ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/33/2014, reclamanta A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), a solicitat anularea Adresei nr. 7616 din 02 iunie 2014, obligarea intimatei la restituirea către reclamantă a sumei de 69.

000 lei achitată către ANCPI cu titlu de garanție în vederea aprobării scoaterii temporare din circuitul agricol a terenului situat în extravilanul comunei Afumați, județul Ilfov, tarlaua 15, parcela 61/7, număr cadastral x1 precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 69.000 lei, calculată de la data constituirii garanției - 04 septembrie 2008 - și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 142 din data de 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității și, în consecință, a respins ca prematură acțiunea formulată de către reclamanta A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Împotriva Sentinței civile nr. 142 din data de 12 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2014, a declarat recurs reclamanta A. Spa Italia Sucursala Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/33/2014, a fost respins recursul declarat de reclamanta A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj împotriva Sentinței civile nr. 142 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/33/2014, a formulat contestație în anulare recurenta-reclamantă A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj la data de 20 februarie 2017, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate și admiterea recursului formulat de aceeași parte, cu consecința casării Sentinței civile nr. 142 din data de 12 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe, având în vedere că acțiunea nu a fost soluționată pe fond. Solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea invocă, în esență, faptul că nu a fost legal citată în fața instanței de recurs și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc. judecata, recursul fiind soluționat în cadrul procedurii de filtru, în baza art. 493 alin. (6) C. proc. civ., deși prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că recursul este admisibil în principiu, completul urmând a se pronunța asupra incidenței art. 493 alin. (6) sau 493 alin. (7) C. proc. civ.

De asemenea, arată că prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 839 din 8 decembrie 2015 s-a statuat că după ce examinarea recursului a trecut de etapa prevăzută de alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., fiind considerat admisibil, completul de filtru trece la etapa următoare, respectiv la examinarea pe fond a acestuia, putând, în virtutea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., să se pronunțe, fără citarea părților, asupra fondului recursului, dar numai dacă: raportul întocmit asupra recursului apreciază că acesta este admisibil; problema care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție și toți membrii completului sunt de acord asupra raportului.

Totodată, prin aceeași decizie a Curții Constituționale a României s-a apreciat că în această situație este obligatorie și îndeplinirea condiției prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul și intimatul trebuie să își dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluționat de către completul de filtru, conform art. 493 C. proc. civ., în lipsa acestui acord, recursul neputând fi soluționat pe fond de către completul de filtru, fără citarea părților.

Contestatoarea susține că prin niciun act de procedură nu și-a dat acordul ca recursul să fie soluționat de completul de filtru, fără citarea părților, astfel că se impunea citarea părților pentru judecarea pe fond a recursului.

Intimata Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Intimata susține că, în mod temeinic și legal, instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., câtă vreme prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 a Curții Constituționale a României s-a statuat că recursul poate fi soluționat în etapa de filtru conform procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțarea făcându-se fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților.

În același context, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 493 alin. (6) și (7) C. proc. civ. sunt constituționale.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea contestației de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, reține cele ce urmează:

În speță, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțate în calea de atac a recursului, criticând faptul că soluționarea cauzei s-a făcut în cadrul procedurii de filtru, fără citarea părților.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte reține că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata".

Înalta Curte reține că prin calea de atac a contestației în anulare se tinde la desființarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. se referă la situația în care contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

În cauză, Înalta Curte constată că în contestația în anulare de față se invocă necitarea contestatoarei pentru termenul la care a fost soluționată calea de atac a recursului, soluționare care s-a făcut în cadrul procedurii de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., pentru care legiuitorul nu a prevăzut necesitatea citării părților, aspect care se încadrează motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ.: "Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților. În soluționarea recursului instanța va ține seama de punctele de vedere ale părților formulate potrivit alin. (4)."

Pe de altă parte, conform art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., prin cererea de recurs, întâmpinare și răspunsul la întâmpinare "se va menționa dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru prevăzut la art. 493."

