ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2017

Decizia nr. 1432/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 11 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1241 din 8 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în sensul că aceasta are ca și cale de atac apelul și nu recursul, astfel cum a fost menționat. Prin încheierea de la data de 9 iunie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de îndreptare eroare materială ca nefondată.

S-a reținut că în dispozitivul Sentinței civile nr. 1241 din 8 iunie 2012, Tribunalul a constatat că această sentință a fost pronunțată într-o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, dispoziții avute în vedere și la soluționarea cauzei, ori prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediu! unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, de competența curții de apel. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A., depunând motivele de recurs la data de 13 februarie 2017. La termenul de judecată de la 13 februarie 2017, Curtea a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, iar prin Decizia civilă nr. 85 din 13 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. y/2/2017, a fost constatat nul, ca nemotivat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință de la 9 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr, x/3/2011, în cauza civilă ce are ca obiect Legea nr. 10/2001, încheiere prin care fusese respinsă cererea de îndreptare eroare materială din dispozitivul Sentinței civile 1241 din 8 iunie 2012, referitoare la menționarea căii de atac (apel în loc de recurs).

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 15 februarie 2017, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 85R din 13 februarie 2017, în temeiul art. 318 C. proc. civ., greșeala constând în faptul că dosarul a fost judecat ca recurs, iar nu ca apel. Prin încheierea nr. 8R din data de 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a luat act de renunțarea contestatorului A. la judecarea contestației în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 85R din 13 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Iii-a civilă, în Dosarul nr. y/2/2017.

Instanța a reținut că, la termenul de judecată din 28 martie 2017, contestatorul a arătat că renunță la judecarea contestației, iar, față de această manifestare de voință, potrivit principiului disponibilității și văzând și dispozițiile art. 246 C. proc. civ., instanța a luat act de renunțarea la judecata contestației de față. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., la data de 31 martie 2017, arătând că atacă cu apel decizia din data de 28 martie 2017, prin care i-a fost refuzată cererea de suspendare a cauzei. Arată că decizia este nelegală și netemeinică și a fost dată cu încălcarea legii.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În ședința publică din data de 3 octombrie 2017, recurentul-reclamant A. a arătat că înțelege să renunțe la recursul promovat împotriva Încheierii nr. 8R din data de 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulând și în scris cererea respectivă. Se reține că renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție, reglementat de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., care poate avea loc oricând în cursul judecății, putându-se face atât în primă instanță, cât și în căile de atac, Prin urmare, în calea extraordinară de atac a recursului, în condițiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., prin raportare la dispozițiile art. 298 și art. 316 C. proc. civ., instanța de judecată poate lua act de manifestarea voluntară de voință a recurentului, de renunțare la judecata căii de atac exercitate. Respectând astfel principiul disponibilității părților, specific procesului civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva Încheierii nr. 8R din data de 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., urmează a lua act de această renunțare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul A. împotriva Încheierii nr. 8R din data de 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 3 octombrie 2017. Procesat de GGC - LM