ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Decizia contestată

Prin Decizia nr. 3072 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 102 din 20 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat în tot sentința atacată și rejudecând, a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Moldovița prin Primar, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 3072 din 9 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare Comuna Moldovița prin Primar, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, contestatorul a arătat că prin decizia civila atacată, s-a admis recursul pârâtei și pe fond, s-a respinsă acțiune formulată ca neîntemeiată.

Prin Sentința instanței de fond, Curtea de Apel Suceava, nr. 102 din 20 mai 2014, s-a admis acțiunea petentei Comuna Moldovița și în consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 38252/2013 emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative formulată de reclamantă precum și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 7 octombrie 2013 încheiat de pârâta AFIR București.

Împotriva sentinței primei instanței, AFIR a formulat recurs, a cărui prim termen cu citarea părților, a fost stabilit de către ICCJ pentru data de 21.10.2015.

La termenul din data de 21.10.2015, în temeiul prevederilor art. 413, alin. (3) teza a II-a, C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecății.

Având în vedere faptul că de la momentul suspendării a trecut o perioadă îndelungată de timp, spre un an de zile, perioadă în care cauza nu a fost repusă pe rol, comuna Moldovița, în temeiul prevederilor art. 413, alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat în mod repunerea pe rol a cauzei.

La data de 13 septembrie 2016, s-a emis citația prin care s-a stabilit termenul de judecată pentru discutarea cererii de repunere pe rol, pentru data de 9 noiembrie 2016, cu precizarea expresă în cuprinsul citației, că termenul acordat este în vederea discutării cererii de repunere pe rol, or la acest termen s-a judecat recursul AFIR, în lipsa contestatoarei comuna Moldovița și fără a ne fi dată posibilitatea formulării de concluzii pe cererea de recurs.

Se arată că, având în vedere că potrivit citației, comuna Moldovița a fost citată în instanță doar pentru discutarea cererii de repunere pe rol, în speță nu poate fi vorba despre legala citare pentru judecarea cererii de recurs, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, arată faptul că se află la o distantă de peste 500 km distanță de București, și prin raportare la cuprinsul citației din care rezultă clar că termenul acordat pentru data de 9 noiembrie 2016, este pentru discutarea cererii de repunere pe rol, a așteptat dispozițiile instanțe cu privire la cererea de repunere pe rol, urmând ca în funcție de acesta decizie, să pregătească apărările pentru susținerea cauzei. În plus, prin îngrădirea dreptului la apărare și prezentarea în fața instanței a argumentelor pentru care consideră sentința instanței de fond legală, a determinat pronunțarea unei decizii care elimină Comuna Moldovița de pe harta localităților României, localitate cu ceva peste 4.000 de locuitori, cu un buget și venituri extrem de reduse și care este condamnată să suporte consecințe pentru fapte și situații ce nu-i aparțin și de care nu este în nici un fel culpabilă.

Pe fond, contestatoarea a arătat că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare încheiat la data de 7 octombrie 2013, precum și a Decizie emise ca urmare a respingerii contestației administrative în sarcina comunei Moldovița s-a stabilit un debit în suma de 13.116.457,37 RON, acte administrative pe care le-am contestat și care au format obiectul Dosarului civil nr. x/2013. S-a arătat faptul că, în ceea ce privește descrierea faptelor din cuprinsul procesului-verbal, acestea nu sunt în nici un fel culpa beneficiarului - din moment ce se face vorbire doar de un formular care nu a ajuns niciodată la beneficiar și care este întocmit de evaluatori și experți din cadrul APDRP prin structurile sale, care acum ne și sancționează pentru faptele altora, având în vedere că, nu beneficiarul a întocmit deficitar formularul E 3.2 și în consecință, nu beneficiarul și întreaga comunitate locală trebuie să fie răspunzătoare.

Unicul motiv pe care se întemeiază actul constatator, este vis-a-vis de acest formular E3.2. - Fișa de evaluare a criteriilor de selecție, formular care nu a fost adus niciodată la cunoștința comunei Moldovița, fiind un document intern, de pe urma căruia se întocmește Raportul de selecție și o adresă din partea APDRP, prin care ni se aduce la cunoștință eligibilitatea sau neeligibilitatea proiectului și punctajul acordat. Descrierile referitoare la tehnoredactarea inițială a acestui formular cu un punctaj și eventuale ulterioare modificări ne sunt total străine, am luat cunoștință de ele, pentru prima dată, lecturând conținutul procesului-verbal, situație în care, apare total nejustificat să fim răspunzători și să suportăm consecințele acțiunii unor experți verificatori din cadrul CRPDRP, din moment ce comuna Moldovița, nu a avut nici un fel de implicare și aport, unei astfel de acțiuni.

