesta beneficiind direct și indirect de folosința nejustificată a
autovehiculului pentru o perioadă îndelungată.
4.
Cu privire la cel de-al patrulea act material al infracțiunii de luare de mită
instanța de fond a reținut următoarele:
În
baza aceleiași înțelegeri frauduloase, în vara anului 2011, inculpatul P.I. i-a
solicitat martorului P.D. să-i înlocuiască în mod gratuit țigla metalică de pe
casa de vacanță situată în com. L., sat B., jud. Brașov.
Astfel,
martorul P.D., prin SC B.D.P. SRL, a furnizat materialele necesare (aproximativ
300 m
2
de țiglă metalică, folie de protecție, garnituri, șuruburi
etc.) și a realizat transportul acestora cu mijloace auto proprii în
localitatea B., jud. Brașov, iar manopera constând în decopertarea țiglei
vechi, reparații la acoperișul din lemn și montarea țiglei noi a fost asigurată
de angajații SC B.D.M. SRL, respectiv martorii T.G.A., B.Z., P.I., B.L. și
O.Z.M., care au realizat lucrarea în 4 - 5 zile.
Datorită
faptului că înlocuirea țiglei metalice s-a realizat cu titlu gratuit,
reprezentanții SC B.D.P. SRL și SC B.D.M. SRL nu au emis și înregistrat
documente financiare în contabilitate, care le-ar fi majorat și mai mult
cheltuielile, dar potrivit prețurilor materiei prime și a manoperei practicate
la acea vreme au evaluat costul operațiunilor la suma de 4.000 euro.
Inculpatul
s-a apărat cu privire la acest act material arătând că înlocuirea țiglei s-ar
fi realizat cu titlul de garanție, întrucât țigla veche, montată tot de firma
martorului denunțător în urmă cu peste 11 ani, ruginise. Această apărare nu
poate fi reținută întrucât pe de o parte înlocuirea țiglei s-a realizat după
expirarea perioadei de garanție, care potrivit certificatului de la dosarul de
urmărire penală este de 10 ani, termenul fiind calculat de la livrarea
produsului de către producător, (potrivit susținerilor consemnate în
procesul-verbal) iar pe de altă parte, deși martorul O.Z.M. a arătat că în timp
ce efectua o lucrare de reparație la coșul de fum al imobilului aparținând
inculpatului a remarcat urme de rugină la țiglele din apropierea streșinii,
instanța reține că nu este probată necesitatea înlocuirii în întregime a
acoperișului ca urmare a deteriorării materialului din care era construit.
Astfel, martorul B.Z. a arătat în declarația sa că a auzit-o de mai multe ori
pe soția inculpatului afirmând că dorește înlocuirea țiglei metalice întrucât
nu-i place culoarea veche (tabla veche era albastră și a fost înlocuită cu
tablă gri) și că numai câteva piese de țiglă prezentau urme de rugină, în
locuri în care țigla a fost lovită.
În
drept faptele inculpatului P.I. care, în calitate de comisar în cadrul Gărzii
Financiare, secția Brașov, începând cu anul 2008, a pretins în mod repetat
martorului-denunțător P.D., administratorul SC B.D. SRL, SC B.D.P. SRL ȘI SC I.
SRL, diferite bunuri și servicii necuvenite în scopul de a manifesta indulgență
cu ocazia controalelor de specialitate pe care acesta și colegii săi urmau să
le realizeze la societățile comerciale menționate și, în anul 2008, a primit cu
titlu gratuit postul telefonic cu nr. X1 de pe care a efectuat în perioada
aprilie 2008 - aprilie 2012 convorbiri în valoare de 2762,20 RON, în anul 2010
a primit gratuit un pachet mobil de internet V. prin intermediul căruia a
beneficiat, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, de servicii în valoare
de 731,39 RON, în primăvara anului 2011 nu a plătit suma de 3.015 euro aferentă
achiziționării autoturismului marca K.S. cu nr. de înmatriculare Y3, pe care
l-a utilizat în exclusivitate până în prezent, iar în vara anului 2011 i-a fost
schimbată gratuit țigla metalică în valoare de 4.000 euro de pe casa de vacanță
situată în com. L., sat B., jud. Brașov, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap.
la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (4
acte materiale).
