ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 93/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 93/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia
nr. 93/2018
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 decembrie 2016, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 88/A din data de 17 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2018 recurentul-contestator, prezent în sala de judecată, a formulat verbal cerere de renunțare la judecarea cererii de recurs, cerere pe care a depus-o ulterior și în scris, în fața completului învestit cu soluționarea cauzei.
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către recurentul-contestator, instanța reține următoarele:
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție - acte de voință cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.
Prin urmare, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.
Instituția renunțării la judecată este reglementată în de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
În conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 298 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel, respectiv în primă instanță, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecată este un act de dispoziție, o desistare a recurentului, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de apel.
În cauza dedusă judecății, această manifestare de voință este neechivocă, având în vedere solicitarea verbală, cât și scrisă a recurentului-contestator de renunțare la judecarea căii de atac, astfel încât, în urma verificării îndeplinirii condițiilor și exigențelor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în aplicarea principiului disponibilității, să ia act de renunțarea recurentului-contestator A. la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Ia act de renunțarea contestatorului A. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 88/A din data de 17 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.