ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal sub nr. x/54/2014, reclamantul Municipiul Târgu Jiu a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, contestație împotriva Deciziei nr. 220 din 10 iulie 2014 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Prin Sentința nr. 35 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Târgu Jiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, urmare a solicitării reclamantului pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice (înregistrată sub nr. x din 21 februarie 2014), pârâtul a emis, la data de 28.04.2014, Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din Ordinul nr. 2544/2013.

Pârâtul a constatat, în privința Contractului de servicii de audit nr. 18 din 12 aprilie 2010 încheiat cu SC D. SRL, faptul că este vorba despre un proiect finalizat, astfel că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în condițiile O.G. nr. 14/2013 întrucât sumele care fac obiectul reducerilor procentuale din nota de constatare nr. x din 03 aprilie 2013 și nota de constatare x din 12 decembrie 2012 nu au fost contestate pe cale administrativă și nici pe cale judiciară, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din ordonanță.

În privința Actelor adiționale 5 din 28 decembrie 2011, 3 din 16 mai 2012, 2 din 16 mai 2012 s-a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în condițiile O.G. nr. 14/2013, nerespectându-se prevederile art. 2 alin. (4) lit. c), întrucât procedura de atribuire fiind aceea de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, documentația de atribuire nu a fost evaluată și aprobată de ANRMAP.

Această adresă a fost comunicată reclamantului prin adresa din 28 mai 2014.

Reclamantul a formulat contestație administrativă împotriva notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 în conformitate cu art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 2544/2013, iar prin Decizia nr. 220 din 10 iulie 2014 a fost respinsă contestația formulată ca neîntemeiată.

Problema disputată de către părți fiind aceea dacă în speță sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) sau ale alin. (1), (2) din O.G. nr. 14/2013, sub acest aspect, instanța a reținut că părțile au încheiat la data de 17 octombrie 2008 Contractul de finanțare nr. 12/2008, în cuprinsul căruia s-a stabilit perioada de implementare a proiectului ca fiind de 31 de luni începând cu ziua următoare intrării în vigoare a contractului. Prin actul adițional nr. 5 la acest contract s-a modificat perioada de implementare la 56 luni.

Prin urmare, în acord cu apărarea pârâtului, instanța a constatat că perioada de implementare s-a împlinit la data de 17.06.2013, anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013.

Ulterior contractului de finanțare, reclamantul a încheiat contractul de servicii de audit nr. 18 din 12 aprilie 2010 cu prestatorul SC D. SRL

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 au fost întocmite notele de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 12 decembrie 2012 și x din 03 aprilie 2013 ca urmare a încălcării prevederilor legale în materia achizițiilor publice la atribuirea contractului de audit nr. 18/2010. În cuprinsul notei de constatare din data de 03 aprilie 2013 s-a constatat o creanță suplimentară față de creanța stabilită prin nota de constatare din 12 decembrie 2012, în valoare de 221,73 RON, aferentă însă acelorași nereguli consemnate în prima nota încheiată.

Împotriva acestor titluri de creanță reclamantul avea posibilitatea formulării contestației în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cale administrativă pe care debitorul nu a utilizat-o.

Din cuprinsul anexei la Ordinul nr. 2544/2013 rezultă că solicitarea pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare trebuie însoțită, în cazul proiectului finalizat, de o copie a hotărârii judecătorești, iar în cazul în care instanța de judecată nu s-a pronunțat, o copie a contestației administrative depuse în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, sau o copie de pe acțiunea în instanță cu privire la suspendarea/anularea notelor de constatare/de neconformitate, cu indicarea instanței la care a fost introdusă și a numărului de dosar, sau orice alt document care dovedește existența unei acțiuni pe rolul instanței judecătorești.

Prin urmare, fiind vorba despre un proiect finalizat, în cauză trebuia îndeplinită condiția contestării notelor de constatare.

Cât privește situația actelor adiționale încheiate de reclamant, acesta susține aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 14/2013, iar nu ale art. 2 alin. (4) lit. c), cum eronat ar fi reținut pârâtul.

Potrivit art. 2 alin. (4) lit. b), prevederile alin. (1)-(3), anterior citate, se aplică "numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată în perioada 10 iunie 2011 - 1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP și pentru care a fost înscrisă opinia "fără observații" de către UCVAP/CVAP, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2011".

