ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2018

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24 martie 2015, sub nr. x/2014, reclamantul Municipiul Slatina prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei pârâtului transmisă prin adresa din 16 mai 2014 și a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 6 Finală pentru proiectul cu titlul "Reabilitare Centru Istoric, străzile Lipscani și Mihai Eminescu", cod SMIS 6726, înregistrat la Primăria Slatina din 14 martie 2014.

Prin Sentința nr. 146/2015 din 24 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva Sentinței nr. 146 din 24 martie 2015 a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, susținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

În mod greșit prima instanță a interpretat prevederile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor, atunci când a reținut că "față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că, în speță, pârâtul a făcut o corectă apreciere a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009".

De asemenea, au fost interpretate în mod greșit prevederile contractului de finanțare din 30 decembrie 2011 și ale actelor adiționale subsecvente, întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese în mod evident faptul că acele cheltuieli de audit aferente facturii din 29 octombrie 2013 emisă de SC A. SRL au fost efectuate în conformitate cu alin. (2) al art. 5 - Eligibilitatea cheltuielilor și alin. (1) și (3) ale art. 7 - Rambursarea cheltuielilor din contractul de finanțare din 30 decembrie 2011.

Totodată, aceste cheltuieli de audit au fost efectuate cu respectarea prevederilor Anexei 1 la Actul adițional din 30 octombrie 2013 - Capitolul 2.3.5 Activitățile proiectului - Punctul 6 Raportarea activităților în cadrul proiectului și rambursarea cheltuielilor.

Potrivit Anexei 1 la Actul adițional din 24 aprilie 2013 - Anexa III A - Graficul de depunere a cererilor de rambursare, sunt prevăzute 5 cereri de rambursare, CR5 având prevăzută ca și lună pentru depunere "În maxim 60 de zile de la finalizarea proiectului".

Totodată, Raportul final privind constatările factuale emis de SC A. SRL cuprinde perioada 27 septembrie 2013 - 20 noiembrie 2013 și a fost predat prin procesul-verbal din 27 noiembrie 2013 pentru a însoți cererea de rambursare finală care a fost depusă la 29 noiembrie 2013.

De asemenea, factura din 29 octombrie 2013 a SC A. SRL a fost emisă în data de 29 octombrie 2013, până la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, respectiv 30 octombrie 2013, fiind respectate astfel prevederile contractuale potrivit cărora, pentru a fi eligibile, cheltuielile de audit trebuie să fie efectuate în conformitate cu contractul de finanțare, respectiv în perioada de implementare a proiectului.

Sentința pronunțată de prima instanță conține motive contradictorii, în sensul că, pe de o parte, reține că "(...) potrivit art. 1 la Actul adițional din 30 octombrie 2013 - Punctul 2.3.5 - Activitățile proiectului: 7 - Auditul proiectului, subpunctul 7.2 - care menționează - Auditarea efectivă se va desfășura în lunile 18 și 22 de implementare a proiectului", iar, pe de altă parte, instanța reține că, potrivit art. 6 punctul 6.1 din contractul de prestări servicii de audit din 12 octombrie 2012 "(...) prestatorul se obligă să presteze serviciile contractate, periodic în maxim 14 zile calendaristice, de la data emiterii ordinului de începere de către beneficiar pentru fiecare raport de audit (...), iar propunerea tehnică (...) la cap. Obiectul contractului de servicii de audit prevede că: (...) perioada de valabilitate a contractului se va încheia după încheierea proiectului finanțat de AMPOR (înainte de depunerea ultimei cereri de rambursare care va avea atașat Raportul final de audit)".

Prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor indicate în cererea de chemare în judecată privind faptul că în procesul de finanțare nerambursabilă POR este acceptată efectuarea de plăți către furnizori/prestatori/executanți în termen de maxim 60 de zile calendaristice de la finalizarea perioadei de implementare a proiectului.

