ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice:

- anularea Deciziei nr. 322 din 12 decembrie 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene de respingere a contestației nr. 68170/22.11.2013 împotriva Notei de neconformitate FN, întocmită în data de 12.01.2013 și emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli-Serviciul Constatare și stabilire Nereguli-POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, înregistrată cu nr. 62371 din 25 octombrie 2013;

- anularea Notei de neconformitate FN emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și stabilire Nereguli-POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, înregistrată cu nr. 62371 din 25 octombrie 2013, prin care s-a stabilit o corecție financiară de 5% aplicată la valoarea totală a contractului nr. x din 22 noiembrie 2010, încheiat cu S.C A. S.R.L., în sumă de 1.701,90 RON inclusiv TVA;

- anularea informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 având numărul 91787 din 25 martie 2013 înregistrată la Primăria Municipiului Sibiu cu nr. 19153 din 27 martie 2013, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Generală Autoritatea de management pentru Programul Operațional Regional;

- anularea informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 4 având numărul 87701 din 14 februarie 2014 înregistrată la Primăria Municipiului Sibiu cu nr. 9878/17.02.2014, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene;

- în principal, obligarea pârâtei la plata (rambursarea) sumei de 1.701,90 RON inclusiv TVA reprezentând valoarea corecției de 5% aplicată la valoarea totală a contractului nr. x din 22 noiembrie 2010 și reținută din cererea de rambursare nr. 1 și cererea de rambursare nr. 4, precum și la plata ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată la sumele solicitate, de la data reținerii acestor sume (din 15.03.2013 - pentru suma de 1.564,65 RON inclusiv TVA, reținută din cererea de rambursare nr. 1 și din data de 29.01.2014 pentru suma de 137,25 RON inclusiv TVA, reținută din cererea de rambursare nr. 4).

1.2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1898 din 13 iunie 2014, a respins excepția prescripției, ca neîntemeiată, și a admis acțiunea formulată de reclamantă.

Totodată, a anulat Decizia nr. 322 din 12 decembrie 2013 și Nota de neconformitate FN înregistrată la reclamantă sub nr. 62371 din 25.10.2013, a obligat pârâta la rambursarea sumei de 1.701,90 RON și la plata dobânzii legale de la data de 15.03.2013, în privința sumei de 1.564,65 RON, respectiv 29.01.2014 în privința sumei de 137,25 RON, până la data rambursării efective.

Prin aceeași sentință, a respins capetele de cerere privind anularea Informării înregistrată la reclamantă cu nr. 19153 din 27 martie 2013 și a Informării nr. 9878 din 17 februarie 2014, ca inadmisibile, precum și cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

2.1. Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, admiterea excepției invocate, să se constate faptul că s-a prescris dreptul la acțiune pentru capetele de cerere 2-4 din acțiune, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.

Recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele critici:

- În mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al UAT Municipiul Sibiu, pentru că de la data la care s-a realizat procedura concilierii, finalizată prin emiterea Notei nr. 39015 din 17.05.2013 și până la formularea acțiunii au trecut mai mult de 6 luni, astfel că termenul prevăzut de aert. 11 alin. (1) lit. a) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a fost depășit.

- Soluția pe fondul cauzei este greșită pentru că au fost încălcate dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului de către reclamantă, fapt care a impus aplicarea unor reduceri financiare procentuale.

- Prin Decizia nr. 322 din 12.12.2013, în mod corect MDRAP a respins contestația administrativă a reclamantei împotriva Notei de neconformitate FN din 12.01.2013 și a Informării nr. 91787 din 25.03.2013, arătând că motivele de fapt și de drept ale contestației nr. 68170 din 22.11.2013, formulată de reclamantă au făcut obiectul ședinței de conciliere în urma căruia s-a întocmit Nota nr. 39015 din 17.05.2013, fiind menținută reducerea procentuală de 5% aplicată contractului de servicii nr. 66 din 22.11.2010, care reprezintă decizia finală a ministrului, astfel că nu mai revine asupra deciziei.

2.2. Unitatea administrativ-teritorială Municipiul Sibiu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind temeinică și legală sentința nr. 1989 din 13.06.2014.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Din analiza actelor dosarului, se constată că prin Decizia nr. 322 din 12.12.2013, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de neconformitate FN din data de 12.01.2013 și a Informării nr. 91787 din 25.03.2013, privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 pentru proiect cod SMIS 36133 "Modernizare strada Ocnei", ca fiind autoritate de lucru judecat, arătându-se că AMPOR își exprimase deja punctul de vedere cu privire la legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse, prin Informarea nr. 91787 din 25.03.2013 și nu mai poate reveni asupra reducerii procentuale de 5% la valoarea Contractului de servicii din 22.11.2010, aplicate beneficiarului UAT Mun. Sibiu.

