- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 decembrie 2023
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Ascione și alții împotriva Italiei și alte 5 cereri
Traducere în română Auto
Publicat la 8 ianuarie 2024 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 54332/19 Michele ASCIONE și alții împotriva Italiei și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) comunicate la 6 decembrie 2023 OBIECTUL CAUZELOR Cererii se referă la confiscarea activelor reclamanților, care au fost considerate echivalenți cu venitul crimei („confiscarea prin mijloace echivalente”; confisca per echivalent ), pe baza articolului 11 din Legea nr. 146/2006. În ceea ce privește aplicarea nr. 54332/19, reclamanții sunt persoane fizice care au fost condamnate – după o garanție de motiv – pentru o serie de crime, inclusiv aderarea la o asociere penală, primirea de bunuri furate și comerțul neautorizat de aur, comise cu circumstanțele agravante ale caracterului lor transnațional (aprobate, respectiv, la articolele 416 și 648 din Codul Penal italian și articolele 1 și 3 din Legea nr. 7/2000).
În plus față de aprobarea garanției, instanța națională a ordonat, pe baza articolului 11 din Legea 146/2006, confiscarea prin mijloace echivalente de sume egale cu valoarea aurului tranzacționat ilegal. confiscarea a fost aplicată în comun tuturor reclamanților, pe baza principiului răspunderii comune. A devenit finală cu decizia Curții de Casație a 12 Aprilie 2019. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 7 din Convenție, de lipsa unei baze juridice previzibile pentru confiscarea, în special în ceea ce privește (i) cererea sa în urma unei garanții și (ii) a principiului răspunderii comune.
În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, acestea se plâng de lipsa unei baze juridice previzibile din aceleași motive, precum și de caracterul disproporționat al măsurii, care (i) se referă la suma egală cu valoarea aurului comercializat și nu numai a profitului acestor comerțuri și (ii) a fost impus în comun tuturor persoanelor condamnate pe baza principiului răspunderii comune. În ceea ce privește celelalte cereri, reclamanții sunt societăți – în acel moment conduse de persoanele condamnate menționate mai sus – care pretind că sunt proprietarii sumelor confiscate. În opinia lor, instanța națională a acționat într-o manieră nejustificată și arbitrară, atunci când a considerat că societățile au acționat ca proprietari fictivi și sumele au aparținut în realitate persoanelor condamnate.
Societățile solicitante nu au participat la procedurile interne. Acestea se plâng în temeiul articolului 7 din Convenția privind impunerea unei penalități pentru o infracțiune comisă de alții; în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, confiscarea a fost disproporționată având în vedere sumele confiscate și lipsa garanțiilor procedurale; și în conformitate cu art. 13 din Convenția privind lipsa unui remediu eficace. PRIVIND APLICAREA nr. 54332/19 Având în vedere caracterizarea măsurii atacate de către instanțe naționale, se poate confiscarea venitului crimei prin mijloace echivalente prevăzute de art. 11 din Legea nr. 146/2006 poate fi considerată o pedeapsă în sensul articolului 7 § 1 din Convenție (a se vedea, pentru principiile generale, G.I.E.M.
S.R.L. și altele c. Italia c. [GC], nr. 1828/06 și alții, § 211 ss., 28 iunie 2018; a se vedea, de asemenea, Vannucci v. San Marino (dec.) , nr. 33898/15, § 41, 28 martie 2017; compara și contrast Voiculescu v. România , nr. 5325/03, §§ 12-13, 3 februarie 2009)? În acest caz, confiscarea impugnată a fost bazată pe o lege suficient de previzibilă, interpretată de instanțe interne, în special în ceea ce privește: (i) aplicarea confiscării în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/2006 în urma unui judecată; și (ii) aplicarea principiului răspunderii comune? confiscarea activelor reclamanților a fost în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, conform articolului 1 din Protocolul nr. În caz afirmativ, confiscarea a fost proporțională cu obiectivul urmărit, conform articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea G.I.E.M.
