ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1822/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, revizuenta S.C. A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Municipiul București și S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A., revizuire împotriva deciziei civile nr. 1351 din 09 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2015, solicitând admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecința: (i) anularea în parte a deciziei civile nr. 1351 din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, în privința respingerii plângerii Municipiului București; (ii) anularea Deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20 noiembrie 2015; (iii) menținerea, ca temeinic și legal, a rezultatului Procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică de lucrări "Extinderea stației de epurare a apelor uzate" și construcția incineratorului de nămol, prin care oferta S.C. A. S.A. a fost declarată câștigătoare.

Prin decizia civilă nr. 3732 din 29 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a decis următoarele:

- admite excepția tardivității cererii completatoare și respinge cererea completatoare, ca tardiv formulată;

- respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. , în contradictoriu cu intimații Municipiul București și S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A., ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 3732 din 29 iunie 2016 a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.A., prin S.C. D. S.A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă consideră că au fost încălcate normele procedurale de desfășurare a judecății în soluționarea revizuirii, instanța de fond punând în discuție, în mod greșit, admisibilitatea "în principiu" a cererii de revizuire și excepția inadmisibilității revizuirii invocată de intimată. Întrucât motivul revizuirii îl reprezenta contrarietatea de hotărâri, prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond trebuia să dea cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., neexistând o procedură cu privire la discutarea admisibilității "în principiu".

Recurenta-revizuentă apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității, a principiului oralității și a dreptului la un proces echitabil.

În opinia sa, încălcarea principiului dreptului la apărare s-a materializat prin faptul că nu i s-a acordat cuvântul pe toate aspectele pe care ulterior s-a pronunțat instanța de fond, precum și prin aceea că s-a creat și menținut o confuzie în privința argumentelor puse în discuție pentru "admisibilitatea în principiu" a căii de atac și pentru excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de B.

A mai susținut revizuenta că principiul contradictorialității și cel al oralității au fost, deopotrivă, încălcate, prin faptul că prima instanță nu a dat cuvântul părților pe toate aspectele pe care s-a pronunțat, ceea ce conduce, în opinia sa, la nulitatea hotărârii pronunțate în aceste condiții.

Mai susține recurenta că, în mod greșit, a fost admisă excepția tardivității cererii de revizuire, arătând că notele de ședință intitulate "Completare a cererii de revizuire" cuprind o detaliere a motivelor cererii de revizuire în raport cu apariția, pe parcursul soluționării revizuirii, a considerentelor deciziei civile nr. 1351 din 09 martie 2016, astfel că notele respective nu conțin temeiuri noi ale cererii de revizuire, ci doar argumente suplimentare formulate prin raportare la considerentele deciziei supuse revizuirii.

Recurenta-revizuentă mai afirmă că hotărârea recurată este nelegală și în ceea ce privește reținerea inadmisibilității revizuirii, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, precum și în ceea ce privește pretinsa imposibilitate de revizuire raportat la existența unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Se susține că deciziile C.N.S.C. sunt asimilate hotărârilor judecătorești prin prisma efectelor erga omnes pe care le produc, pronunțând decizii care sunt executorii, obligatorii și beneficiază de efectul autorității de lucru judecat. Această susținere este confirmată și de jurisprudența Curții Europene de Justiție, care asimilează instanțelor de judecată organele administrativ jurisdicționale care întrunesc elementele prevăzute de art. 267 TFUE.

Recurenta-revizuentă prezintă și critici privitoare la reținerea instanței de fond sub aspectul inexistenței triplei identități de părți, obiect și cauză între Decizia nr. 1795, pe de-o parte, și decizia civilă nr. 1351 din 09 martie 2016 și decizia C.N.S.C. nr. 1997/2015, pe de altă parte.