Or, în condițiile în care reclamantul susține că cele trei convenții încheiate la datele de 16 mai 2012 și 28 decembrie 2011 sunt acte adiționale contractelor de achiziție publică încheiate anterior, pentru a fi incident în cauză art. 2 alin. (4) lit. b) este necesar ca procedura de atribuire în cele trei contracte de achiziție să fi fost inițiată în perioada 10 iunie 2011 - 01 octombrie 2011, ceea ce nu este cazul.

Prin urmare, în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 2 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Municipiul Târgu Jiu, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material).

A arătat recurentul reclamant că din art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 se poate conchide că art. 2 alin. (1), (2) din Ordonanță face referire la sumele recuperate în cazul proiectelor finalizate, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare, sume recuperate până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013 (02 august 2013).

Textul de lege prevede condiția contestației sau a litigiului doar în ceea ce privește sumele recuperate în cazul proiectelor finalizate până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013.

Rezultă indubitabil faptul că sumele ce fac obiectul prezentei note nu au fost recuperate până la data de 02 august 2013, ci ulterior, urmare a Notei de constatare nr. x din 03 aprilie 2013, și respectiv a Notei de constatare nr. x din 12 decembrie 2012.

Contrar motivării instanței de fond, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, ci ale art. 2, alin. (1) și (2) din Ordonanță, care nu conține nicio prevedere în ceea ce privește existența contestației, iar "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem".

Art. 2 alin. (1), (2) și (3) din O.G 14/2013 prevăd una din situațiile cărora li se aplică dispozițiile acesteia, iar condițiile imperative ce trebuie îndeplinite sunt prevăzute de art. 2, alin. (4).

Acest lucru rezultă și din dispozițiile Ordinului nr. 2544 din 30 august 2013, care la art. 3, alin. (2), lit. d1):

"(...) urmând ca sumele aferente corecțiilor financiare/reducerilor procentuale astfel stabilite să se suporte de la bugetul de stat numai dacă sunt aferente unei/unor nereguli care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (4) și ale art. 3 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013;".

Or, în cazul Contractului de servicii audit nr. 18 din 12 aprilie 2010, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv:

- procedura de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011;

- a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP.

Referitor la pct. 12 din decizia contestată (punctele 2, 3, și 4 din notă), a învederat recurentul că potrivit prevederilor art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 "în cazul contractelor de achiziție publică încheiate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția contractelor de achiziție publică la care, prin modificările aduse documentației de atribuire intervenite după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislației privind achizițiile publice." Din aceste prime aspecte, rezultă că cele 3 acte adiționale au fost considerate în mod greșit de către instanța de judecată veritabile contracte de sine stătătoare, care se încadrează la art. 2 alin. (4) lit. c) doar având în vedere data încheierii lor adică după 1 octombrie 2011.

În speță, nu este vorba de contracte, ci de acte adiționale, care completează contractele inițiale.

Având în vedere că cele 3 contracte, nr. x din 05 februarie 2010, contractor SC E. SRL București, nr. x din 12 aprilie 2010, contractor SC D. SRL Deva și nr. x din 21 mai 2009, contractor SC A. SRL, au fost încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, consideră că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, ci art. 2 alin. (4) lit. b).

În susținerea faptului că actele adiționale au fost încadrate greșit drept contracte de-sine-stătătoare, vine și faptul că pentru cele 3 contracte de achiziție publică "procedura de atribuire a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP și pentru care a fost înscrisă opinia "fără observații" de către UCVAP/CVAP", fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Confuzia instanței de fond este evidentă cu privire la considerarea actelor adiționale la contractele de mai sus, ca fiind contracte de sine stătătoare este susținută și de prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 care își au aplicabilitatea în prezenta cauză, această prevedere reglementând chiar "achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale care nu au fost incluse în contractul inițial ." cu respectarea celor 3 condiții cumulative: atribuirea să fie făcută contractantului inițial, lucrările serviciile să nu poată ii separate de contractul inițial, dar strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia și valoarea să nu depășească 20% din valoarea contractului inițial.