S.R.L. și alții, citat mai sus, § 301), în special în ceea ce privește: (i) natura și severitatea crimelor comise de solicitanți; (ii) confiscarea sumelor egale cu valoarea aurului tranzacționat ilegal, dar depășirea profiturilor nete provenite din astfel de comerț; (iii) principiul răspunderii comune și lipsa unei evaluări individualizate a proporționalității confiscării, având în vedere profiturile primite efectiv de fiecare reclamant (a se vedea mutatis mutandis Rummi c. Estonia , nr. 63362/09, § 108, 15 ianuarie 2015)? Întrebări pentru cerere nr. 55369/19, 55829/19, 55927/19, 56133/19 și 56139/19 Având în vedere caracterul măsurii atacate de către instanțele naționale, se poate confisca venitul crimei prin mijloace echivalente prevăzute de art. 11 din Legea nr. 146/2006, fiind considerată o penalitate în sensul articolului 7 § 1 din Convenție (a se vedea principiile generale, G.I.E.M.
S.R.L. și alții v. Italia [GC], nos. 1828/06 și alții, § 211 ss., 28 iunie 2018; a se vedea, de asemenea, Vannucci v. San Marino (dec.), nr. 33898/15, § 41, 28 martie 2017; compara și contrast Voiculescu v. România , nr. 5325/03, §§ 12-13, 3 februarie 2009)? În cazul în care, ținând seama de faptul că societățile solicitante nu erau părți la proceduri penale și nu au fost condamnate pentru nicio infracțiune, au fost pedepsite pentru o infracțiune comisă de alte persoane, în încălcarea articolului 7 din Convenție (a se vedea G.I.E.M. S.R.L. și alții, citate mai sus, §§ 246 și 270 272)? A fost confiscarea activelor societăților solicitante în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
În cazul în care aceaceasta a fost confiscarea proporțională cu scopul urmărit, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea G.I.E.M. S.R.L. și alții, citat mai sus, § 301), în special în ceea ce privește: (i) confiscarea sumelor egale cu valoarea aurului tranzacționat ilegal, dar depășirea profiturilor nete provenite din astfel de comerț; (ii) imposibilitatea ca societățile solicitante să participe la procedura penală care duce la confiscare? Având în vedere faptul că societățile solicitante ar putea solicita restituirea activelor în fața judecătorului executării (incidente di uscita ), au avut un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolelor 7 și 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție?
Apendice Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumire de caz Locată pe Solicitant Anul de Naștere Localul de Reședință Nationalitate Reprezentat de 54332/19 Ascione și altele v. Italia 12/10/2019 Michele ASCIONE 1948 Roma Italian Mariano AMODEO 1986 Napoli Italian Pietro ASCIONE 1976 Como Italian Flavio BIANCHI 1947 Capiago Intimiano Italian Loris Franco BIANCHI 1942 Arezzo Italian Riccardo BIANCHI 1986 Como Italian Stefano BIANCHI 1963 Arezzo Italian Mauro CAMPRIANI 1954 Subbian Italian Francesco D’AVINO 1967 Torre del Greco Italian Ernesto D’ISTRIA 1948 Boscoreale Italian Alessio FRASCONI 1972 Castiglion Fibocchi Italian Roberto MARIOTTI 1960 Castiglion Fiorentino Italian Federico PESCE 1975 Napoli Italian Raffaele PESCE 1972 Napoli Italian Alessandro RICCARELLI 1966 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 55369/19 MGS Metal S.r.l.
