ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1576/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Romano-Catolică Crasna prin Episcopia Romano-Catolică Oradea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, S.C. A. S.A., S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 17 noiembrie 2000 emis de Ministerul Industriilor și Comerțului, prin care în mod nelegal s-a acordat către S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. suprafața de teren de 581 mp, cu care aceștia s-au intabulat în C.F. Crasna, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Sălaj a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj prin sentința nr. 230 din 13 februarie 2015 cu motivarea că actul contestat este emis de Ministerul Economiei, autoritatea centrală și, în baza art. 10 teza I din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel Cluj, având în vedere și prevederile art. 10 alin. (3) din același act normativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/33/2015.

Prin sentința civilă nr. 245 din 28 aprilie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, a respins ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolice Crasna, prin Episcopia Romano-Catolică Oradea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, S.C. A. S.A. București, S.C. B. S.A., S.C. B. - S.A. - S.C. C. S.A.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta are calitatea de terț față de actul a cărei anulare o solicită, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar acțiunea este tardivă față de data înscrierii în C.F., dar și față de data formulării cererii de retrocedare.

Împotriva sentinței civile nr. 245 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano - Catolică Crasna, prin Episcopia Romano - Catolică Oradea, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a criticat soluția de respingere a excepției tardivității pentru că a fost dată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 și a solicitat să se constate că aceasta a depus acțiunea cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, respectiv în termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

S-a spus că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și că nu se poate calcula termenul de 1 an de la data luării la cunoștință despre existența actului iar această dată ar echivala cu data înscrierii în cartea funciară pentru că textul face referire la "data luării la cunoștință".

Recurenta a făcut referire la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007 și se poate aprecia că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii pentru terțul vătămat într-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoștință a actului vătămător.

Referitor la speță, principiul opozabilității față de terți a înscrierilor în cartea funciară este consacrat de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, însă nu se poate pune semnul egalității între conținutul juridic al noțiunii de opozabilitate erga omnes a dreptului reclamantului pentru care au fost efectuate formalitățile de publicitate imobiliară și luarea la cunoștință, de către terți a existenței actului administrativ individual ce a fost înscris în cartea funciară, așa cum susține instanța de fond. Momentul în care terții iau cunoștință de existența unui act administrativ vătămător este legat de elemente extrinseci, de fapte sau acte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificația cuvenită în raport cu circumstanțele cauzei și păstrând un just echilibru între interesele părților în litigiu.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut că reclamanta ar fi indicat în cererea de chemare în judecată că ar fi luat cunoștință despre problemele de carte funciară la data formulării cererii de retrocedare, or, nu s-a susținut acest aspect, ci a învederat faptul că, urmare a solicitărilor Comisiei Speciale de Retrocedare, s-a procedat la verificări privitoare la înscrierile de carte funciară și astfel a luat cunoștință despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17.11.2000 emis de Ministerul Industriilor și Comerțului, prin care s-a acordat către S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. suprafața de teren de 581 m.p. ce a fost intabulat în CF Crasna.

S-a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj pentru a proceda la soluționarea fondului pricinii, iar, în subsidiar, în măsura în care cauza va fi reținută spre rejudecare, admiterea pe fond a acțiunii și să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 17.11.2000 emis de Ministerul Industriilor și Comerțului.

Intimata Societatea "A." S.A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

Intimata S.C. B. S.A. - Sucursala Zalău a formulat întâmpinare și a invocat excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) Noul C. proc. civ., iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Recurenta Parohia Romano-Catolică Crasna a formulat răspuns la întâmpinările formulate de intimate.

Intimatul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului a depus note de ședință și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, iar prin încheierea din 15 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal raportul a fost comunicat părților. Intimatele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A. - S.C. C. S.A. au depus puncte de vedere la raport, iar reclamanta a formulat concluzii scrise.

Prin încheierea din 2.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Crasna și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 28.04.2017 cu citarea părților.

Având în vedere prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

" Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", se va analiza, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. A. S.A. București.

Această excepție a fost invocată având în vedere H.G. nr. 1342/2011 și H.G. nr. 675/2007, prin care S.C. A. S.A. București a fost reorganizată

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât și cel ce va fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

În speță, această intimată are calitate procesuală pasivă având în vedere că în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză se precizează expres că suprafața de teren este în proprietatea S.C. A. S.A., iar faptul că ulterior au existat acte prin care s-a dispus reorganizarea, nu conduce la concluzia că nu ar mai avea calitate procesuală pasivă.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii reclamantei Parohia Româno-Catolică Crasna în constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 17.11.2000 emis de Ministerul Industriilor și Comerțului prin care s-a atestat dreptul de proprietate al S.C. S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. pentru suprafața de 581 m.p. intabulat în CF Crasna.

