ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1432/2017
După
deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea
formulată la data de 11 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat
instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul
Sentinței civile nr. 1241 din 8 iunie 2012, pronunțată de
Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr.
x/3/2011, în sensul că aceasta are ca și cale de atac apelul și
nu recursul, astfel cum a fost menționat.
Prin
încheierea de la data de 9 iunie 2016, Tribunalul București, secția a
V-a civilă a respins cererea de îndreptare eroare materială ca
nefondată.
S-a
reținut că în dispozitivul Sentinței civile nr. 1241 din 8 iunie
2012, Tribunalul a constatat că această sentință a fost
pronunțată într-o cerere de chemare în judecată întemeiată
pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, dispoziții avute în vedere și
la soluționarea cauzei, ori prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de
respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate
fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la
secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se
află sediu! unității deținătoare sau, după caz,
al entității învestite cu soluționarea notificării, în
termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este
supusă recursului, de competența curții de apel.
Împotriva
acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A., depunând
motivele de recurs la data de 13 februarie 2017.
La termenul
de judecată de la 13 februarie 2017, Curtea a invocat, din oficiu,
excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul
legal, iar prin Decizia civilă nr. 85 din 13 februarie 2017,
pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. y/2/2017,
a fost constatat nul, ca nemotivat, recursul formulat de recurentul A.
împotriva încheierii de ședință de la 9 iunie 2016,
pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a
civilă, în Dosarul nr, x/3/2011, în cauza civilă ce are ca obiect
Legea nr. 10/2001, încheiere prin care fusese respinsă cererea de
îndreptare eroare materială din dispozitivul Sentinței civile 1241 din
8 iunie 2012, referitoare la menționarea căii de atac (apel în loc de
recurs).
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 15
februarie 2017, contestatorul A. a formulat contestație în anulare
împotriva Deciziei civile nr. 85R din 13 februarie 2017, în temeiul art. 318 C.
proc. civ., greșeala constând în faptul că dosarul a fost judecat ca
recurs, iar nu ca apel.
Prin
încheierea nr. 8R din data de 28 martie 2017 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, instanța a luat act de renunțarea contestatorului
A. la judecarea contestației în anulare formulate împotriva Deciziei
civile nr. 85R din 13 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a Iii-a civilă, în Dosarul nr. y/2/2017.
Instanța
a reținut că, la termenul de judecată din 28 martie 2017,
contestatorul a arătat că renunță la judecarea
contestației, iar, față de această manifestare de
voință, potrivit principiului disponibilității și
văzând și dispozițiile art. 246 C. proc. civ., instanța a
luat act de renunțarea la judecata contestației de față.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., la data de 31 martie
2017, arătând că atacă cu apel decizia din data de 28 martie
2017, prin care i-a fost refuzată cererea de suspendare a cauzei.
Arată că decizia este nelegală și netemeinică și
a fost dată cu încălcarea legii.
Învestită
cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată
următoarele:
În
ședința publică din data de 3 octombrie 2017,
recurentul-reclamant A. a arătat că înțelege să
renunțe la recursul promovat împotriva Încheierii nr. 8R din data de 28
martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulând
și în scris cererea respectivă.
Se
reține că renunțarea la judecată este un act procesual de
dispoziție, reglementat de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., care
poate avea loc oricând în cursul judecății, putându-se face atât în
primă instanță, cât și în căile de atac, Prin urmare,
în calea extraordinară de atac a recursului, în condițiile exprese
ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art.
298 și art. 316 C. proc. civ., instanța de judecată poate lua
act de manifestarea voluntară de voință a recurentului, de
renunțare la judecata căii de atac exercitate.
Respectând
astfel principiul disponibilității părților, specific
procesului civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul
A. a declarat recurs împotriva Încheierii nr. 8R din data de 28 martie 2017 a
Curții de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, motiv pentru care, în conformitate
cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., urmează a lua act de
această renunțare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Ia act de
renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul A. împotriva
Încheierii nr. 8R din data de 28 martie 2017 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi 3 octombrie 2017.
Procesat de