În acest sens, Instrucțiunile puse la dispoziția beneficiarilor fondurilor nerambursabile POR de către AM POR în ceea ce privește realizarea auditului proiectului prevăd că raportul de audit/raportul de audit final (după caz) trebuie să acopere toate plățile pentru cheltuielile eligibile efectuate în cadrul proiectului. În cazul în care beneficiarul are prevăzute în bugetul proiectului cheltuieli eligibile pentru serviciile de audit, atunci raportul de audit/raportul de audit final trebuie să acopere inclusiv plățile către prestatorul acestor servicii și modul de înregistrare a acestor plăți în contabilitatea beneficiarului.

Prin excluderea acestor motive, prima instanță a încălcat dreptul de dispoziție al părții prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., precum și prevederile art. 22 alin. (6) din art. 237 alin. (2) pct. 3 din același cod.

Prin adresa din 10 martie 2015 și înscrisurile anexate acesteia s-a învederat instanței că însăși autoritatea pârâtă s-a pronunțat într-o speță similară, respectiv proiectul cod SMIS 6765 pentru care s-au încheiat contractul de finanțare din 14 iunie 2012 și actul adițional din 23 august 2013, avizând cheltuielile de audit efectuate în aceleași condiții ca în speța de față.

În concluzie, față de motivele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 146 din 24 martie 2015, în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei MDRAP transmisă prin adresa din 16 mai 2014 și a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în CR nr. 6 finală pentru proiectul cod SMIS 6726, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina în 14 martie 2014.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate și a actelor administrative contestate, ca fiind legale și temeinice.

În ceea ce privește afirmația recurentului-reclamant conform căreia hotărârea primei instanțe conține motive contradictorii, intimatul a susținut că această concluzie greșită are la bază o interpretare superficială a prevederilor cap. 2.3.5, subpct. 7.2 din Anexa nr. 1 la actul adițional din 30 octombrie 2013, raportat la art. 6.1 din Contractul de servicii de audit din 12 octombrie 2012, care a fost citat parțial, respectiv: "perioada de valabilitate a contractului se va încheia după încheierea proiectului finanțat de AMPOR ...", în loc. de "perioada de valabilitate a contractului se va încheia după încheierea procesului-verbal de recepție la predarea raportului final de audit, înainte de încheierea proiectului finanțat de AMPOR ...".

În privința celorlalte critici aduse hotărârii primei instanțe, intimatul a subliniat că nu a fost respectat calendarul activităților, în speță, auditul proiectului, care trebuia să se desfășoare în interiorul perioadei de implementare a proiectului.

Prin urmare, chiar dacă aceste cheltuieli au fost prevăzute inițial în bugetul proiectului, pentru a putea fi decontate cu titlu de cheltuieli eligibile în cadrul Cererii de rambursare nr. 6 Finală, acestea trebuiau să fie efectuate în mod obligatoriu înainte de data de 30 octombrie 2013 (data încheierii perioadei de implementare) și să fie susținute de documente justificative în acest sens.

Intimatul a adăugat că în cazul procesului de autorizare a Cererii de rambursare nr. 6 Finală s-au aplicat în mod corect dispozițiile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, conform cărora "Autoritatea de management/Organismele intermediare au obligația de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate și decontate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar".

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Litigiul dedus judecății vizează legalitatea măsurii de excludere de la rambursare a sumei de 23.500 lei (la care se adaugă TVA în cuantum de 5.640 lei) reprezentând contravaloarea serviciilor de audit prestate de SC A. SRL, în baza contractului de achiziție din 12 octombrie 2012 și facturii fiscale din 29 octombrie 2013.

Motivul neeligibilității cheltuielilor de audit aferente Cererii de rambursare nr. 6 Finală privind proiectul cod SMIS 6726 a fost reprezentat de faptul că Raportul de audit final a fost întocmit, conform procesului-verbal de predare-primire din 27 noiembrie 2013, după finalizarea perioadei de implementare a proiectului, respectiv 30 octombrie 2013.