v. Italia 12/10/2019 MGS METAL S.R.L. 2000 Torre del Greco Italian Andrea SACCUCCI 55829/19 Kronos S.r.l. in liquidation v. Italia 12/10/2019 KRONOS S.R.L. IN LIQUIDAZIONE 1994 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 55927/19 TAMI Immobiliare S.r.l. v. Italia 12/10/2019 TAMI IMMOBILIARE S.R.L. 2012 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 56133/19 ME.PR.INT S.r.l. v. Italia 12/10/2019 ME.PR.INT S.R.L IN LIQUIDAZIONE Torre del Greco Italian Andrea SACCUCCI 56139/19 Exstro S.r.l. in liquidazione v. Italia 12/10/2019 EXSTRO S.R.L. IN LIQUIDAZIONE Arezzo Italian Andrea SACCUCCI
Published on 8 January 2024
FIRST SECTION
Application no. 54332/19 Michele ASCIONE and Others against Italy and 5 other applications (see list appended) communicated on 6 December 2023
SUBJECT MATTER OF THE CASES
The applications concern the confiscation of the applicants’ assets, which were considered to be equivalent to the proceeds of crime (“confiscation by equivalent means”; confisca per equivalente ), on the basis of Article 11 of Law no. 146/2006. As regards application no. 54332/19, the applicants are natural persons who were convicted – following a plea-bargain – for a series of crimes, including membership of a criminal association, receiving stolen goods and unauthorised trade of gold, committed with the aggravating circumstance of their transnational character (pursuant, respectively, to Articles 416 and 648 of the Italian Criminal Code and Articles 1 and 3 of Law no. 7/2000). In addition to approving the plea-bargain, the national courts ordered, on the basis of Article 11 of Law 146/2006, the confiscation by equivalent means of sums equal to the value of the unlawfully traded gold.
The confiscation was applied jointly to all applicants, on the basis of the principle of joint liability. It became final with the decision of the Court of Cassation of 12 April 2019. The applicants complain under Article 7 of the Convention of the lack of a foreseeable legal basis for the confiscation, in particular in regard to (i) its application following a plea-bargain and (ii) the principle of joint liability. Under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, they complain of the lack of a foreseeable legal basis for the same reasons, as well as of the disproportionate character of the measure, which (i) concerned sums equal to the value of the traded gold and not only the profits of such trade and (ii) was imposed jointly on all convicted persons on the basis of the principle of joint liability.
As regards the remaining applications, the applicants are companies – at the time ran by the above-mentioned convicted persons – which claim to be the owners of the confiscated sums. In their view, the national courts acted in an unreasoned and arbitrary manner, when holding that the companies acted as fictitious owners and the sums belonged in reality to the convicted persons. The applicant companies did not participate in the domestic proceedings. They complain under Article 7 of the Convention of the imposition of a penalty for a crime committed by others; under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the confiscation was disproportionate given the amounts confiscated and the lack of procedural guarantees; and under Article 13 of the Convention of the lack of an effective remedy.
QUESTIONS TO THE PARTIES
QUESTIONS FOR APPLICATION NO. 54332/19
1. Taking into account the characterisation of the contested measure by the national courts, can the confiscation of the proceeds of crime by equivalent means provided by Article 11 of Law no. 146/2006 be considered a penalty within the meaning of Article 7 § 1 of the Convention (see, for general principles, G.I.E.M. S.R.L. and Others v. Italy [GC], nos. 1828/06 and 2 others, § 211 ss., 28 June 2018; see also Vannucci v. San Marino (dec.) , no. 33898/15, § 41, 28 March 2017; compare and contrast Voiculescu v. Romania , no. 5325/03, §§ 12-13, 3 February 2009)? If so, was the impugned confiscation based on a sufficiently foreseeable law, as interpreted by the domestic courts, with particular regard to: (i) the application of the confiscation pursuant to Article 11 of Law no. 146/2006 following a plea-bargain; and (ii) the application of the principle of joint liability?
2. Was the confiscation of the applicants’ assets in accordance with the conditions provided for by law, as required by Article 1 of Protocol No. 1? If so, was the confiscation proportionate to the aim pursued, as required by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see G.I.E.M. S.R.L. and Others , cited above, § 301), with particular regard to: (i) the nature and severity of the crimes committed by the applicants; (ii) the confiscation of sums equal to the value of the unlawfully traded gold, but exceeding net profits derived from such trade; (iii) the principle of joint liability and the lack of an individualised assessment of the proportionality of the confiscation, having regard to the profits actually received by each applicant (see, mutatis mutandis , Rummi v. Estonia , no. 63362/09, § 108, 15 January 2015)? QUESTIONS FOR APPLICATIONS NOS.