Hotărârea de fond este criticată și sub aspectul constatărilor instanței de judecată în sensul că hotărârile supuse revizuirii nu sunt potrivnice, precum și în ceea ce privește constatarea că revizuirea este inadmisibilă, motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat a fost invocată în fața celei de-a doua instanțe.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26.10.2016, intimata S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prezentând contraargumentele la criticile de nelegalitate ale hotărârii de fond invocate de recurenta-revizuentă prin recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 08 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, urmând a fi pusă în discuție, în ședință publică, cererea de renunțare la judecata cererii de revizuire, formulată de recurenta-revizuentă la data de 27.10.2016 și 13.01.2017, și asupra căreia a înțeles să revină la data de 25.01.2017.

Prin încheierea de ședință din data de 03 mai 2017 Înalta Curte, deliberând asupra cererii de renunțate la judecată a apreciat că aceasta nu produce efecte juridice, pentru motivele învederate în cuprinsul încheierii de ședință, instanța trecând la soluționarea recursului cu care a fost investită.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A., prin S.C. D. S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente.

Un prim motiv de casare invocat de către recurenta-revizuentă îl reprezintă cel reglementat de prevederile art. 488, pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind reclamată, în situația de față, încălcarea, de către prima instanță, a principiilor referitoare la dreptul la apărare, contradictorialitatea, oralitatea și dreptul la un proces echitabil.

Fără a relua amplele argumente ale recurentei-revizuente formulate în sprijinul acestui motiv de casare, reține instanța de control judiciar că, în opinia titularei căii de atac pendinte, determinant în dinamica soluționării cererii de revizuire a fost aspectul legat de acordarea cuvântului părților asupra admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac declarate în cauză, în condițiile în care instanța competentă s-a pronunțat asupra revizuirii în tot, fără a da posibilitatea părților interesate să pună concluzii pe toate chestiunile ce au primit dezlegare în soluția recurată.

Prin decizia civilă nr. 3732 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, după punerea în discuția părților, la termenul de dezbateri din 15.06.2016, a admisibilității cererii de revizuire, precum și a excepției de inadmisibilitate invocate de B., prin prisma argumentelor formulate de această parte cu privire la finele de neprimire al căii extraordinare de atac, precum și a excepțiilor de tardivitate, respectiv nulitate a cererii de completare a revizuirii declarate în cauză.

Potrivit prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., " dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. "

Sintagma "admisibilitate în principiu" nu poate reprezenta o trunchiere a modului de soluționare a unei cereri de revizuire, distinctă de cea a admisibilității la care se referă dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba, în realitate, de o unică verificare a instanței de control asupra condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de normele legale.

A pretinde că acordarea cuvântului asupra admisibilității în principiu și cu privire la excepția inadmisibilității revizuirii, invocată de una dintre părțile adverse, a condus la încălcarea dreptului la apărare și a celorlalte garanții care definesc un proces echitabil, prin lipsirea de posibilitatea de a expune toate argumentele avute în vedere în conturarea punctului de vedere al revizuientei, nu se confirmă în cauză, după cum se relevă din practicaua deciziei ce formează obiectul căii de atac pendinte.

Totodată, se observă că, în vederea discutării admisibilității cererii de revizuire, titulara căii de atac a depus la dosar concluzii scrise privind admisibilitatea cererii de revizuire, inventariind toate condițiile cerute de art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., precum și în referire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție invocată de B. prin întâmpinare, excepția de tardivitate și cea a nulității cererii completatoare a căii de atac declarate în cauză, depusă la termenul din 15.06.2016.

În atare condiții, se reține netemeinicia motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., nefiind reliefată nicio încălcare a vreunei reguli de procedură în cauză, susceptibilă de a atrage nulitatea hotărârii pronunțate în atare condiții. Garanțiile procesuale legate de dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, astfel cum au fost definite în cuprinsul art. 13 alin. (3) C. proc. civ. și în cel al art. 6 CEDO au fost respectate în privința părții titulare a căii de atac declarate, acesteia fiindu-i conferită posibilitatea de a expune toate argumentele sale privind admisibilitatea cererii de revizuire formulate, precum și de a aduce contraargumentele necesare în combaterea excepției inadmisibilității invocate de intimata B.

Subsumat aceluiași motiv de casare a invocat recurenta greșita soluționare de către prima instanță, în sensul admiterii, a excepției tardivității cererii de completare a motivelor de revizuire.