Mai mult, se face vorbire despre un punctaj inițial de 66 puncte, înscris în formularul la care am tot făcut referire și care poartă semnăturile originale ale experților verificatori, pentru ca ulterior aceștia să nu își recunoască faptele, continuând cu o totală contradicție și neînțelegere între punctajele acordate acestui proiect, 62 puncte de către un evaluator independent și 52 puncte de către aceeași experți care au acordat inițial 66 puncte, ori diferențele majore de opinie formulate în fața acelorași criterii de selecție, negarea unor situații de fapt a reprezentanților pârâtei, sunt în momentul de față imputate comunei Moldovița, care nu a avut nici o legătură și opinie cu privire la punctajul acordat unui proiect, pe care a înțeles să îl întocmească în conformitate cu prevederile înserate în ghid și ulterior l-a înaintat pârâtei spre verificare și comunicare a rezultatului acestei verificări.

În altă ordine de idei, suspiciunea de înlocuire a unor pagini din înscrisul cu pricina, așa cum este prezentată în Raportul de control, considerăm că nu are nici o legătură cu realitatea, în primul rând, motivat de faptul că, în cadrul unor proceduri complexe de verificare a unui proiect integrat cu 5 acțiuni, care nu putea fi depus în orice fel, care implica o procedură de sigilare, numerotare și ștampilare a paginilor, etc., aceleași proceduri realizându-se și în privința documentelor întocmite de verificatori, nu poate fi la îndemâna oricui, înlocuirea unor pagini, și în al doilea rând, chiar dacă s-ar confirma această supoziție, ea nu poate fi imputată comunei, toată documentația proiectului integrat precum și cea elaborată în cadrul procedurii de verificare, a fost realizată de reprezentanții pârâtei, sub directa supraveghere și control a acesteia, situație în care nici una din faptele reprezentanților săi, nu ne pot fi imputate nouă.

Aspecte care creează îndoieli asupra legalității măsurii dispuse de A.P.D.R.P., sunt și în ceea ce privește descrierea faptelor cu privire la corectarea formularului de punctaj, descriere care este redată în proiectul de proces-verbal, repetată în Procesul-verbal și menținut în Decizia finală.

În raport de aspectele prezentate în rândurile de mai sus, se solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecații recursului, în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate și totodată suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, până la soluționarea contestației în anulate, în temeiul prevederilor art. 507 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți cu privire la contestația în anulare

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Contestatoarea a invocat art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare obișnuită, și art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială.

Potrivit acestor dispoziții legale,

"Art. 503 - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când:

Din actele aflate la dosar se constată că, în cauză, contestatoare critică soluția instanței de recurs, apreciind că nu a fost legal citată pentru termenul din 9 noiembrie când s-a judecat recursul.

Or, Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate, câtă vreme pentru termenul 9 noiembrie 2016 când s-a judecat atât cererea de repunere a cauzei pe rol, cât și fondul recursului, intimata-reclamantă Comuna Moldovița a fost legal citată, iar prin cererea acesteia de repunere a cauzei pe rol, intimata-reclamantă solicitase judecare cauzei în lipsă.

Din practicaua Deciziei nr. 3072 pronunțată a 9 noiembrie 2016 în Dosarul nr. x/2013, se poate observa că instanța de recurs a pus în discuția părților prezente admiterea cererii de repunere pe rol, a admis cererea și a acordat cuvântul pe fondul recursului.

Prin urmare, acest motiv este nefondat, în speță, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu intimata-reclamantă Comuna Moldovița.

Referitor la motivele formulate în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., contestatoarea a formulat critici atât cu privire la existența unor erori materiale, cât și cu privire la neanalizarea tuturor argumentelor sale.

În ceea ce privește pct. 2 al articolului menționat, Înalta Curte reține că prin eroare materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.

Deci, pentru a putea fi întemeiată o contestație în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, trebuie să fie greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale și care să fie determinante pentru soluția din recurs.

Aspectele învederate de contestatoare nu sunt determinante pentru soluția pronunțată, neputându-se reține incidența motivului de contestație în anulare invocat.

Conchizând, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: Mitrea c. România/2008, Stanca Popescu c. România/2009).

În lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunea invocată a fost analizată de ambele instanțe de judecată (fond și recurs).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluție adoptate

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată.

Înalta Curte, având în vedere că în cauză nu a fost încuviințată cererea de suspendare a executării sentinței civile, constată că nu au fost create nici premisele nașterii unui prejudiciu în patrimoniul părții care ar fi fost împiedicată prin măsura suspendării să pună în executare silită sentința, astfel încât dispune restituirea cauțiunii consemnată prin recipisa de consemnare din 30 ianuarie 2017 în sumă de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Comuna Moldovița prin Primar împotriva Deciziei nr. 3072 din 9 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, ca nefondată.

Dispune restituirea cauțiunii consemnată prin recipisa de consemnare din 30 ianuarie 2017 în sumă de 1.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.

Procesat de GGC - CL