Acțiunea la instanța de contencios administrativ privind anularea Deciziei nr. 322 din 12.12.2013 a fost înregistrată la 3.03.2014.

Prin urmare, în raport de disp. art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, coroborate cu disp. art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al UAT Municipiul Sibiu, aceasta fiind în mod corect respinsă de prima instanță.

În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, care vizează admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 322 din 12.12.2013, a Notei de neconformitate FN nr. 62371 din 25.10.2013, rambursarea sumei de 1.701,90 RON și plata dobânzii legale, instanța de recurs reține că această soluție este greșită.

Prin aceste acte contestate, s-au constatat abateri de la legislația privit achizițiile publice la Contractul de servicii nr. x/2010, sancționate cu aplicarea unei reduceri procentuale de 5% asupra valorii acestuia.

În mod eronat prima instanță a reținut că aceste abateri nu se confirmă.

Necontestat este că în cuprinsul Fișei de Date a Achiziției (FDA) pentru atribuirea acestui contract, autoritatea contractantă UAT Municipiul Sibiu a inserat următoarea cerință:

"Contractul/contractele vor fi însoțite de o declarație din partea beneficiarului/beneficiarilor, din care să rezulte faptul că proiectul/proiectele au fost acceptate spre finanțare din fonduri structurale".

Conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: "atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".

Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiara și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Prin cerința impusă în fișa de date a achiziției au fost încălcate dispozițiile legale citate, întrucât obiectul contractului de achiziție publică viza prestarea unor servicii faza PT și DDE, astfel că nu are legătură cu cerința solicitată de reclamantă.

De asemenea, reclamanta nu a justificat/precizat caracteristicile specifice activității ce urmează a fi prestate care pot diferi în funcție de natura finanțării.

Între sursa de finanțare și legislația care guvernează derularea contractelor de achiziție publică, nu există o legătură care să-i permită autorității contractante să utilizeze sursa de finanțare drept criteriu de calificare.

În consecință, prin cerințele minime impuse de autoritatea contractantă, s-a restricționat accesul posibililor ofertanți la procedura de achiziție, fiind impusă o anumită sursă de finanțare pentru derularea contractului de servicii, sursă care nu poate influența activitatea specifică derulată în baza acestui contract.

În altă ordine, în fișa de date a achiziției la pct. IV.4) - Capacitatea tehnică și profesională, Informații privind subcontractanții, autoritatea contractantă a solicitat CV-urile persoanelor direct responsabile cu îndeplinirea contractului. Se vor prezenta certificate de atestare, autorizații și/sau orice alte documente edificatoare din care să reiasă specializarea acestora".

Se impunea ca autoritatea contractantă să indice actul normativ care impunea obligativitatea obținerii unui atestat/certificat pentru specializările personalului subcontractant.

Această cerință privind subcontractanții este restrictivă, pentru că operatorului economic clasat pe primul loc în procedura achiziției i se puteau solicita prezentarea de documente care să ateste experiența prezentată în CV.

De asemenea, pentru unii specialiști nu era necesară/obligatorie atestarea în baza unui act normativ (în speță neindicat), putându-se solicita doar experiența generală/specifică/implicarea într-un proiect asemănător.

Prin urmare, în mod corect autoritatea pârâtă a reținut încălcarea de către reclamant a disp. art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 conform cărora:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanți...".

Față de toate considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că este neîntemeiată atât solicitarea reclamantei privind anularea Deciziei nr. 322 din 12.12.2013, a Notei de neconformitate FN nr. 62371 din 25.10.2013 și, implicit a celorlalte solicitări ce decurg din aceasta, referitoare la rambursarea sumei de 1.701,90 RON, precum și plata dobânzii legale, urmând a fi respinse, reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 66/2010 fiind corect aplicată.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 322 din 12.12.2013 și a Notei de neconformitate nr. 62371 din 25.10.2013, evident cu toate solicitările ce derivă, referitoare la rambursare sume și dobânzi legale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate care vizează respingerea capetelor de cerere privind anularea Informării înregistrată la reclamantă cu nr. 19153 din 27.03.2013 și a Informării nr. 9878 din 17.02.2014, ca inadmisibile, precum și respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, nefiind motive de recurs cu privire la acestea, iar soluția primei instanțe este corectă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 1898 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei UAT Municipiul Sibiu în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 322 din 12.12.2013 și a Notei de neconformitate FN nr. 62371 din 25.10.2013, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2016.