ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.05.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Direcția Regională Vamală Galați - Biroul Vamal de Frontieră Galați, anularea deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 9746 din 18 noiembrie 2014; nr. 9752 din 18 noiembrie 2014; nr. 9754 din 18 noiembrie 2014; nr. 9756 din 18 noiembrie 2014; nr. 9758 din 18 noiembrie 2014; nr. 9748 din 18 noiembrie 2014; nr. 9750 din 18 noiembrie 2014; nr. 9742 din 18 noiembrie 2014; nr. 9744 din 18 noiembrie 2014, precum și a proceselor verbale de control ce au stat la baza emiterii acestor decizii. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de completare a acțiunii, înregistrată la dosar la data de 30 septembrie 2015, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat și anularea deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative nr. 130 din 04 februarie 2015; nr. 142 din 06 februarie 2015; nr. 143 din 06 februarie 2015; nr. 147 din 09 februarie 2015; nr. 148 din 09 februarie 2015; nr. 154 din 10 februarie 2015; nr. 155 din 10 februarie 2015; nr. 100 din 29 ianuarie 2015 și nr. 114 din 02 februarie 2015.

Prin sentința nr. 1295 din 29 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/121/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 30 martie 2016, pronunțată în același dosar, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Direcția Regională Vamală Galați - Biroul Vamal de Frontieră Galați, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 1295 din 29 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/121/2015 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării cererii de recurs.

Prin încheierea din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținându-se că la dosar s-a înaintat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție adresa nr. x/D/P/2014, prin care s-a comunicat că prin rechizitoriul cu același număr din data de 12.10.2016 s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, printre care și A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 C. pen. și art. 48 referitor la art. 270-274 din Legea nr. 86/2000.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că încheierea recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere că pârâta a procedat la recuperarea presupusului prejudiciu atât pe cale penală, cât și pe cale administrativ fiscală.

Susține că întrucât art. 202 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 prevede că o datorie vamală se naște prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, pentru ca o datorie vamală să se nască este necesar să existe operațiunea de introducere ilegală pe teritoriul României a unor mărfuri, ceea ce în cauză nu s-a stabilit.

Recurentul-reclamant consideră că autoritatea fiscală ar fi trebuit să suspende orice demers până la soluționarea laturii penale a cauzei, invocând Hotărârea dată în cauza Fransson și art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene referitor la interdicția pentru statele membre de a impune o dublă sancțiune, administrativă și penală, pentru aceleași fapte.

Se susține că aspectele din prezentul litigiu pot fi soluționate independent de soluția din dosarul penal, întrucât în dosarul penal aflat pe rolul D.I.I.C.O.T. Galați se analizează caracterul penal al faptei, iar în prezentul litigiu se analizează aspecte ce nu țin de caracterul penal al unei fapte ilicite.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/D/P/2014, cu suma de 503.906 lei la care urmează a se adăuga accesoriile prevăzute de lege, sumă individualizată prin titlurile de creanță reprezentate de deciziile pentru regularizarea situației nr. 9746 din 18 noiembrie 2014; nr. 9752 din 18 noiembrie 2014; nr. 9754 din 18 noiembrie 2014; nr. 9756 din 18 noiembrie 2014; nr. 9758 din 18 noiembrie 2014; nr. 9748 din 18 noiembrie 2014; nr. 9750 din 18 noiembrie 2014; nr. 9742 din 18 noiembrie 2014; nr. 9744 din 18 noiembrie 2014, care au devenit executorii la data expirării termenului de plată.

Consideră că susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia atât timp cât nu a fost adoptată o soluție în dosarul penal, prin care să se constate existența unei fapte ilicite, Biroul Vamal nu putea emite titlurile de creanță, nu poate fi reținută, deoarece autoritatea fiscală a stabilit drepturile vamale conform prevederilor art. 202 și 204 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, în funcție de cantitatea de țigări și de data nașterii datoriei vamale, comunicată de organul de cercetare penală, recurentul-reclamant având de plătit în solidar cu ceilalți inculpați suma de 503.906 lei.

Intimata-pârâtă susține că recurentul nu va fi urmărit silit de două ori, întrucât prejudiciul a fost stabilit prin actele de creanță reprezentate de deciziile de regularizare contestate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat.

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar reține că motivele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziții legale.

Înalta Curte constată că instanța de recurs - Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1295 din 29 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/121/2015, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.

Este adevărat că în cauză, recurentul nu a invocat prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în fața instanței care a suspendat judecata și nu le-a invocat nici în recurs.

Însă, dispozițiile legale citate conțin o normă de procedură care se aplică în materia contenciosului administrativ, menită să circumstanțieze aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Fiind o normă de procedură, aceasta este aplicabilă ex officio, în cazul exprimării opoziției recurentului față de suspendarea judecății.

Având în vedere că și prin motivele de recurs formulate în termen legal, reclamantul A. a reiterat opoziția sa față de suspendarea judecății în recurs, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încheierea recurată fiind pronunțată cu încălcarea normei speciale de procedură cuprinsă în art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În rejudecarea cererii de suspendare a judecății, ca incident procedural ivit în fața instanței de recurs, în aplicarea art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, reținând că în materia contenciosului administrativ, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecății, conform art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., o astfel de suspendare nu poate fi dispusă față de opoziția recurentului care a atacat actul administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de suspendare din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa încheierea recurată și va trimite cauza Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de suspendare din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea din data de 20 octombrie 2016 și trimite cauza Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.