Toate aceste condiții au fost îndeplinite, astfel că autoritatea contractantă a încheiat actele adiționale pentru contractele de servicii prin singura modalitate legală prevăzută de legislația în vigoare - art. 122, lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult, în cazul acestor 3 contracte nici nu există note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare care să fi făcut obiectul unor contestații, ci informări privind prezumtive încălcări legislative prin care au fost reținute preventiv corecțiile aplicate.

Presupusa încălcare a legislației a vizat tocmai atribuirea lucrărilor suplimentare către contractanții inițiali, prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, o astfel de procedură neputând fi publicată pe SEAP, deci neputând face obiectul unei eventuale evaluări și aprobări de către ANRMAP.

Acesta este un motiv în plus în sprijinul afirmației că actele adiționale constituie un tot unitar cu contractele inițiale, nefiind aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, ci ale art. 2 alin. (4) lit. b).

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât MDRAP a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 comunicată prin adresa din 28 mai 2014, aferentă proiectului cod SMIS 3051 "Modernizarea drumurilor de rocadă pentru Municipiul Târgu Jiu", a fost emisă de intimatul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în urma analizării solicitării recurentului pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente reducerii procentuale aplicate pentru abaterile de la legislația în domeniul achizițiilor publice, în conformitate cu O.G. nr. 14/2013.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că recurentul - reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a solicita suportarea sumei datorate către bugetul de stat în temeiul O.G. nr. 14/2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din actul normativ menționat, "Sumele recuperate, atât în cazul proiectelor finalizate, care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4)."

În raport cu actele aflate la dosar, la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, proiectul derulat de recurentul reclamant cu fonduri europene, contrar susținerilor acestuia, era finalizat.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, pentru proiectele finalizate se suportă de la bugetul de stat sumele recuperate în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, însă cu condiția ca măsura de aplicare a corecțiilor financiare să fie contestată sau în litigiu la data intrării în vigoare a ordonanței.

În aplicarea acestor dispoziții legale, atât organul de control, cât și organul de soluționare a contestației și ulterior instanța de fond au apreciat corect că recurentul reclamant nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 14/2013, întrucât nu a contestat măsurile de aplicare a corecțiilor financiare dispuse de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

De asemenea, din perspectiva O.G. nr. 14/2013, recurentul nu intră sub incidența dispozițiilor art. 2 în niciuna dintre ipotezele reglementate de lege, câtă vreme măsura de aplicare a corecției financiare nu a fost contestată. Chiar dacă neregulile în procedura de achiziție publică derulată de recurentul reclamant au fost constatate ulterior intrării în vigoare a actului normativ, pentru un proiect deja finalizat, condiția contestării în instanță subzistă, fiind o cerință obligatorie impusă de lege.

Conform dispozițiilor Ordinului MDRAP nr. 2544 din 30 august 2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 14/2013:

"Art. 1. - Beneficiarul transmite Autorității de management a Programului operațional regional, pe baza analizei cu privire la încadrarea în prevederile art. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, solicitarea cu privire la suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Beneficiarul depune o singură solicitare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare și a accesoriilor acestora, denumită în continuare solicitare, pentru toate contractele de achiziție publică din cadrul unui proiect."

Cât privește Contractul de servicii audit nr. 18 din 12 aprilie 2010 încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu și SC D. SRL, se constată că, fiind vorba de un proiect finalizat, nu sunt îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în condițiile O.G. nr. 14/2013, pentru că Nota de constatare nr. x din 03 aprilie 2013 și Nota de constatare nr. x din 12 decembrie 2012 nu au fost contestate pe cale administrativă și nici pe cale judiciară, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanță.

Tot astfel, în privința Actului adițional nr. 5 din 28 decembrie 2011 la Contractul de execuție lucrări nr. 5 din 05 februarie 2010 (încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu și SC E. SRL - B. - SC C. SRL), a Actului adițional nr. 3 din 16 mai 2012 la Contractul nr. x din 12 aprilie 2010 (încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu și SC D. SRL) și a Actului adițional nr. 2 din 16 mai 2012 la Contractul nr. x/159 din 21 mai 2009 (încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu și SC A. SRL), Înalta Curte constată că nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/1013, întrucât - procedura de atribuire fiind aceea de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare - documentația de atribuire nu a fost evaluată și aprobată de către ANRMAP.