Instanța
de fond a reținut că inculpatul avea la momentul comiterii faptelor calitatea
de comisar în Garda Financiară Brașov, respectiv funcționar public cu atribuții
de control dar și de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel încât
sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1) din L 78/2000, text potrivit căruia
"fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost
săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau
de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a
infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C.
pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de
control."
În
ceea ce privește elementul material al laturii obiective acesta s-a realizat
prin pretindere și primire în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale
unice de bunuri și servicii, așa cum s-a arătat mai sus. Din probatoriul
administrat în ambele faze procesuale (urmărire penală și judecata în primă
instanță) a rezultat că acțiunile inculpatului de pretindere de bunuri și
servicii au fost mai numeroase decât cele cărora li s-a dat curs; astfel
martorii audiați au declarat că inculpatul a solicitat cu prilejul înlocuirii
țiglei metalice a casei din localitatea B. și alte lucrări de modernizare ale
acoperișului, care nu au fost realizate întrucât martorii P.D. și T. nu au fost
de acord să suporte cheltuielile suplimentare de materiale și manoperă pe care le-ar
fi implicat respectivele lucrări. Instanța de fond nu a fost sesizată cu alte
acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, însă a avut în vedere în
circumstanțiere și faptul că probatoriul din faza de urmărire penală
evidențiază o atitudine constantă, a inculpatului de pretindere de bunuri și
servicii, cum ar fi alimentarea lunară cu combustibil a autovehiculelor pe care
le folosea familia sa (în acest sens fiind declarația martorului B.A.) sau
sprijinul pentru achiziția unor echipamente tehnice, transportul unor țevi
metalice etc. (notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza
autorizațiilor emise de Curtea de Apel Brașov: 16 martie 2011, ora 09:00:39, 01
aprilie 2011, ora 09:29:16, ora 18:25:05, 06 mai 2011, ora 10:28:57, 09 mai
2011,, ora 11:06:59, 11 mai 2011, ora 12:18:26, 13 mai 2011, ora 17:42:27, 04
iunie 2011, ora 09:09:33, 27 februarie 2012, ora 07:55:50, 11:39:09, 14:47:53,
29 februarie 2012, ora 07:57:44, 01 martie 2012, ora 09:14:33).
Caracterul
unic al rezoluției infracționale rezultă, în opinia instanței de fond, din
declarațiile martorului P.D. care a arătat, chiar dacă diferit sub aspectul
nuanțelor în cuprinsul declarațiilor din cele două faze procesuale, că a purtat
o discuție cu inculpatul privind acordarea unui regim preferențial cu prilejul
controalelor pe care inculpatul, efectele înțelegerii fiind calculate pentru o
perioadă îndelungată de timp, respectiv satisfacerea nevoilor materiale ale
inculpatului ori de câte ori se impunea și martorul - administrator al
societăților comerciale avea posibilitatea să le îndeplinească.
Instanța
de fond a constatat că nu prezintă relevanță sub aspectul întrunirii
elementelor constitutive ale infracțiunii dacă inculpatul a manifestat sau nu
indulgență cu prilejul controalelor desfășurate la societățile administrate de
martorul P.D. sau dacă și-a îndeplinit promisiunea de a-l anunța cu anticipație
despre controalele tematice ce urmau a fi realizate, ceea ce interesează este
dacă a existat o înțelegere, dacă au fost pretinse sau primite bunuri și
servicii de către inculpat în schimbul unor promisiuni explicite sau implicite
de oferire a unui regim preferențial legat de modul de îndeplinirea a
atribuțiilor de.serviciu de către inculpat. Declarațiile martorului P.D. se
coroborează nu doar cu acțiunile concrete de dare și primire de bunuri și
servicii cu privire s-au administrat probe în cauză, dar și cu conținutul
convorbirilor telefonice interceptate și redate în notele de la dosar.