În justificarea refuzului exprimat de autoritatea pârâtă au fost invocate prevederile art. 2 alin. (4) din contractul de finanțare din 30 decembrie 2011, modificat prin art. 1 alin. (1) din actul adițional din 26 aprilie 2013, art. 9 alin. (7) din contractul de finanțare din 30 decembrie 2011, Anexa nr. 1 la actul adițional din 30 octombrie 2013, art. 6 pct. 6.1 din contractul de servicii de audit din 12 octombrie 2012, precum și dispozițiile cuprinse în Propunerea tehnică întocmită în baza specificațiilor din Caietul de sarcini pentru prestarea serviciilor de auditare pentru proiectul "Reabilitare Centrul istoric, străzile Lipscani și Mihai Eminescu", la cap. Obiectul contractului de servicii de audit.

Pentru a dispune respingerea acțiunii reclamantului Municipiul Slatina prin Primar, prima instanță și-a însușit argumentele de care s-a prevalat autoritatea pârâtă în justificarea deciziei de excludere de la rambursare a cheltuielilor aferente activităților de audit, apreciind că a fost făcută o corectă aplicare a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

Un prim motiv de nelegalitate valorificat de recurent este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, sunt vizate ipotezele de motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii primei instanțe.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Legitimitatea motivării hotărârii judecătorești este în legătură cu transparența actului jurisdicțional și posibilitatea exercitării controlului judiciar, fiind inerentă unui proces echitabil.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru soluționarea cauzei lor. Acest drept poate fi considerat efectiv numai dacă observațiile părților sunt într-adevăr "ascultate" adică examinate temeinic de către instanța sesizată (Hotărârea din 19 aprilie 1994, Van de Hurk c/Olandei, par.59),

Chiar dacă exigența motivării hotărârilor judecătorești nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, ea presupune totuși ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani c/Spaniei și Ruiz Torija c/Spaniei).

Din analiza considerentelor hotărârii recurate se observă că prima instanță a redat conținutul prevederilor legale și contractuale invocate de autoritatea pârâtă în justificarea deciziei contestate, reținând caracterul neeligibil al cheltuielilor de audit efectuate conform facturii din 29 octombrie 2013 emisă de SC A. SRL, în condițiile în care Raportul final de audit a fost întocmit după finalizarea perioadei de implementare a proiectului, 30 octombrie 2013, conform procesului-verbal de predare-primire din 27 noiembrie 2013.

Prima instanță nu a făcut însă nicio apreciere concretă asupra motivului de nelegalitate invocat de reclamantă, constând în posibilitatea conferită de prevederile contractului de finanțare de a transmite cererea de rambursare finală în termen de maxim 60 de zile calendaristice de la expirarea perioadei de implementare a proiectului, însoțită de Raportul final de audit, raport care trebuie să acopere toate plățile pentru cheltuielile eligibile efectuate în cadrul proiectului.

De asemenea, prima instanță nu a oferit niciun răspuns la apărarea reclamantei legată de conduita administrativă adoptată de autoritatea pârâtă într-o speță similară, prin avizarea la plată a cheltuielilor de audit efectuate în aceleași condiții.

Elementele evidențiate configurează o motivare insuficientă a hotărârii primei instanțe, fiind incidente sub acest aspect prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Relativ la considerentele pretins contradictorii ale hotărârii primei instanțe, susținerile recurentului nu se confirmă, întrucât argumentele prezentate în justificarea legalității deciziei contestate nu evidențiază nicio contradicție în raționamentul instanței.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a nomelor de drept material, susținerile recurentului sunt întemeiate.

Problema esențială care se impune a fi dezlegată în cauză vizează eligibilitatea cheltuielilor de audit solicitate de beneficiar prin Cererea de rambursare nr. 6 Finală, în sensul de a stabili dacă acestea respectă sau nu prevederile contractului de finanțare, ale legislației naționale și europene aplicabile.

Potrivit art. 7 alin. (1) și (3) din contractul de finanțare din 30 decembrie 2011, rambursarea cheltuielilor se va efectua de către AM POR în conformitate cu Anexa III - Instrucțiuni de prefinanțare și rambursare a cheltuielilor, pe baza cererilor de rambursare ale beneficiarului, înaintate de către OI la AM POR. Cererea de rambursare finală va fi transmisă în termen de maxim 60 de zile calendaristice de la expirarea perioadei de implementare a proiectului.

