Decizia nr. 1391/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B. SA, C. SA și D. SRL, să se constate încălcarea drepturilor la viață privată, la demnitate, reputație și imagine publică de către pârâte, săvârșită în mai multe ediții ale emisiunilor "Agentul VIP" și "Dosarele VIP", transmise de postul de televiziune E. și postate pe site-urile de internet indicate; obligarea pârâtelor să retragă de pe respectivele site-uri toate informațiile și secvențele prin care sunt redate fragmente din emisiuni care aduc atingere vieții private, demnității, imaginii și onoarei împreună cu textele de natură calomniatoare care însoțesc aceste secvențe; precum și obligarea pârâtelor la plata despăgubirii pentru acoperirea prejudiciului material estimat provizoriu la suma de 10.000 euro și la plata daunelor morale, estimate provizoriu la suma de 40.000 euro. Prin Sentința civilă nr. 1014 din 25 ianuarie 2017, Judecătoria sectorului 1 București, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 94 pct. lit. k) C. proc. civ.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 1246 din 22 septembrie 2017, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. SRL, C. SRL și D. SRL. A constatat încălcarea drepturilor reclamantei la viață privată, la demnitate, reputație și imagine publică de către pârâte. Le-a obligat pe pârâte să retragă de pe site-urile de internet http://antenastars.ro/, http://www.x.ro/și http://antena3.ro/toate informațiile și secvențele prin care sunt redate fragmente din emisiunile din datele de 28 iunie 2015 și 5 iulie 2015 care aduc atingere vieții private, demnității, imaginii și onoarei reclamantei împreună cu textele de natură calomniatoare care însoțesc aceste secvențe. Le-a obligat, în solidar, pe pârâte la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale. A respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată. Le-a obligat, în solidar, pe pârâte la plata către reclamantă a sumei de 4034,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia nr. 1372 A din 7 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de pârâta SC B. SA și apelul incident declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. A admis apelul pârâtelor C. SRL și D. SRL împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea formulată împotriva acestor două pârâte.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: Învestită cu soluționarea căii de atac, prin rezoluția din 11 aprilie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. La 20 mai 2019, s-a înregistrat întâmpinarea formulată de SC B. SA și SC C. SA, după a cărei comunicare, la 13 iunie 2019 s-a înregistrat cererea recurentei de renunțare la judecata recursului, însoțită de procura specială prin care apărătorul convențional era împuternicit în vederea îndeplinirii mandatului de renunțare la judecata cauzei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ. La 21 iunie 2019, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost analizat în complet de filtru la 24 iunie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia părților pentru depunerea punctelor de vedere și s-a acordat termen la 18 septembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți. Nu s-au depus puncte de vedere la raport. Ulterior, urmare a adresei Înaltei Curți cu privire la precizarea obiectului mandatului, la 17 septembrie 2019, recurenta a solicitat a se lua act de decizia sa de a renunța la cererea de judecată a recursului, iar nu la cererea de renunțare la judecată (a cererii de chemare în judecată). A arătat că prin acest demers a înțeles să renunțe la criticarea deciziei pronunțate în apel, pe care a acceptat-o ca definitivă, precizând și faptul că F. și-a îndeplinit obligațiile de plată stipulate prin hotărâre. II. Considerentele Înaltei Curți: În drept, art. 406 alin. (1) C. proc. civ., indicat de recurentă în cererea de renunțare, stipulează în sensul că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili respectivele drepturi. Ținând cont și de prevederile alin. (3) și (4) ale art. 406 C. proc. civ., precum și de momentul procesual în care a intervenit renunțarea la judecata recursului și nu la cererea de chemare în judecată, reiese că renunțarea are valoarea unei achiesări la hotărârea instanței de apel, astfel încât se apreciază că se poate lua act de ea independent de poziția exprimată de intimate sau de alte eventuale solicitări ale acestora. Ca atare, având în vedere poziția exprimată de recurenta - reclamantă cu privire la calea de atac pe care a exercitat-o, Înalta Curte urmează a lua act de renunțarea la judecata recursului.