Din
analiza comparativă a relațiilor furnizate de Garda Financiară prin adresele
129278 din 14 noiembrie 2012 și respectiv 130247 din 17 decembrie 2012 rezultă
că în cadrul controalelor desfășurate la firmele administrate de martor de
către echipe din care făcea parte și inculpatul s-au aplicat sancțiuni mai
blânde sau nu au fost luate măsuri de sancționare, iar în cadrul celorlalte
controale desfășurate de Garda Financiară la aceleași firme au fost aplicate
sancțiuni mai aspre (amenzi într-un cuantum mai ridicat), existând însă, și în
aceste din urmă cazuri situații în care nu s-au dispus sancțiuni. Instanța de
fond a reținut și că prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a
contravențiilor seria G nr. 0013162 din 23 octombrie 2009 și procesul-verbal
nr. 606514 din 23 octombrie 2009, ambele întocmite de inculpat, s-a constatat
că SC B.D.P. SRL a vândut țiglă metalică și accesorii către persoane fizice
fără a avea aparat de marcat electronic fiscal, motiv pentru care a sancționat
societatea cu "avertisment" și suspendarea activității depozitului
din loc. Ș. nr. 187 până la dotarea cu casă de marcat. Deși una dintre
atribuțiile din fișa postului este de a "verifica modul de aducere la
îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de control întocmite (...)",
inculpatul nu s-a mai deplasat ulterior la depozitul SC B.D.P. SRL pentru a
constata dacă sancțiunea este respectată, ceea ce a avut drept consecință
continuarea activității de vânzare către populație a țiglei metalice și
accesoriilor încă 8 luni, în intervalul 26 octombrie 2009 - 24 iunie 2010, dată
la care societatea a instalat aparat de marcat electronic fiscal. În perioada
menționată, societatea a realizat 47 de operațiuni comerciale către persoane
fizice.
Mai
mult, o altă dovadă a protecției de care a beneficiat SC B.D.P. SRL o
constituie faptul că, numai din achizițiile intracomunitare de tablă plană
efectuate în anul 2010 ce n-au fost înregistrate în contabilitate,
reprezentantul acestei societăți s-a sustras de la plata TVA și a impozitului
pe profit în valoare totală de 12.979.305 RON (aprox. 3.000.000 euro), așa cum
rezultă din adresa de sesizare nr. 6089 din 27 iulie 2011 și procesul-verbal de
control din 21 iulie 2011 ale D.G.F.P. Brașov, Activitatea de Inspecție Fiscală
- Serviciul Inspecție Fiscală 1, motiv pentru care la Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov se află înregistrat Dosarul penal
nr. 20/P/2011 având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală.
Prin
procedura informatică "Trafic Control" de verificare comunitară la
care este afiliată în prezent Garda Financiară, precum și din simpla examinare
a actelor contabile ale societății comerciale în cauză, orice funcționar cu
atribuții de control are posibilitatea de a identifica eventualele manopere
evazioniste realizate de administrator, astfel că nu poate fi acceptată
apărarea inculpatului că nu a putut identifica elementele vreunei infracțiuni
cu ocazia controalelor realizate la societățile administrate de
martorul-denunțător P.D.
Prin
urmare instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit cu vinovăție sub forma
intenției directe fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât a
dispus tragerea la răspundere penală a inculpatului.
La
individualizarea pedepsei stabilită instanța a avut în vedere criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere că pentru infracțiunea de luare
de mită în varianta agravată prevăzută de alineatul 2 al art. 254 C. pen.