Interpretând coroborat textele legale precitate, rezultă că legiuitorul a urmărit excluderea de facto, a posibilității soluționării recursului în cadrul procedurii reglementate de art. 493 C. proc. civ., în lipsa unui acord expres, dat în scris de către părți, pentru soluționarea recursului de către completul de filtru.

Înalta Curte constată că acest aspect a făcut obiectul mai multor decizii ale instanței de contencios constituțional, al căror caracter general obligatoriu este consacrat prin art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, prin Decizia nr. 583 din 21 septembrie 2017, Curtea Constituțională a statuat referitor la posibilitatea completului de filtru de a se pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., că în acord cu principiul disponibilității, legiuitorul a acordat o importanță deosebită exprimării acordului expres al părților asupra judecării recursului de către completul de filtru, atunci când a instituit, prin dispozițiile art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., obligativitatea depunerii acestui acord împreună cu cererea de recurs, a întâmpinării sau, respectiv, a răspunsului la întâmpinare. Ca atare, în mod corelativ, instanța de judecată trebuie să țină seama de acordul scris al părților în acest sens și nu poate trece la soluționarea pe fond a recursului, fără citarea părților, atunci când nu există acordul părților pentru soluționarea potrivit procedurii reglementate prin textul de lege criticat.

Prin aceeași decizie a instanței de contencios constituțional s-a reținut că în cazul în care nu există acordul părților pentru judecarea de către completul de filtru, fără citarea acestora, nu este asigurată o veritabilă contradictorialitate în cadrul procesului civil, reținându-se totodată și că "dispozițiile art. 490 alin. (2) teza finală din același cod au caracterul unor dispoziții generale, aplicabile întotdeauna în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, acestea completând condițiile de care trebuie să țină seama completul de filtru în cazul soluționării pe fond a recursului, fără citarea părților. Astfel, în vederea respectării principiilor contradictorialității și a disponibilității, pentru judecarea pe fond a recursului în cadrul completului de filtru, fără citarea părților, Curtea reține că întotdeauna este necesar să existe acordul expres al părților în acest sens. Prin aplicarea coroborată a prevederilor art. 490 alin. (2) teza finală și a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., instanța de judecată realizează o veritabilă operațiune de interpretare, dând expresie competenței sale constituționale reglementate prin art. 126 alin. (1) din Constituție."

De asemenea, având a se pronunța și anterior asupra aceluiași aspect, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, a statuat că "acordul părților ca judecata să se facă fără citarea lor, pe baza actelor depuse la dosar, inclusiv a punctelor formulate de acestea cu privire la raportul întocmit asupra recursului, dă expresia unei valorificări a principiului contradictorialității, asigurată, în acest caz (în care judecata se face fără citarea părților), prin comunicarea actelor de procedură ale părților și a raportului, precum și prin exprimarea acordului intimatului și al recurentului în acest sens. (...) Pe lângă aceste condiții prevăzute expres de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ., deși nu mai este reluată de textul legal criticat, este obligatorie și îndeplinirea condiției prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul și, respectiv, intimatul trebuie să își dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluționat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ. În lipsa acestui acord, chiar în situația în care celelalte condiții prevăzute de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ. sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluționat pe fond de completul de filtru, fără citarea părților."

Prin urmare, soluționarea recursului conform procedurii reglementate de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., text de lege ce s-a dorit a asigura celeritatea soluționării cauzelor în materie civilă, este condiționată de existența acordului expres și prealabil al părților, dat în formă scrisă prin cererea de recurs, întâmpinare sau răspunsul la întâmpinare, acord în lipsa căruia instanța nu poate păși la soluționarea recursului conform acestei proceduri, deoarece în caz contrar, se încalcă atât principiile contradictorialității și a disponibilității părților în procesul civil, dar și principiul consacrat constituțional al publicității ședințelor de judecată. Or, în cauză, părțile nu și-au exprimat acordul expres, dat în scris, pentru soluționarea recursului conform procedurii reglementate de dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum a statuat Curtea Constituțională a României prin deciziile evocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 504 și art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj împotriva Deciziei nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/33/2014; va anula decizia contestată și va fixa termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite contestația în anulare formulată de A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj împotriva Deciziei nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/33/2014.

Anulează decizia contestată și fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2018.