ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.07.2016, reclamanta SC A. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 30883 din 25 martie 2016 întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Hotărârea curții de apel

Prin Sentința nr. 199/CA din 28 septembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice de suspendare a procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 30883 din 25 martie 2016 și a dispus restituirea cauțiunii consemnată de reclamantă cu recipisa de consemnare nr. 801873/1 din 26 septembrie 2016, condiționat de rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata recursului

La data de 6.07.2017, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunțare la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecarea recursului formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 199 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.