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, că
fapta prezintă un pericol social ridicat rezultat din modul concret în care a
acționat inculpatul, din perioada de timp în care au fost comise actele
materiale reținute în sarcina sa, din atitudinea generală manifestată de
inculpat față de obligațiile sale de serviciu și modul de aducere la
îndeplinire a acestora, dar se va ține seama și de caracterul continuat al
faptei și valoarea bunurilor și serviciilor de care a. beneficiat în mod
necuvenit inculpatul. Așa cum s-a precizat mai sus, în circumstanțiere s-a avut
în vedere faptul că atitudinea acestuia nu a fost una izolată, ci din ansamblul
probator se desprinde concluzia că inculpatul și-a interiorizat convingerea că
i se cuvine să obțină în mod constant avantaje necuvenite ce decurg din funcția
pe care o ocupă. Lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul are o familie
legal constituită nu constituie un argument pentru aplicarea unui regim
sancționator mai blând, întrucât natura infracțiunii și funcția pe care
inculpatul o ocupa și care i-a permis comiterea faptei implică o persoană
încadrată social și lipsită de antecedente penale. Instanța de fond a avut de
asemenea în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii,
că a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală și instanța de
judecată invocând situații și împrejurări menite să justifice primirea de
bunuri și servicii din partea martorului denunțător. Situația de fapt relevă în
opinia instanței de fond, însă, fără echivoc faptul că inculpatul a beneficiat
nejustificat de avantajele materiale expuse mai sus și că acesta a acționat în
scopul unic de a-și spori confortul traiului zilnic și de a oferi fiului său
posibilitatea de a conduce autovehicule de ultimă generație, fără a achita
contravaloarea folosinței acestora sau fără a suporta devalorizarea inerentă
utilizării unui autovehicul. Raportat toate aceste criterii instanța de fond a
aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Astfel
inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de
a alege, instanța de fond reținând că inculpatul, datorită modului în care a
înțeles să-și exercite atribuțiile de serviciu și să dea eficiență obligației
legale și morale de a manifesta corectitudine în raporturile cu societatea, nu
este demn să contribuie la alegerea reprezentanților autorităților publice; de
asemenea, pentru același motiv, i s-a interzis exercițiul dreptului de a fi
ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa
o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de
natura aceleia de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii, și anume
orice funcție sau profesie ce implică atribuții de control sau atribuții de
constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau
judecare a infracțiunilor.
În
ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța
de fond a reținut că nu există nicio împrejurare cu caracter de excepție care
să justifice formarea convingerii că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără
executarea efectivă a acesteia în regim de detenție. Dimpotrivă, întreaga
atitudine a inculpatului manifestată pe o perioadă de timp îndelungată
justifică aprecierea că acesta s-a obișnuit să beneficieze de avantaje nejustificate
în mod constant, atitudine ce confirmă percepția din rândul opiniei publice
asupra modului defectuos în care organele de control din domeniul în care
activează inculpatul își îndeplinesc îndatoririle. Frecvența faptelor de
corupție care îmbracă dimensiunile unui fenomen impune concluzia că numai
aplicarea unor pedepse adecvate, cu executarea efectivă a acestora în regim
privativ de libertate poate contribui la limitarea comiterii de astfel de
fapte, numai astfel putând fi atins scopul preventiv al pedepsei, cu
dimensiunea funcției de exemplaritate valorificată corespunzător.
Ca
pedeapsă accesorie, în baza art. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului
exercițiul acelorași drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen., cu referire la orice funcție sau profesie ce implică atribuții
de control sau atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de
constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor pe perioada executării
pedepsei principale.
În
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din
04 aprilie 2012, ora 13,45 până la 05 aprilie 2012, ora 13,45.
Prin
încheierea nr. 7 din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul
nr. 3335/62/2012 s-a dispus față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi
localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 zile, în intervalul 05 aprilie
2012 - 04 mai 2012, măsură ce a fost prelungită de procuror în cursul urmăririi
penale cu încă 30 zile, în intervalul 05 mai 2012 - 03 iunie 2012. Prin încheierea
din 24 mai 2012, Tribunalul Brașov a luat măsura obligării de a nu părăsi țara
în cursul judecății, fără încuviințarea instanței, măsură care în baza art. 357
alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap la art. 145
1
C. proc. pen. a
fost menținută, cu menținerea și a obligațiilor impuse odată cu măsura dispusă.