În speța de față, perioada de implementare a proiectului s-a finalizat la data de 30 octombrie 2013, factura fiscală din 29 octombrie 2013 reprezentând contravaloarea serviciilor de audit a fost emisă în perioada de implementare a proiectului, iar Cererea de rambursare nr. 6 Finală a fost depusă la data de 29 noiembrie 2013, cu respectarea termenului de maxim 60 de zile calendaristice de la expirarea perioadei de implementare a proiectului.

Referitor la activitățile de audit, la pct. 2.3.5, subpct. 7.2 din Anexa 1 la Actul adițional din 30 octombrie 2013 la contractul de finanțare s-a prevăzut că "Auditarea efectivă se va desfășura în lunile 18 și 22 de implementare a proiectului".

În privința perioadei de valabilitate a contractului de servicii de audit, în Propunerea tehnică întocmită în baza specificațiilor din Caietul de sarcini pentru prestarea serviciilor de auditare pentru proiectul "Reabilitare Centrul istoric, străzile Lipscani și Mihai Eminescu", la cap. Obiectul contractului de servicii de audit s-a precizat că aceasta se încheie după încheierea procesului verbal de recepție la predarea raportului final de audit, respectiv înainte de depunerea ultimei cereri de rambursare care va avea atașat Raportul final de audit.

Totodată, s-a menționat că termenul până la care se vor desfășura activitățile de audit financiar este determinat de durata de implementare a proiectului.

Prin urmare, atât termenul de transmitere a cererii de rambursare finală, cât și durata de valabilitate a contractului de servicii de audit se raportează la momentul finalizării perioadei de implementare a proiectului, respectiv 30 octombrie 2013.

Cum cererea de rambursare nr. 6 finală a fost transmisă la data de 29 noiembrie 2013, însoțită de Raportul final de audit ce a fost predat conform procesului-verbal din 27 noiembrie 2013, se constată că au fost respectate prevederile contractuale atât în privința termenului de depunere a cererii de rambursare finală, cât și a perioadei de desfășurare a activităților de audit.

În acest sens este însăși practica administrativă a autorității pârâte care, în situația altui proiect derulat de reclamant, a avizat la rambursare cheltuieli de audit efectuate în condiții similare.

Astfel, pentru contractul de finanțare din 14 iunie 2012, prin Informarea din data de 20 martie 2014 emisă de MDRAP au fost aprobate la rambursare cheltuieli de audit în valoare de 8.400 lei aferente facturii fiscale din 14 noiembrie 2013 emise de SC A. SRL, în condițiile în care perioada de implementare a proiectului s-a finalizat la data de 14 noiembrie 2013, iar cererea de rambursare nr. 4 Finală s-a depus în data de 14 ianuarie 2014, însoțită de Raportul final de audit predat conform procesului-verbal din 30 decembrie 2013.

Cum cele două cauze sunt similare, principiul securității raporturilor juridice impunea identitate de tratament juridic în evaluarea cererilor finale de rambursare a cheltuielilor de audit, atât în etapa administrativă, cât și în cea jurisdicțională.

Prin urmare, sunt întemeiate criticile recurentului privitoare la greșita reținere de către prima instanță a caracterului neeligibil al cheltuielilor de audit în valoare de 23.500 lei și TVA aferentă în valoare de 5.640 lei.

În concluzie pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii reclamantului Municipiul Slatina, în sensul anulării actelor administrative contestate și obligarea pârâtului la rambursarea cheltuielilor de audit și a TVA aferentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar împotriva Sentinței nr. 146/2015 din 24 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, admite acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Anulează decizia pârâtului transmisă prin adresa din 16 mai 2014 și Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de Rambursare nr. 6 Finală pentru proiectul cu titlul "Reabilitare Centru Istoric, străzile Lipscani și Mihail Eminescu" cod SMIS 6726, înregistrată la Primăria Slatina în 14 martie 2014.

Obligă pârâtul la rambursarea sumei de 23.500,00 lei și 5.640,00 lei TVA, reprezentând cheltuieli de audit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL