ASCIONE AND OTHERS v. ITALY and 5 other applications
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ASCIONE AND OTHERS v. ITALY and 5 other applications (CtEDO, 2023)
Publicat la 8 ianuarie 2024 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 54332/19 Michele ASCIONE și alții împotriva Italiei și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) comunicate la 6 decembrie 2023 OBIECTUL CAUZELOR Cererii se referă la confiscarea activelor reclamanților, care au fost considerate echivalenți cu venitul crimei („confiscarea prin mijloace echivalente”; confisca per echivalent ), pe baza articolului 11 din Legea nr. 146/2006. În ceea ce privește aplicarea nr. 54332/19, reclamanții sunt persoane fizice care au fost condamnate – după o garanție de motiv – pentru o serie de crime, inclusiv aderarea la o asociere penală, primirea de bunuri furate și comerțul neautorizat de aur, comise cu circumstanțele agravante ale caracterului lor transnațional (aprobate, respectiv, la articolele 416 și 648 din Codul Penal italian și articolele 1 și 3 din Legea nr. 7/2000). În plus față de aprobarea garanției, instanța națională a ordonat, pe baza articolului 11 din Legea 146/2006, confiscarea prin mijloace echivalente de sume egale cu valoarea aurului tranzacționat ilegal. confiscarea a fost aplicată în comun tuturor reclamanților, pe baza principiului răspunderii comune. A devenit finală cu decizia Curții de Casație a 12 Aprilie 2019. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 7 din Convenție, de lipsa unei baze juridice previzibile pentru confiscarea, în special în ceea ce privește (i) cererea sa în urma unei garanții și (ii) a principiului răspunderii comune. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, acestea se plâng de lipsa unei baze juridice previzibile din aceleași motive, precum și de caracterul disproporționat al măsurii, care (i) se referă la suma egală cu valoarea aurului comercializat și nu numai a profitului acestor comerțuri și (ii) a fost impus în comun tuturor persoanelor condamnate pe baza principiului răspunderii comune. În ceea ce privește celelalte cereri, reclamanții sunt societăți – în acel moment conduse de persoanele condamnate menționate mai sus – care pretind că sunt proprietarii sumelor confiscate. În opinia lor, instanța națională a acționat într-o manieră nejustificată și arbitrară, atunci când a considerat că societățile au acționat ca proprietari fictivi și sumele au aparținut în realitate persoanelor condamnate. Societățile solicitante nu au participat la procedurile interne. Acestea se plâng în temeiul articolului 7 din Convenția privind impunerea unei penalități pentru o infracțiune comisă de alții; în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, confiscarea a fost disproporționată având în vedere sumele confiscate și lipsa garanțiilor procedurale; și în conformitate cu art. 13 din Convenția privind lipsa unui remediu eficace. PRIVIND APLICAREA nr. 54332/19 Având în vedere caracterizarea măsurii atacate de către instanțe naționale, se poate confiscarea venitului crimei prin mijloace echivalente prevăzute de art. 11 din Legea nr. 146/2006 poate fi considerată o pedeapsă în sensul articolului 7 § 1 din Convenție (a se vedea, pentru principiile generale, G.I.E.M. S.R.L. și altele c. Italia c. [GC], nr. 1828/06 și alții, § 211 ss., 28 iunie 2018; a se vedea, de asemenea, Vannucci v. San Marino (dec.) , nr. 33898/15, § 41, 28 martie 2017; compara și contrast Voiculescu v. România , nr. 5325/03, §§ 12-13, 3 februarie 2009)? În acest caz, confiscarea impugnată a fost bazată pe o lege suficient de previzibilă, interpretată de instanțe interne, în special în ceea ce privește: (i) aplicarea confiscării în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/2006 în urma unui judecată; și (ii) aplicarea principiului răspunderii comune? confiscarea activelor reclamanților a fost în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, conform articolului 1 din Protocolul