ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2194/2017

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24.06.2014, reclamantul Municipiul Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 09 din 22 mai 2014 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgu Jiu, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 23 aprilie 2014 și să se constate că Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgu Jiu îndeplinește condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumei de 17.679,36 RON reprezentând corecțiile financiare, în conformitate cu art. 2 alin. (1) și (2) din O.G nr. 14/2013.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 345 din 06 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul Municipiul Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect contestație act administrativ- fiscal.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 345 din 06 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, reclamantul Municipiul Târgu Jiu solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Recurentul-reclamant a invocat în susținerea cererii de recurs motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Într-o primă critică, reclamantul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 14/2013, întrucât textul de lege face referire la sumele recuperate, atât în cazul proiectelor finalizate, cât și în cazul proiectelor aflate în curs de implementare, sume recuperate până la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, respectiv până la data de 02.08.2013. În speță, sumele ce au făcut obiectul notei de constatare nu au fost recuperate până la data de 2 august 2013, ci ulterior acestei date, ca urmare a notei de constatare din 14 ianuarie 2014. Textul de lege prevede în mod imperativ condiția existenței contestației sau a litigiului, doar în ceea ce privește sumele recuperate în cazul proiectelor finalizate până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, ori proiectul a fost finalizat după data menționată, iar sumele ce au făcut obiectul notei de constatare au fost recuperate, tot ulterior acestei date. Dacă s-ar accepta interpretarea instanței de fond asupra textului de lege menționat, s-ar ajunge ca prin ordonanța amintită să se consacre un drept iluzoriu, ce nu poate fi valorificat de beneficiarii săi. O a doua critică se referă la motivarea contradictorie a instanței de fond care reține că în speță sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 14/2013, recunoscând implicit îndreptățirea reclamantei de a solicita sumele care fac obiectul reducerilor procentuale prin corecțiile financiare aplicate - totuși acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație Justiție În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului la 14 ianuarie 2016, după comunicarea cererii de recurs către intimat, după primirea întâmpinării formulate și după depunerea răspunsului la întâmpinare. Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Atât recurentul, cât și intimatul nu au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat. Prin încheierea de ședință din data de 07 februarie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 13 iunie 2017 și a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Apărările formulate în cauză La data de 09.02.2015 a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea că reclamantul nu se încadra în dispozițiile O.G. nr. 14/2013, de vreme ce nu a contestat măsura aplicării corecțiilor financiare,pentru care s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în cuantum de 5.417.065,91 RON. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Motivele invocate de reclamantul Municipiul Târgu Jiu se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 și 6 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă. Cu privire la criticile formulate în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că reclamantul UAT Municipiul Târgu Jiu a încheiat contractul de execuție lucrări din 02 februarie 2011 cu Asocierea S.C. A. S.A. - S.C. B. și Infrastructură, precum și alte societăți, contract derulat în urma unei proceduri de achiziție publică, verificată de pârâtul MDRAP care a emis Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 14. 01.2014. În nota menționată s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea contractului și s-a stabilit o creanță bugetară în valoare de 5.417.065,91 RON, în sarcina Unității Administrative Municipiul Târgu Jiu. Reclamantul nu a contestat această notă de constatare în fața instanței de judecată și a achitat suma datorată către bugetul de stat, considerând că poate solicita rambursarea acesteia în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 14/2013. Ulterior emiterii notei, reclamantul a formulat solicitarea de plată din 19 februarie 2014 către MRDAP, solicitare care a fost respinsă de pârât prin Nota de neîncadrare în dispozițiile O.G. nr. 14/2013 din 14 aprilie 2014. Această notă a fost contestată, iar MRDAP prin Decizia nr. 189 din 22 mai 2014 a respins contestația UAT Municipiul Târgu Jiu, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele legii pentru a aproba suportarea sumei datorate către bugetul de stat de reclamant. Cele două acte emise de pârât au fost contestate în fața instanței de judecată care a respins acțiunea, ca nefondată. Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond, Curtea de Apel Craiova a statuat că reclamantul nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a solicita suportarea sumei datorate către bugetul de stat în temeiul O.G. nr. 14/2013. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din legea menționată: "Sumele recuperate, atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4)." Este necontestat în cauză, că la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, proiectul derulat de reclamant cu fonduri europene era finalizat, iar controlul privind derularea contractului de achiziție publică s-a încheiat cu emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14. 01.2014. Având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, Înalta Curte reține că, pentru proiectele finalizate se suportă de la bugetul de stat sumele recuperate în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, însă cu condiția ca măsura de aplicare a corecțiilor financiare să fie contestată sau în litigiu, la data intrării în vigoare a ordonanței menționate. În aplicarea acestor dispoziții legale, atât direcția de specialitate din cadrul pârâtului, cât și organul de soluționare a contestației au apreciat că reclamantul nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 14/2013, întrucât, în ceea ce privește nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14. 01.2014, nu a contestat măsura de aplicare a corecției financiare de 25% dispuse de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene (fostul M.D.R.T.) De asemenea, din perspectiva O.G. nr. 14/2013, reclamantul nu intră sub incidența dispozițiilor art. 2 în niciuna dintre ipotezele reglementate de lege, întrucât măsura de aplicare a corecției financiare de 25% nu a fost contestată. Astfel, chiar dacă neregulile în procedura de achiziție publică derulată de reclamant au fost constatate ulterior intrării în vigoare a actului normativ pentru un proiect deja finalizat, condiția contestării în instanță se menține, deoarece este o cerință obligatorie a legii. În acest context, se constată că actele contestate în fața instanței de fond nu sunt afectate de niciun motiv de nelegalitate, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate. Cu privire la criticile formulate în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește motivarea instanței de fond, aceasta îndeplinește cerințele art. 425 C. proc. civ., judecătorul expunând motivele de fapt și de drept care au dus la pronunțarea soluției, fără ca acestea să fie contradictorii. Este neîntemeiată susținerea că în speță sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 14/2013, fiind recunoscută implicit îndreptățirea reclamantei de a solicita sumele care fac obiectul reducerilor procentuale prin corecțiile financiare aplicate de organul de control. Raționamentul jurisdicțional efectuat de instanța de judecată presupune că după lămurirea situației de fapt se identifică actul normativ incident în cauză și subsecvent acestei operațiuni se va stabili dacă susținerile reclamantului îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Dacă răspunsul este negativ, acțiunea va fi respinsă, ca nefondată. Cu alte cuvinte, identificarea incidenței unei anumite norme de drept în speță nu echivalează cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și admiterea acțiunii. Temeiul de drept al soluției pronunțate de Înalta Curte Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.