În
ceea ce privește pretențiile de restituire a contravalorii bunurilor și
serviciilor ce formează obiectul material al infracțiunii instanța de fond a
reținut următoarele:
Martorul
P.D. a solicitat ca inculpatul să fie obligat să-i achite 4 000 euro
contravaloarea materialelor folosite la înlocuirea acoperișului și 3000 euro
diferența de preț aferentă achiziționării autovehiculului K.S. Nu a solicitat
restituirea contravalorii serviciilor de telefonie mobilă și internet.
Având
în vedere că numitul P.D. a denunțat organului de urmărire penală fapta de
corupție ce face obiectul prezentului dosar înainte ca acesta să se sesizeze
prin alte mijloace de săvârșirea infracțiunii respective, denunțătorul nu poate
fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită,
prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale),
întrucât în cauză își găsește aplicabilitatea cazul de impunitate prev. de art.
255 alin. (3) din C. pen., motiv pentru care devin aplicabile prevederile art.
255 alin. (5) C. pen. cu privire la restituirea contravalorii bunurilor și
serviciilor oferite în schimbul "ajutorului" așteptat de la inculpat.
Instanța
de fond a reținut că în evaluarea inițială a lucrării, martorul P.D. a apreciat
că manopera și montajul acoperișului se ridică la 4000 euro; în declarația dată
în fața instanței martorul a arătat că montajul s-ar ridica la 3500 - 4000 RON,
(sumă echivalentă la acea dată cu aproximativ 1000 euro) sumă pe care ar fi
suportat-o el, dar pe care nu o solicită de la inculpat; din declarația
martorului T. rezultă că montajul nu a fost achitat nici de inculpat și nici de
martorul P.D., martorul T. fiind de acord să efectueze lucrarea în considerarea
datoriei morale pe care o avea față de martorul P.D. care l-a ajutat la debutul
activității firmei sale și pe parcurs, furnizându-i clienți. În procesul-verbal
de la dosar manopera lucrării a fost evaluată la 1000 euro, prin raportare la
prețurile practicate pentru lucrări similare, pentru care s-au prezentat
documente justificative.
Prin
urmare contravaloarea manoperei de înlocuire a acoperișului nu i se cuvine
firmei administrate de martorul P.D., iar firma administrată de martorul T. nu
a formulat pretenții în cauză. Inculpatul a beneficiat, așadar, de avantajul
constând în manopera înlocuirii acoperișului, de aproximativ 1000 euro, sumă cu
privire la care nu există constituire de parte civilă, astfel încât în baza
art. 254 alin. (3) C. pen. suma a fost confiscată de la inculpat. De asemenea
s-au confiscat sumele reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice
purtate de inculpat și membrii familiei sale în perioada aprilie 2008 - aprilie
2012 prin intermediul cartelei SIM cu nr. X1, achitate de SC B.D. SRL, de
2762,20 RON și respectiv suma de 731,39 RON reprezentând contravaloarea
serviciilor de internet utilizate de inculpat și familia acestuia în perioada
octombrie 2008 - aprilie 2012, achitate de SC B.D.P. SRL.
Contravaloarea
materialelor pentru înlocuirea acoperișului, constând în țigla metalică și
accesorii (scoc din PVC în lungime de 12 m liniari, pazie, șuruburi, îmbinări,
șort de streașină, coamă, burlan de scurgere, folie condens, pazie
despărțitoare potrivit declarației martorului P.I.Y. din faza de urmărire
penală; materialele sunt indicate și în declarația martorului O.Z.M., a fost
însă, suportată de SC B.D.P., astfel încât în baza art. 255 alin. (5) C. pen.
inculpatul a fost obligat să restituie firmei suma aferentă acestor materiale.