Cererea de completare a revizuirii a fost depusă de A. la data de 15.06.2016, iar potrivit prevederilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., "revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înlăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. "

În raport de aceste dispoziții legale, se reține că cererea completatoare depusă la data de 15.06.2016 este tardivă, cât timp revizuirea are ca obiect o decizie definitivă ce a fost pronunțată la data de 09.03.2016, iar potrivit prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. "

Decăderea din dreptul de a completa motivele de revizuire peste termenul prevăzut de norma legală anterior citată operează și în situația în care partea interesată aduce precizări la argumentele expuse anterior în motivarea cererii de revizuire, ori detaliază cele cuprinse în cererea inițială, nefiind permisă completarea peste termenul de o lună a susținerilor în fapt și în drept arătate în cererea depusă inițial, în interiorul acestui termen.

Distincția pe care o face recurenta-revizuentă nu poate fi primită, căci nu este necesar ca cererea de completare să vizeze motive noi de revizuire, în condițiile în care textul de lege prevede sancțiunea decăderii din termenul de o lună pentru orice cerere de motivare a revizuirii, ceea ce implică întreaga detaliere în fapt și în drept a motivelor inițial antamate.

Prin urmare, în deplin acord cu judecătorul fondului, reține Înalta Curte că în mod corect a fost respinsă cererea completatoare a revizuirii, depusă la data de 15.06.2016, ca fiind tardivă.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., se impune o sistematizare a criticilor recurentei-revizuente, în raport de condițiile care au condus la adoptarea soluției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, a căror existență este contestată în calea de atac a recursului pendinte.

Un prim aspect sesizat de recurenta-revizuenta A. este cel legat de pretinsa nelegalitate a hotărârii date în calea de atac a revizuirii, prin care s-a reținut inadmisibilitatea căii extraordinare de atac pentru faptul că una dintre hotărârile potrivnice este o decizie a Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

Hotărârile ce au fost avute în vedere de revizuenta A. în calea de atac declarată sunt decizia CNSC nr. 1795/201 C9/1700, 1786/2014 din data de 17.06.2014 și decizia nr. 1351 din 09 martie 2016 a CAB, prima instanță arătând că revizuirea vizează exclusiv hotărârile judecătorești, considerent pentru care este inadmisibilă atunci când tinde la asimilarea deciziilor/actelor unor organisme cu atribuții administrativ jurisdicționale unor hotărâri judecătorești.

Contrar celor reținute de instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, Înalta Curte are în vedere jurisprudența CJUE, în sensul în care, prin hotărârea pronunțată de instanța de drept european în cauza C-203/2014, la parag. (17), se arată că "în ceea ce privește, în primul rând, aprecierea calității de "instanță", în sensul articolului 267 TFUE, a organului de trimitere, aspect care ține exclusiv de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente precum originea legală a organismului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organismul în cauză a normelor de drept, precum și independența acestuia (a se vedea în special Hotărârea Vaassen‑Göbbels, 61/65, EU:C:1966:39, și Hotărârea Umweltanwalt von Kärnten, C‑205/08, EU:C:2009:767, punctul 35 și jurisprudența citată). Prin urmare, trebuie arătat că, deși, astfel cum rezultă din decizia de trimitere, Tribunal Català de Contractes del Sector Públic (Tribunalul Catalan pentru Contracte de Achiziții publice) ar fi considerat, în dreptul spaniol, drept un organ administrativ, acest aspect nu ar fi, în sine, determinant în vederea acestei aprecieri. "

Efectuând același examen al condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un organism cu atribuții administrativ-jurisdicționale pentru a putea fi considerat "instanță" în câmpul de aplicare a legislației achizițiilor publice, reiese că sunt respectate aceste cerințe de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor formulate pe parcursul unei proceduri de achiziție publică intră în sfera hotărârilor judecătorești care pot fi examinate în calea de atac extraordinară a revizuirii.

Prin urmare, această condiție cerută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este îndeplinită în cauză.

Sub un alt aspect, a reținut instanța de revizuire că nu este îndeplinită cerința triplei identități, existând diferențe de substanță atât din punctul de vedere al obiectului, dar și din punctul de vedere al cauzei.