55369/19, 55829/19, 55927/19, 56133/19 AND 56139/19 1. Taking into account the characterisation of the contested measure by the national courts, can the confiscation of the proceeds of crime by equivalent means provided by Article 11 of Law no. 146/2006 be considered a penalty within the meaning of Article 7 § 1 of the Convention (see, for general principles, G.I.E.M. S.R.L. and Others v. Italy [GC], nos. 1828/06 and 2 others, § 211 ss., 28 June 2018; see also Vannucci v. San Marino (dec.) , no. 33898/15, § 41, 28 March 2017; compare and contrast Voiculescu v. Romania , no. 5325/03, §§ 12-13, 3 February 2009)? If so, taking into account that the applicant companies were not parties to criminal proceedings and were not convicted of any crime, were they punished for an offence committed by other persons, in breach of Article 7 of the Convention (see G.I.E.M.
S.R.L. and Others , cited above, §§ 246 and 270 ‑ 272)? 2. Was the confiscation of the applicant companies’ assets in accordance with the conditions provided for by law, as required by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? If so, was the confiscation proportionate to the aim pursued, as required by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see G.I.E.M. S.R.L. and Others , cited above, § 301), with particular regard to: (i) the confiscation of sums equal to the value of the unlawfully traded gold, but exceeding net profits derived from such trade; (ii) the impossibility for the applicant companies to participate in the criminal proceedings leading to the confiscation?
3. Taking into account that the applicant companies could ask for the restitution of assets before the judge of the execution ( incidente di esecuzione ), did they have an effective domestic remedy for their complaints under Articles 7 and 1 of Protocol No. 1, as required by Article 13 of the Convention?
APPENDIX List of cases: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 54332/19 Ascione and Others v. Italy 12/10/2019 Michele ASCIONE 1948 Roma Italian Mariano AMODEO 1986 Napoli Italian Pietro ASCIONE 1976 Como Italian Flavio BIANCHI 1947 Capiago Intimiano Italian Loris Franco BIANCHI 1942 Arezzo Italian Riccardo BIANCHI 1986 Como Italian Stefano BIANCHI 1963 Arezzo Italian Mauro CAMPRIANI 1954 Subbiano Italian Francesco D’AVINO 1967 Torre del Greco Italian Ernesto D’ISTRIA 1948 Boscoreale Italian Alessio FRASCONI 1972 Castiglion Fibocchi Italian Roberto MARIOTTI 1960 Castiglion Fiorentino Italian Federico PESCE 1975 Napoli Italian Raffaele PESCE 1972 Napoli Italian Alessandro RICCARELLI 1966 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 2. 55369/19 MGS Metal S.r.l.
v. Italy 12/10/2019
MGS METAL S.R.L.
2000 Torre del Greco Italian Andrea SACCUCCI 3. 55829/19 Kronos S.r.l. in liquidazione v. Italy 12/10/2019
KRONOS S.R.L.
IN LIQUIDAZIONE
1994 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 4. 55927/19 TAMI Immobiliare S.r.l. v. Italy 12/10/2019
TAMI IMMOBILIARE S.R.L.
2012 Arezzo Italian Andrea SACCUCCI 5. 56133/19 ME.PR.INT S.r.l. v. Italy 12/10/2019
ME.PR.INT S.R.L
IN LIQUIDAZIONE
Torre del Greco Italian Andrea SACCUCCI 6. 56139/19 Exstro S.r.l. in liquidazione v. Italy 12/10/2019
EXSTRO S.R.L.
IN LIQUIDAZIONE
Arezzo Italian Andrea SACCUCCI