ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Marghita sub nr. 1209/255/2007,

reclamanta SC A.P.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta H.D., solicitând

instanței să dispună evacuarea pârâtei din spațiul situat în localitatea

Marghita, Județul Bihor.

Pârâta H.D. a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

și ipoteca încheiată la 11 iulie 2007 între SC D.I. SRL

prin lichidator judiciar în calitate

de vânzător și

SC A.P.C.

SRL în calitate de cumpărător.

Prin sentința civilă nr. 351 din 18

aprilie 2008 s-a dispus declinarea de competență a soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Bihor având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

După declinarea de competență în

favoarea Tribunalului Bihor, pârâta reclamantă și-a completat cererea inițială

solicitând citarea în calitate de pârâte a B.C.R.,

B.C. și

O.R.C., iar în privința obiectului cererii

reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului

verbal a adunării generale a asociaților

SC

D.I. SRL din data de 9 noiembrie 2005, a actului adițional de modificare a

statutului societății, anularea procesului verbal de licitație imobiliară din

data de 12 aprilie 2007, anularea contractului de vânzare-cumpărare și ipoteca,

rectificare înscriere de carte funciară.

Prin sentința civilă nr. 4901 din 15

aprilie 2009 a Tribunalului Bihor a fost respinsă ca nefondată acțiunea

principală formulată de

SC

A.P.C. SRL și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta H.D. astfel:

- A fost declarat nul procesul verbal

al adunării generale a asociaților

SC

D.I. SRL din data de 9 noiembrie 2005.

- A fost declarat nul actul adițional

de modificare a statutului SC D.I. SRL

încheiat la data de 9 noiembrie 2005.

- A fost declarat nul procesul verbal

de licitație imobiliară încheiat la data de 12 aprilie 2007 de către

lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență A.F. referitor la imobilul înscris

în C.F. Marghita.

- A fost declarat nul contractul de

vânzare-cumpărare și ipoteca autentificat

din 11 iulie 2007.

- Au fost declarate nule încheierile din

3 februarie 2006 și din 11 iulie 2005 pronunțate de O.C.P.I. Bihor și au fost anulate

înscrierile din C.F. Marghita.

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă

nr. 105 din 26 noiembrie 2009 a admis apelurile declarate de apelanții

B.C.R. București și

B.C. împotriva sentinței nr. 490/2001

a Tribunalului Bihor, sentință ce a fost desființată cu trimiterea cauzei

pentru rejudecare la aceiași instanță respectiv Tribunalul Bihor.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut că prin încheierea nr. 496 din 3 martie 2005 a Oficiul Național

al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a constatat dizolvată

de drept SC D.I. SRL, în baza art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 359/2004.

Prin încheierea din 2005 a fost numit

lichidator A.F. având în vedere procesele verbale încheiate la 8 noiembrie 2005

și 9 noiembrie 2005 la sediul SC D.I. SRL

.

Față de dizolvarea de drept a

societății și intrarea în lichidare în temeiul Legii nr. 359/2004, hotărârea

din procesul verbal din 9 noiembrie 2005 și actul adițional aferent de

dizolvare a societății și lichidarea patrimoniului societății este superflue,

ea constituind în realitate temeiul numirii lichidatorului efectuează prin art.

2 din aceleași act, în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004, a Legii nr.

31/1990 și a Statutului societății care nu prevăd obligativitatea adoptării

hotărârii adunării generale sau extraordinare a asociaților de dizolvare,

lichidare și modificare a statutului societății. În consecință s-a apreciat că instanța

de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului, în cauza fiind aplicabile dispozițiile

art. 297 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 105/2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs H.D., recurs întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii, în condițiile în care instanța de fond a analizat în mod detaliat toate

aspectele de fond ale pricinii. Astfel, instanța de fond s-a pronunțat asupra

nulității tuturor actelor pentru care a fost investită motivând pe larg fiecare

capăt de cerere, situație în care desființarea hotărârii instanței de fond este

nelegală.

De asemenea, motivarea instanței de

apel este superficială, fiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea pronunțată nu

este motivată și nu răspunde motivelor de apel formulat.

Întrucât în mod greșit a fost

desființată sentința apelată printr-o decizie nemotivată se impune trimiterea cauzei

pentru rejudecare la aceiași instanță respectiv Curtea de Apel Oradea pentru

soluționarea pe fond este nelegală.

Intimatele B.C.R., SC A.P.C. SRL au

formulat întâmpinare prin care solicită în esență, respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând decizia recurată în raport

de criticile invocate și temeiurile de drept arătate se constată că recursul

este fondat.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., hotărârile judecătorești trebuie să cuprindă motivele de fapt și

drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

Obligația de a motiva hotărârea este

prevăzută, printre altele, și pentru exercitarea controlului judecătoresc în

căile de atac.

În speța de față, instanța de apel nu

a motivat hotărârea pronunțată, iar anularea sentinței pronunțate de instanța

de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

Norma cuprinsă în art. 297 alin. (1) C.

proc. civ. este de strictă interpretare și aplicare, neputând a fi extinsă prin

analogie altei soluții decât cele expres stabilite de legiuitor. Soluția

trimiterii spre rejudecare contravine principiului celerității soluționării

cauzei, fiind de natură să prelungească nejustificat procesul fără un fundament

legal, în condițiile în care instanța de fond a adoptat o soluție cu privire la

fondul cauzei.

Apelul este o cale de atac ce duce la

judecarea pricinii în fond, problemele de fapt și drept dezbătute în fața

primei instanțe urmând a fi repuse în discuția instanței de apel, în limitele

prevăzute de art. 292 C. proc. civ.

Efectul devolutiv al apelului constă

în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecății în apel, litigiul

dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și drept ce au fost

ridicate în fața primei instanțe.

Potrivit art. 295 C. proc. civ.,

instanța de apel verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situației de

fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Art. 297 C. proc. civ. prevede că în

cazul în care se constată în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără

a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții ce nu a fost

legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Or, instanța de apel, fără a fi incidente

dispozițiile art. 297 C. proc. civ., fără a analiza motivele de apel și fără a

motiva hotărârea pronunțată, în mod greșit a dispus desființarea hotărârii

apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile în care instanța de

fond s-a pronunțat pe fondul cauzei deduse judecății.

Ca atare, nefiind incidente

dispozițiile art. 297 C. proc. civ., instanța de apel cu încălcarea

dispozițiilor legale menționate a principiului celerității soluționării cauzelor

și fără a motiva hotărârea pronunțată, în mod greșit a dispus trimiterea cauzei

pentru rejudecare.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ. admite recursul declarat de SC

A.P.C. SRL, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului

la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta H.D.

împotriva Deciziei nr. 105/C/2009/A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2010.