Opinia recurentei-revizuente, de evaluare a obiectului și cauzei acțiunii în raport de întreaga procedură a achiziției publice în cadrul căreia s-au constituit cele două dosare distincte, nu poate fi împărtășită de către instanța de control judiciar.

Din perspectiva analizei obiectului fiecărui dosar dintre cele supuse atenției pentru verificarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se relevă că actele contestate în cuprinsul acestora sunt diferite, un prim dosar vizând raportul procedurii nr. 1193 din 28 aprilie 2014, iar celălalt raportul procedurii nr. DPA 1940 din 12 octombrie 2015, în etape distincte ale achiziției publice ce a generat respectivele plângeri, fapt ce determină invocarea unor temeiuri de drept diferite, din cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006.

Examinarea obiectului celor două dosare nu s-a limitat doar la compararea actelor atacate, astfel cum acreditează recurenta această idee, ci s-a analizat efectiv ce s-a soluționat în cuprinsul fiecărei plângeri din cele supuse atenției în calea extraordinară de atac a revizuirii.

În acest sens, a arătat instanța de revizuire că, în examenul de legalitate realizat în cuprinsul deciziei nr. 1795/201 C9/1700, 1786/2014 din data de 17.06.2014, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor a stabilit faptul că autoritatea contractantă trebuie să ceară clarificări ofertantului A. cu privire la costul zero RON propus pentru evacuarea cenușii din electrofiltre în cadrul tabelului OPEX, că, după primul răspuns ce va fi dat de A., autoritatea contractantă va trebui să treacă la reevaluare, iar în funcție de răspunsul dat, vor fi posibile două soluții, respectiv, fie declararea ofertei ca neconforme în ipoteza în care prin răspuns se modifică costul inițial (în temeiul art. 79 alin. (2), preambul, teza I din H.G. nr. 925/2006), fie încadrarea costului zero în ipoteza abaterilor tehnice minore (în temeiul art. 79, alin. (2), lit. a) din H.G. nr. 925/2006).

Prin decizia nr. 1351 din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, luând în considerare chestiunile litigioase tranșate anterior în căile de atac uzitate în diferitele etape ale procedurii de achiziție publică, instanța învestită cu plângerea împotriva deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20 noiembrie 2015, prin care s-a anulat în parte raportul procedurii nr. DPA 1940 din 12 octombrie 2015, a menținut această soluție, făcând distincție între calitatea OPEX de a fi parte din propunerea tehnică (reținând că oferta nu poate fi declarată neconformă din această perspectivă, pentru încălcarea cerințelor caietului de sarcini) și calitatea OPEX de a fi factor de evaluare (reținând că, încălcându-se documentația de atribuire la elaborarea acestui factor de evaluare, consecința o reprezintă acordarea unui punctaj de zero puncte la acest factor).

În consecință, Înalta Curte reține, în deplin acord cu prima instanță, că obiectul cererii și scopul fiecărei plângeri sunt diferite, astfel că nu există în situația factuală reliefată o identitate asupra acestor elemente.

Totodată, mai reține instanța de control judiciar că nu este îndeplinită în cauză cerința de a fi două hotărâri potrivnice, modul de soluționare a celor două cauze fiind unul în care statuările primei decizii au fost valorificate în cea de-a doua, fără a exista o contradicție între dispozitivele celor două hotărâri, ce ar putea conduce la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite în deciziile supuse examinării prin invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Soluția primei instanțe a mai fost criticată pentru reținerea caracterului inadmisibil al cererii de revizuire, motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat a fost invocată în fața celei de-a doua instanțe.

Recurenta-revizuentă a susținut că, deși a invocat excepția autorității de lucru judecat prin plângerea incidentă formulată împotriva deciziei CNSC nr. 1997/2015, această plângere a fost respinsă la inadmisibilă prin încheierea interlocutorie din data de 18.02.2016 pronunțată în dosar nr. x/2015, astfel că excepția a rămas nesoluționată.

