ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3546/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014 reclamantul Institutul de Geodinamică a solicitat suspendarea executării deciziilor de impunere nr. 3473 din 03 mai 2014 și nr. 3473 din 03 iulie 2014, emise de pârâta Direcția de Venituri Buget Local Sector 2, până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 116 pronunțată în data de 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Institutul de Geodinamică, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 și a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere nr. 3473 din 03 mai 2014 și nr. 3474 din 03 iulie 2014 până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Venituri Buget Local Sector 2, solicitând admiterea căii de atac promovată, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanțele emiterii actelor fiscale contestate și a susținut că intimatul nu dovedește întrunirea nici uneia din condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A argumentat că în mod legal au fost stabilite obligațiile fiscale în sarcina intimatului, întrucât acesta nu se încadrează în categoria scutirilor reglementate de legiuitor.

Invocarea, de către intimat, a lipsei disponibilului bănesc afectat stingerii obligațiilor fiscale nu prezintă relevanță, atâta vreme cât aceste obligații își au izvorul în lege.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență:

(i) anularea recursului, în ceea ce privește motivele de recurs invocate, întrucât recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate, iar argumentele expuse nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.;

(ii) respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât prin Hotărârea nr. 827 din 23 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, prin care s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea actelor administrativ-fiscale ce face obiectul cauzei;

(iii) pe fondul recursului, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Recurenta nu a luat în considerare situația juridică a clădirilor în care intimatul își desfășoară activitatea, în sensul că acestea sunt bunuri din domeniul public al statului, conform anexei nr. 17 la H.G. nr. 1705/2006, încadrându-se, astfel în teza I a art. 250 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003. În ceea ce privește impozitul pe teren, situația juridică a acestuia nu este încă elucidată. În fine, referitor la mijloacele de transport, intimatul are calitatea de instituție publică, scutită deci de la plata impozitului.

Sumele de bani ale institutului provin de la bugetul statului și diverse proiecte cu finanțare bugetară, cu destinație specială, iar o executare silită ar conduce la blocarea activității intimatului.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a respins excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de pârâta Direcția de Venituri Buget Local Sector 2, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Se reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, prima instanță a admis cererea reclamantului, apreciind, în esență, că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere nr. 3473 din 03 mai 2014 și nr. 3473 din 03 iulie 2014, emise de Direcția de Venituri Buget Local Sector 2, prin care au fost stabilite în sarcina acestuia obligații de plată de plată a impozitului pe clădiri, teren și mijloace de transport, în valoare totală de 918.761 lei și obligații accesorii în valoare totală de 171.350 lei, până la pronunțarea instanței de fond.

La stabilirea impozitelor contestate, Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 a avut în vedere dispozițiile art. 249 alin. (1), pe cele ale art. 256 alin. (1), pe cele ale 261 alin. (1), precum și pe cele ale art. 250 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză este de natură a pune sub semnul îndoielii legalitatea deciziilor emise de recurentă, în sensul de a indica incidența dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 1, respectiv art. 262 lit. c) din Legea nr. 571/2003, care scutesc pe intimat de plata impozitelor stabilite prin deciziile a căror suspendare s-a solicitat.

Se mai reține și că prin sentința civilă nr. 827 din 23 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, formulată de reclamantul Institutul de Geodinamică și, în consecință, a anulat decizia SJ 127648 din 01 septembrie 2014, decizia de impunere nr. 3473 din 03 iulie 2014 și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 3473 din 03 iulie 2014.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a constatat, în esență, că bunurile clădiri aflate in proprietatea statului și în administrarea reclamantului sunt scutite de la plata impozitului, că din actele dosarului nu rezultă ca reclamantul ar deține un drept de proprietate asupra terenului, iar, în considerarea calității reclamantului de instituție publică, acesta este scutit (și) de taxa asupra mijloacelor de transport.

Hotărârea de anulare, în primă instanță, a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiției cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea condiției referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității intimatului-reclamant, raportat specificul execuției bugetare a acesteia și cuantumul sumelor ce fac obiectul titlului executoriu.

În consecință, reținându-se că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata, către intimatul Institutul de Geodinamică, a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata, către intimatul Institutul de Geodinamică, a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2017.