ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2016 pe rolul Tribunalului București, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Fondurilor Europene, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Schenghen, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Resurse Umane și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Comunicații și Tehnologia Informației, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- transmiterea facturii nr. x din 4 februarie 2010 către Organismul intermediar - Direcția Schengen din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în vederea verificării, aprobării și înscrierii mențiunii "citit și aprobat" pe factura respectivă;

- verificarea, aprobarea și înscrierea mențiunii "citit și aprobat" pe factura x din 4 februarie 2010 de către Organismul intermediar - Direcția Schengen din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- înaintarea facturii x din 4 februarie 2010 purtând mențiunea "citit și aprobat" Oficiului de Plăți și Contractare Phare sau succesorilor în drepturi ai acesteia;

- obligarea pârâților la achitarea următoarelor sume: ● contravaloarea facturii nr. x din 4 februarie 2010, în cuantum de 79.432,50 euro echivalentul a 328.707,57 RON; ● diferența de dobândă legală aferentă facturii nr. x din 4 februarie 2010, calculată de la data de 08.04.2010 și până la data de 30.04.3015, rezultată din aplicarea eronată a ratei dobânzii datorate; ● dobânda legală aferentă facturii nr. x din 4 februarie 2010, calculată de la data de 30.04.2015 și până la data plății efective a facturii nr. x din 4 februarie 2010; ● contravaloarea scrisorii de garanție pentru avans nr. x din 21 mai 2009, în cuantum de 33.375 euro, echivalent a 138.112,43 RON; ● dobânda legală aferentă scrisorii de garanție pentru avans nr. x din 21 mai 2009, calculată de la data de 08.04.2010 și până la data plății efective; ● contravaloarea garanției de bună execuție nr. x din 14 aprilie 2009, în cuantum de 66.750 euro, echivalent a 275.677,5 RON; ● dobânda legală aferentă garanției de bună execuție nr. x din 14 aprilie 2009, calculată de la data de 05.01.2011 și până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 5629 din data de 12 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Fondurilor Europene, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Schenghen, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Resurse Umane și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Comunicații și Tehnologia Informației.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că, deși reclamanta solicită obligarea autorităților publice centrale pârâte la plata unor sume rezultate din executarea unui contract de achiziție publică, respectiv, contractul RO-FSCH 5.1 "Servicii de consultanță și asistență tehnică", încheiat între aceasta, în calitate de prestator și Oficiul de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de autoritate contractantă, în cauză, din perspectiva competenței materiale, nu sunt aplicabile prevederile art. 286 din O.U.G nr. 34/2006, întrucât, pe de o parte, așa cum rezultă din documentația care a stat la baza încheierii contractului, acesta este finanțat din fonduri europene nerambursabile și este încheiat de o autoritate publică centrală, iar pe de altă parte, prin introducerea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, la data de 15.02.2013, ulterior modificării art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, este evidentă intenția legiuitorului de a stabili competența soluționării tuturor cererilor împotriva unor autorități publice centrale privind sume rezultate din fonduri europene nerambursabile, în competența curților de apel, indiferent de valoare.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin Sentința nr. 868 din data de 13 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Schengen, M.A.I. - Direcția Generală Management Resurse Umane, M.A.I. - Direcția pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect "pretenții", a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că acțiunea reclamantei a fost determinată de neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de pârâți prin contractul RO-FSCH 5.1. Servicii de consultanță și asistență tehnică din 23.04.2009, contract de achiziție publică încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

Conform art. 286 alin. (1) din actul normativ menționat, aplicabil în prezenta cauză: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante", dispoziții cu un conținut similar regăsindu-se și în Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de obligare a autorităților pârâte la plata unor sume rezultate din executarea contractului RO-FSCH 5.1 "Servicii de consultanță și asistență tehnică", încheiat între aceasta, în calitate de prestator și Oficiul de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de autoritate contractantă.

Contractul de servicii menționat este, în mod evident, un contract încheiat urmare derulării unei proceduri de achiziție publică, conform O.U.G. nr. 34/2006.

Dispozițiile art. 286 din acest act normativ statuează că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".

În acord cu cele reținute de Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât litigiul nu vizează un contract de finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci modalitatea de executare a unui contract de servicii, încheiat în urma unei proceduri de achiziție publică.

O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii contractului dintre părți, are caracter de normă specială și derogă de la prevederile generale referitoare la competența instanțelor de contencios administrativ.

Cum pârâtul Oficiul de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de autoritate contractantă/achizitor, are sediul în București, în conformitate cu dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Schengen, Direcția Generală Management Resurse Umane, Direcția pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.

Procesat de GGC - CL