Verificând aceste susțineri, observă Înalta Curte că, prin plângerea incidentală depusă de A. în dosar nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF, partea a invocat faptul că, în mod cu totul nepermis, CNSC a înțeles să repună în discuție aspectele de fapt reținute prin decizia nr. 1795/2014 și decizia CAB nr. 8725/2014, reapreciind asupra legalității solicitării de clarificări și lămuririi încadrării în categoria abaterilor tehnice minore, considerente asupra cărora CNSC s-a pronunțat deja prin decizia anterioară.

În privința statuărilor cuprinse în decizia nr. 1795 a CNSC, a reținut instanța învestită cu soluționarea plângerilor din cuprinsul dosar nr. x/2015 că "toate discuțiile din prezenta cauză referitoare la apartenența sau neapartenența la caietul de sarcini a costului de 135 RON/tonă pentru evacuarea cenușii din electrofiltre sunt absolut inutile, din moment ce, indiferent dacă acest cost face parte sau nu din caietul de sarcini, CNSC a stabilit definitiv că nu se poate reține o încălcare a caietului de sarcini de către oferta S.C. A. S.A.(...)Desigur, unele constatări și dezlegări ale Consiliului pot părea contradictorii sau nefirești, însă, raportat la faptul că niciuna din părți nu a contestat această decizie, nici măcar în ceea ce privește considerentele ei, toate aceste dezlegări au rămas definitive și sunt obligatorii atât pentru părți, cât și pentru organele jurisdicționale ce se vor pronunța ulterior asupra licitației (CNSC sau instanțe). "

În referire la decizia nr. 8725 din 24 noiembrie 2014 a CAB, s-a reținut prin hotărârea ce a format obiectul revizuirii că au fost avute în vedere dezlegările obligatorii statuate prin decizia precedentă, prin care s-a anulat în parte raportul procedurii nr. DPA 2026 din 21 iulie 2014 și s-a dispus obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertei Asocierii A. și la stabilirea ofertei câștigătoare.

În acest sens, a arătat instanța învestită cu soluționarea plângerilor formulate împotriva deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20.11.2015 că, la pronunțarea acestei decizii, Consiliul a avut în vedere, în mare, aceleași argumente ca cele ale instanței, în sensul că a făcut distincție între calitatea OPEX de a fi parte din propunerea tehnică și cea de a fi factor de evaluare, fapt pentru care a dispus în sensul stabilit anterior prin decizia nr. 8725 din 24.11.2014, anulând în parte raportul procedurii nr. DPA 1940 din 12 octombrie 2015 (în partea dedicată acordării punctajelor pentru factorii de evaluare și stabilirea ofertei câștigătoare) și obligând autoritatea contractantă la continuarea procedurii de atribuire prin reevaluarea ofertei S.C. A. S.A., în termen de 15 zile.

În atare condiții, nu se poate reține că instanța învestită cu soluționarea plângerilor formulate împotriva deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20.11.2015 nu a luat în considerare aspectele dezlegate prin decizia nr. 1795/2014 și decizia CAB nr. 8725/2014, cât timp soluția pronunțată în dosar nr. x/2015 s-a fundamentat pe statuările cu caracter definitiv ale hotărârilor anterior pronunțate în achiziția publică derulată pentru "extinderea stației de epurare a apelor uzate și construcția incineratorului de nămol".

Prin urmare, analizând efectele deciziei CNSC nr. 1795/201 C9/1700 1789, puterea de lucru judecat a acestei hotărâri a fost avută în vedere de instanța învestită în cadrul dosar nr. x/2015, fapt ce conduce la reținerea caracterului inadmisibil al revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, nefiind întrunite în mod cumulativ toate cerințele pe care temeiul juridic invocat de revizuentă le reclamă, reține Înalta Curte că este nefondat recursul declarat de A. împotriva soluției primei instanțe, de respingere a cerererii de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru toate considerentele arătate, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488, pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia nr. 3732 din 29 iunie 2016 a CAB, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost pronunțată, prin respingerea recursului declarat revizuenta A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A., prin S.C. D. S.A., împotriva deciziei civile nr. 3732 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.