nr. În caz afirmativ, confiscarea a fost proporțională cu obiectivul urmărit, conform articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea G.I.E.M. S.R.L. și alții, citat mai sus, § 301), în special în ceea ce privește: (i) natura și severitatea crimelor comise de solicitanți; (ii) confiscarea sumelor egale cu valoarea aurului tranzacționat ilegal, dar depășirea profiturilor nete provenite din astfel de comerț; (iii) principiul răspunderii comune și lipsa unei evaluări individualizate a proporționalității confiscării, având în vedere profiturile primite efectiv de fiecare reclamant (a se vedea mutatis mutandis Rummi c. Estonia , nr. 63362/09, § 108, 15 ianuarie 2015)? Întrebări pentru cerere nr. 55369/19, 55829/19, 55927/19, 56133/19 și 56139/19 Având în vedere caracterul măsurii atacate de către instanțele naționale, se poate confisca venitul crimei prin mijloace echivalente prevăzute de art. 11 din Legea nr. 146/2006, fiind considerată o penalitate în sensul articolului 7 § 1 din Convenție (a se vedea principiile generale, G.I.E.M. S.R.L. și alții v. Italia [GC], nos. 1828/06 și alții, § 211 ss., 28 iunie 2018; a se vedea, de asemenea, Vannucci v. San Marino (dec.), nr. 33898/15, § 41, 28 martie 2017; compara și contrast Voiculescu v. România , nr. 5325/03, §§ 12-13, 3 februarie 2009)? În cazul în care, ținând seama de faptul că societățile solicitante nu erau părți la proceduri penale și nu au fost condamnate pentru nicio infracțiune, au fost pedepsite pentru o infracțiune comisă de alte persoane, în încălcarea articolului 7 din Convenție (a se vedea G.I.E.M. S.R.L. și alții, citate mai sus, §§ 246 și 270 272)? A fost confiscarea activelor societăților solicitante în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În cazul în care aceaceasta a fost confiscarea proporțională cu scopul urmărit, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea G.I.E.M. S.R.L. și alții, citat mai sus, § 301), în special în ceea ce privește: (i) confiscarea sumelor egale cu valoarea aurului tranzacționat ilegal, dar depășirea profiturilor nete provenite din astfel de comerț; (ii) imposibilitatea ca societățile solicitante să participe la procedura penală care duce la confiscare? Având în vedere faptul că societățile solicitante ar putea solicita restituirea activelor în fața judecătorului executării (incidente di uscita ), au avut un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolelor 7 și 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție? Apendice Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumire de caz Locată pe Solicitant Anul de Naștere Localul de Reședință Nationalitate Reprezentat de 54332/19 Ascione și altele v. Italia 12/10/2019 Michele ASCIONE 1948 Roma Italian Mariano AMODEO 1986 Napoli Italian Pietro ASCIONE 1976 Como Italian Flavio BIANCHI 1947 Capiago Intimiano Italian Loris Franco BIANCHI 1942 Arezzo Italian Riccardo BIANCHI 1986 Como Italian Stefano BIANCHI 1963 Arezzo Italian Mauro CAMPRIANI 1954 Subbian Italian Francesco D’AVINO 1967 Torre del Greco Italian Ernesto D’ISTRIA 1948 Boscoreale Italian Alessio FRASCONI 1972 Castiglion Fibocchi Italian Roberto MARIOTTI 1960 Castiglion Fiorentino Italian Federico PESCE 1975 Napoli Italian Raffaele PESCE 1972 Napoli Italian Alessandro RICCARELLI 1966 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 55369/19 MGS Metal S.r.l. v. Italia 12/10/2019 MGS METAL S.R.L. 2000 Torre del Greco Italian Andrea SACCUCCI 55829/19 Kronos S.r.l. in liquidation v. Italia 12/10/2019 KRONOS S.R.L. IN LIQUIDAZIONE 1994 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 55927/19 TAMI Immobiliare S.r.l. v. Italia 12/10/2019 TAMI IMMOBILIARE S.R.L. 2012 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 56133/19 ME.PR.INT S.r.l. v. Italia 12/10/2019 ME.PR.INT S.R.L IN LIQUIDAZIONE Torre del Greco Italian Andrea SACCUCCI 56139/19 Exstro S.r.l. in liquidazione v. Italia 12/10/2019 EXSTRO S.R.L. IN LIQUIDAZIONE Arezzo Italian Andrea SACCUCCI