ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2015

Decizia nr. 1344/2015

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a solicitat în contradictoriu cu Statul Roman prin B. să se constate inexistența legilor/actelor de constituire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curților de apel și tribunalelor din Romania, Parlamentului, Camerei Deputaților, Curții Constituționale, Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Economic și Social, Ministerului Public și parchetelor, lipsa capacității de folosință și de exercițiu a acestora și „nulitatea absolută” a acestor entități.

S-a solicitat, de asemenea, să se constate că Statul Roman nu a transpus in legislația națională Directiva Parlamentul European și a Consiliului nr. 2002/14/CE și că prin neaducerea la cunoștință din oficiu și gratuit integral a jurisprudenței naționale, este îngrădit dreptul la informare și apărare in fața instanțelor de judecată.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. din 1865 și art. 35 din Legea nr. 134/2010.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport de soluția de principiu adoptată prin ședința din 7 noiembrie 2013 a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în cauzele cărora le sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, nu se procedează la regularizarea cererilor care în mod vădit nu sunt de competența instanței și având in vedere dispozițiile art. 97 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 s-a fixat termen pentru data de 24 martie 2015 cu citarea părților.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția netimbrării acțiunii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula cererea ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deși petentul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, conform dovezii anexate la fila 28 a dosarului, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. „Timbrarea cererii - În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”.

Reține Înalta Curte că prin Încheierea din ședința din Camera de Consiliu din data de 6 mai 2014 s-a respins ca tardiv formulată cererea petentului de acordare a ajutorului public judiciar sub forma facilităților la plata taxei judiciare de timbru, încheierea fiindu-i adusă la cunoștință potrivit dovezii aflate la fila 35 din dosar.

Cum dovada timbrării corespunzătoare nu a fost atașată cererii de chemare in judecată, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, iar petentul nu și-a îndeplinit această obligație legală, Înalta Curtea va dispune anularea cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de A., in contradictoriu cu Statul Român prin B., ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.