Cu privire la evaluarea acestora, instanța fondul a reținut că nu se poate
stabili valoarea certă a materialelor, întrucât nu au fost emise facturi de
către firma în cauză, (fiind cunoscut faptul că inculpatul nu va achita
contravaloarea lucrării, pentru evitarea creșterii costurilor nerecuperabile nu
s-au întocmit documente justificative). Așa cum s-a arătat mai sus, dacă în
evaluarea inițială întreaga lucrare a constat 4000 euro, scăzând din această
sumă valoarea manoperei, de 1000 euro, instanța de fond a reținut că valoarea
materialelor este de 3000 euro. Declarațiile martorului B.L. au fost
contradictorii în ceea ce privește valoarea materialelor; acesta a arătat în
faza de urmărire penală că lucrarea de înlocuire a țiglei metalice se ridică la
suma de 20 000 RON (aproximativ 4 000 euro la acea dată), iar în fața instanței
a arătat că materialele și manopera pentru aceeași lucrare ar fi 2000 euro.
Martorul nu a putut oferi o explicație pentru diferența de preț menționată în
cele două declarații. Instanța a avut în vedere declarațiile constante ale
martorului P.D. coroborate cu facturile din care rezultă prețul tablei
achiziționate de firma martorului, la care se adaugă valoarea de prelucrare și
accesoriile.
Martorii
audiați au declarat că vechea tablă îndepărtată de pe acoperișul casei
inculpatului a fost ridicată de firma martorului P.D., care a arătat că a
valorificat-o ca fier vechi primind suma de aproximativ 500 euro. Prin urmare i
se cuvine firmei martorului diferența de 2500 euro dintre prețul materialelor
noi și suma recuperată din valorificarea materialelor vechi, astfel încât în
baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata către
SC B.D.P. SRL a sumei de 2500 euro în echivalentul monedei naționale la data
plății.
În
ceea ce privește solicitarea de obligare a inculpatului la plata sumei de 3000
euro reprezentând diferența de preț pentru autovehiculul K.S. instanța de fon a
reținut că autovehiculul în discuție nu este de drept în proprietatea
inculpatului sau a fiului acestuia, formalitățile de înmatriculare
realizându-se pe firma martorului P.D., care ulterior a realizat transferul
către firma administrată de fiica sa. Instanța a reținut că inculpatul a
beneficiat în mod nejustificat de folosința exclusivă a autovehiculului, acesta
fiind folosul necuvenit ce constituie unul dintre actele materiale ale
infracțiunii de luare de mită. Pentru recuperarea sumelor datorate de inculpat
este necesar să se realizeze clarificarea raporturilor civile dintre acesta sau
membrii familiei acestuia și proprietarul de drept al autovehiculului, întrucât
martorul însuși a afirmat că ar fi existat o convenție potrivit căreia plata
diferenței de preț pentru autovehicul urma să se realizeze la întocmirea
actelor care să ateste transferul de proprietate către fiul inculpatului. Prin
urmare cererea martorului P.D. de obligare a inculpatului la plata sumei de 3
000 euro (3015 euro potrivit rechizitoriului) reprezentând diferența dintre
prețul plătit de SC I. SRL pentru achiziționarea autoturismului K.S. și suma
achitată direct sau prin compensare de inculpat pentru acest autoturism va fi
respinsă.
În
vederea aplicării măsurilor de restituire a sumelor obținute în mod injust,
prin ordonanța procurorului din 30 aprilie 2012 s-a dispus identificarea
bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului P.I., precum și instituirea
sechestrului asigurătoriu până la concurența sumelor de 7.015 euro și 3.493,59
RON, iar prin procesul-verbal din data de 11 mai 2012 s-a instituit sechestru
asupra imobilului situat în mun. Făgăraș, jud. Brașov, compus din 3 camere și
dependințe, înscris în C.F. 6777 Făgăraș, nr. top l441, 1441/25.
În
baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.