Contrar susținerilor recurentului reclamant, potrivit cărora proiectul pentru care s-a încheiat Contractul de finanțare nr. 12 din 17 octombrie 2008 se afla în implementare la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, Înalta Curte constată că, potrivit art. 2 alin. (2) și alin. (3) din Contractul de finanțare anterior menționat, perioada de implementare a Proiectului este de 31 luni, perioadă care începe să curgă din ziua următoare intrării în vigoare a Contractului de finanțare.

Prin Actul adițional nr. 5 la Contractul de finanțare nr. 12 din 17 octombrie 2008 s-a modificat perioada de implementare a proiectului la 56 luni.

Prin urmare, termenul limită stabilit prin contractul de finanțare pentru implementarea proiectului este 17 iunie 2013, anterior datei de intrare în vigoare a O.G. nr. 14/2013 (02 august 2013), astfel fiind corectă interpretarea conform căreia este vorba de un proiect deja implementat.

Prin OMDRAP nr. 2544 din 30 august 2013, au fost prevăzute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanții, în dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.G. nr. 14/2013, astfel: "dacă proiectul este finalizat, se atașează o copie a hotărârii judecătorești, iar în cazul în care instanța de judecată nu s-a pronunțat, o copie a contestației administrative depuse în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, sau o copie de pe acțiunea în instanță cu privire la suspendarea/anularea notelor de constatare/de neconformitate, cu indicarea instanței la care a fost introdusă și a numărului de dosar, sau orice alt document care dovedește existența unei acțiuni pe rolul instanței judecătorești."

Recurentul reclamant nu a înțeles să formuleze contestație administrativă, deși potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanță se formulează contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia.

Așa cum corect arată și intimatul pârât, prin formularea contestației administrative (sau a acțiunii în contencios administrativ), recurentul-reclamant avea posibilitatea de a dovedi că măsurile constatate și abaterile reținute sunt neîntemeiate, ceea ce ar fi condus la anularea titlurilor și a sumelor reținute cu titlu de creanță bugetara și nu ar mai fi fost necesară aplicarea prevederilor O.G. nr. 14/2013.

Prin neformularea unei contestații, întrucât "ar fi fost un non sens" recurenta-reclamantă a recunoscut și a acceptat abaterile reținute în sarcina sa, neconsiderându-se astfel vătămată în drepturile sale.

O.G. nr. 14/2013 prevede posibilitatea restituirii sumelor recuperate cu titlu de corecții financiare/reduceri procentuale numai pentru cazurile în care actul administrativ unilateral este contestat sau în litigiu, nu și în situațiile în care corecțiile financiare/reducerile procentuale sunt acceptate și însușite de către beneficiar prin neformularea unei contestații administrative sau promovarea unei acțiuni în justiție.

Pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuiau să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:

sumele să rezulte din reducerile procentuale stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011;

procedura de achiziție să fie inițiată după data de 01 octombrie 2011;

abaterea de la prevederile legislației privind achizițiile publice să rezulte din documentația de atribuire evaluată/aprobată de ANRMAP.

Susținerile recurentului în sensul că este vorba de "veritabile acte adiționale care vin și completează contractele inițiale și nu de contracte de sine stătătoare" sunt contrazise de realitatea faptică, de vreme ce din actele dosarului rezultă că, în calitate de autoritate contractantă, pentru atribuirea lucrărilor/serviciilor suplimentare prin actele adiționale menționate, recurentul a aplicat pentru actele adiționale o procedură de atribuire prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Pe de altă parte, dispozițiile O.G. nr. 14/2013 reglementează suportarea de la bugetul de stat a sumelor rezultate din abateri de la legislația în domeniul achizițiilor publice care puteau și trebuiau să fie observate și sancționate de către anumite instituții ale statului, în exercitarea atribuțiilor acestora, respectiv ANRMAP și UCVAP.

În speță, ANRMAP nu a evaluat documentațiile întocmite de recurentul reclamant în cazul celor trei acte adiționale, neavând atribuții privind verificarea procedurii de atribuire de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, aspect reținut corect de judecătorul fondului, care a constatat faptul că nu a fost emis acceptul ANRMAP în vederea inițierii procedurii de atribuire, potrivit prevederilor art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

În acest context, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că actele contestate nu sunt afectate de niciun motiv de nelegalitate, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Jiu împotriva Sentinței nr. 35 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - GV