ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2018

Decizia nr. 531/2018 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de recurs; La data de 20 octombrie 2017, reclamanții A. și B. au declarat recurs, precizând că este declarat împotriva Deciziei civile nr. 2088 din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin recurs solicitând casarea deciziei recurate, iar pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale raportat la H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.

În sinteză, recurenții-reclamanți invocă făptui că Decizia nr. 2088 din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este netemeinică și nelegală fiind încălcate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 ce reglementează condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate invocată în fața instanțelor de judecată. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 noiembrie 2017, fiind repartizat Completului de filtru nr. 2 (CF 2). Prin rezoluția din data de 4 decembrie 2017, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

În baza raportului întocmit la data de 7 decembrie 2017, însușit de completul de filtru la data de 11 decembrie 2017, ale cărui rețineri sunt avute în vedere de prezenta hotărâre, comunicat părților astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 27-31 din dosarul acestei instanțe, s-a reținut caracterul inadmisibil al recursului în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, respectiv în raport de prevederile art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992. Recurenții au formulat punct de vedere la raport, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 32 din dosarul acestei instanțe, arătând că recursul este îndreptat împotriva încheierii pronunțate la data de 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2016, prin care a fost analizată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, iar în urma admiterii cererii, recursul de față a rămas fără obiect.

În baza rezoluției din data de 10 ianuarie 2018, s-a acordat termen la data de 20 februarie 2018 m vederea pronunțării asupra admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. l. Asupra caracterului admisibil al recursului, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/120 din 21 noiembrie 2016 (disjunsă în Dosarul cu nr. x/120/2016), reclamanții C., A., D., E. și B., pompieri civili, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA - G. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună încadrarea reclamanților, în grupa I de muncă, procent 100%, iar după data de 01 aprilie 2001, în condiții speciale. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 35 C. proc.

civ., Hotărârea nr. 1653/1974, Legea nr. 121/1996, O.G. nr. 60/1997, H.G. 1294/2001, Legea nr. 307/2006. Prin sentința civilă nr. 492 din data de 21 martie 2017, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 26 aprilie 2017, urmare a apelului declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. Prin cererea depusă la data de la data de 7 septembrie 2017, petenții A. și B., au solicitat sesizarea Curții Constituționale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor H.G.

nr. 1025/2003, privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale și a Legii nr. 226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale în măsura în care dispozițiile acestor acte normative cu privire la încadrarea în condiții speciale se aplică și personalului a cărui activitate este prevăzută în art. 371 din O.G. nr. 60/1997 și art. 38 din Legea nr. 307/2006, întrucât încalcă dispozițiile constituționale prevăzute în art. 41 din Constituție „Munca și protecția socială a muncii și art. 53 din Constituție „Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Prin încheierea din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 1 din O.G, nr. 60/1997 și art. 38 din Legea nr. 307/2006, precum și a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, instanța apreciind că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate are legătură cu soluționarea prezentei cauzei, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care se impune admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Totodată, instanța a prezentat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocată, apreciind că dispozițiile criticate nu sunt neconstituționale.

Prin Decizia civilă nr. 2088 din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 492 din 21 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. La data de 20 octombrie 2017, reclamanții A. și B. au declarat recurs, conform precizării făcute la data de 27 decembrie 2017, împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția l civilă, prin recurs solicitând casarea deciziei recurate, iar pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale raportat la H.G.

nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin încheierea pronunțată la data de 19 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția l civilă, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 1 din O.G. nr. 60/1997 și art. 38 din Legea nr. 307/2006, precum și a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, încheierea pronunțată necuprinzând vreo dispoziție de respingere a excepției de neconstituționalitate invocată de petenți.

În raport de motivele de recurs invocate, în cauză, sunt incidente prevederile art. 29 alin, (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în temeiul cărora: (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 rezultă că este supusă recursului numai încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Per a contraria, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este supusă niciunei căi de atac, concluzie justificată și de faptul lipsei de interes în promovarea căii de atac în cazul în care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată. Cum în cauză, prin încheierea din data de 19 octombrie 2017, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, în raport de interpretarea per a contraria a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, rezultă că este inadmisibil recursul îndreptat împotriva respectivei încheieri. În consecință, încheierea din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu poate fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, încheierea din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este supusă recursului.

Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii susmenționate. Având în vedere analiza cu prioritate a caracterului admisibil al recursului, Înalta Curte constată că este inutil a se pronunța asupra cererii formulate de recurenți, prin care solicită a se constata că recursul a rămas fără obiect, o astfel de cerere presupunând o analiză a fondului unui recurs apreciat ca admisibil, ceea ce nu este cazul în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/120/2016. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.