ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1421/2017

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/63/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta ANAF - DGRFP Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, plângere împotriva Deciziei nr. x din 20 decembrie 2013 privitoare la soluționarea contestație sale în procedura prealabilă întocmită de ANAF - DGFP și împotriva Deciziei nr. 258234 din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamantului cu B. și debitoarea C. SRL, întocmită de ANAF - DGFP, actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, solicitând admiterea plângerii și, în principal, anularea Deciziei nr. x din 20 decembrie 2013 cu consecința obligării pârâților la soluționarea pe fond a contestației în procedura prealabilă, iar în teză subsidiară admiterea plângerii sale și anularea în parte a Deciziei nr. x din 19 aprilie 2013, în sensul înlăturării din sarcina sa a obligațiilor dispuse. Prin Sentința nr. 2160 din 18 iunie 2014, Tribunalul Dolj a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul A., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova la data de 26.06.2014 sub nr. x/2014.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 446 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SC C. SRL și pe cale de consecință, a respins acțiunea față de aceasta; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu ceilalți pârâții ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Dolj, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză s-a făcut dovada efectuării, în mod legal, a procedurii de comunicare a actului administrativ-fiscal prin publicitate, actul fiind expediat anterior pe numele reclamantului, la adresa cu care reclamantul figurează la autoritățile fiscale, aceea din Craiova, jud. Dolj. Din adresa din 20 noiembrie 2014 emisă de Primăria Municipiului Craiova - Serviciul de Evidență a Persoanelor - a rezultat că reclamantul figurează înregistrat în Registrul Național de Evidență a Persoanelor, începând cu data de 13 mai 2011, cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj. S-a mai arătat că, reclamantul nu a făcut dovada evidențierii și comunicării către organul fiscal, anterior emiterii deciziei de atragere a răspunderii, a unor alte date de contact, pentru a se putea face aplicarea disp. alin. (2) 1 al art. 44 C. proc. fisc. , în condiții care să asigure transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia, prin urmare apărările formulate în acest sens de reclamant sunt neîntemeiate.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele: - soluția instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 44 alin. (2) C. proc. fisc. , care reglementează modalitățile de comunicare a actelor fiscale și a Deciziei nr. 536/2011 a Curții Constituționale, în care s-a statuat că procedura de publicitate trebuie să reprezinte o ultimă modalitate și numai cu caracter subsidiar. - este adevărat că această comunicare a actului administrativ se poate face și prin poștă cu confirmare de primire, însă nu a primit niciodată acest act prin poștă, cu atât mai mult cu cât potrivit adresei emise de Primăria comunei Mischii cu nr. x din 22 noiembrie 2013 locuiește cu caracter permanent în această localitate începând cu anul 2009.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea este legală și temeinică întrucât pârâții s-au conformat dispozițiilor art. 44 din C. proc. fisc. combinat cu Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 în sensul că i-au comunicat recurentului Decizia nr. x din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare la adresa de domiciliu confirmată și de Serviciul Evidența Populației, iar ulterior a fost publicată pe site-ul ANAF.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 27.10.2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 20.12.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc. , Deciziei nr. x din 20 decembrie 2013 întocmită de ANAF - DGFP Craiova, privitoare la soluționarea în procedura prealabilă a contestației formulate împotriva Deciziei nr. x din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamantului cu B. și debitoarea SC C. SRL Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că pârâtele au comunicat decizia de atragere a răspunderii cu respectarea prevederilor art. 44 din C. proc. fisc. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A. invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, Decizia nr. x din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare a fost expediată la adresa reclamantului din Craiova, jud. Dolj, la data de 19.04.2013, plicul fiind avizat datorită lipsei de la domiciliu a reclamantului la data de 22.04.2013 și păstrat până la data de 03.05.2013, dată la care s-a aprobat înapoierea, așa cum reiese din recipisa depusă la dosar. Nefiind posibilă altă formă de comunicare, în lipsa altor date de contact, la data de 09.05.2013, decizia de atragere a răspunderii solidare a reclamantului a fost afișată la sediul AFPM Craiova, cât și pe pagina de internet www.mfinante.ro, întocmindu-se proces-verbal în acest sens. Potrivit dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. - Comunicarea actului administrativ fiscal, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrativ fiscale: "(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (21) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (22) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. (4) Dispozițiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător". Prin Decizia nr. 536/2011 Curtea Constituțională a statuat că: "Legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. În acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din O.G. nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată. Așadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit. Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a)-c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din C. proc. fisc. potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens". În cauza de față se constată că organele fiscale au respectat ordinea prevăzută de lege pentru comunicarea actelor administrativ fiscale, întrucât văzând imposibilitatea comunicării la domiciliul cunoscut și în lipsa altor mijloace electronice de transmitere la distanță, actul administrativ a fost comunicat prin publicitate. Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentului cum că locuia în mod constant la o altă adresă unde s-ar fi impus să-i fie comunicată decizia, deoarece potrivit adresei din 20 noiembrie 2014 emisă de Primăria Municipiului Craiova - Serviciul de Evidență a Persoanelor reclamantul figurează înregistrat în Registrul Național de Evidență a Persoanelor, începând cu data de 13 mai 2011, cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, fiind doar culpa sa că nu a comunicat organelor fiscale o adresă de corespondență.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 446 din 5 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.