Reclamanta a formulat, în baza O.G. nr. 94/2000 cerere către Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România prin care a solicitat restituirea imobilului înscris în CF Crasna ce a avut destinația de școală romano-catolică și în urma verificărilor efectuate în cartea funciară a luat la cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis pe numele S.C. A. S.A.

Instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă considerând că reclamanta este terț în raport cu actul administrativ contestat, iar termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ este cel prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv un an de la data luării la cunoștință, deoarece față de reclamantă nu există obligația comunicării actului, iar condiția luării la cunoștință despre existența actului a fost îndeplinită odată cu înscrierea în cartea funciară (19.12.2000).

S-a spus că și în situația în care s-ar considera că luarea la cunoștință despre emiterea actului administrativ ar fi data de 28.02.2003, adică data la are a formulat cererea de retrocedare în baza O.G. nr. 94/2000, acțiunea este tardivă.

Criticile recurentei sunt nefondate, chiar dacă numai parțial, dar soluția instanței de fond în privința excepției tardivității acțiunii este legală.

Așa cum rezultă din probele depuse la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în favoarea S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. a fost transcris în Cartea funciară la 19.12.2000, iar reclamanta este un terț față de acest act, problema ce urmează a fi tranșată în prezentul recurs este data de la care se calculează termenul pentru introducerea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, recurenta - reclamantă fiind un terț față de actul atacat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii pentru terțul vătămat într-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoștință a actului vătămător.

Referitor la speță, principiul opozabilității față de terți a înscrisurilor în cartea funciară, este consacrat de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și chiar dacă nu poate pune semnul egalității între conținutul juridic al noțiunii de opozabilitate erga omnes a dreptului reclamantului pentru care au fost efectuate formalitățile de publicitate imobiliară și luarea la cunoștință, de către terți despre existența actului administrativ individual ce a fost înscris în C.F., așa cum susține instanța de fond, totuși trebuie recunoscut faptul că înscrierea în cartea funciară dă naștere unor prezumții, în sensul că un subiect de drept diligent putea lua la cunoștință, cu minim efort, de existența actului în baza căruia s-au efectuat formalitățile de publicitate imobiliară.

Un act administrativ individual, cum este cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, se comunică numai beneficiarului său și, din acel moment, al comunicării către beneficiar, se produc efectele juridice legate de caracterul său obligatoriu și executoriu ex officio.

Momentul în care terții iau cunoștință de existența unui act administrativ vătămător este legat de elemente extrinseci, de acte sau fapte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificația cuvenită, în raport cu circumstanțele cauzei și păstrând un just echilibru între interesele părților în litigiu.

În speță, în raport de probele administrate, pot fi stabilite elemente care ar putea confirma că reclamantul a avut cunoștință de existența actului administrativ considerat vătămător cu mult înainte de 1 an de la data introducerii acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, respectiv 21.10.2014, chiar dacă nu se poate considera că a luat la cunoștință de la momentul înscrierii în cartea funciară, ca urmare a efectului erga omnes.

Pot fi considerate ca fiind asemenea elemente chiar probele depuse de reclamantă, respectiv "Memoriu tehnic" întocmit la 20.02.2013 la solicitarea acesteia în care se precizează că "numărul topografic 80/3/1/2 are o suprafață de 581 m.p. conform măsurătorilor, suprafață care se regăsește și în CF , pe care se află două construcții conform schiței de intabulare având încheierea nr. 2436/2000" .

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sălaj - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Șimleul Silvanei eliberarea unui extras de carte funciară pentru informare, extras ce i-a fost emis la 31.10.2012 . Din analiza acestui extras rezultă că pentru acel imobil figura înscris în cartea funciară ca proprietar S.C. S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A.

Toate acestea dovedesc faptul că recurenta-reclamantă a luat la cunoștință de existența actului contestat în prezenta cauză cu mai mult de 1 an de la data introducerii acțiunii fie că se consideră data de 20.07.2013 sau 31.10.2012, acțiunea a fost formulată tardiv, în raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acțiunea a fost formulată la 21.10.2014.

Fiind un terț față de actul a cărui anulare o solicită nu îi sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, iar termenul pentru introducerea acțiunii nu se calculează de la data când i s-a răspuns la plângerea prealabilă ci sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din același act normativ, respectiv termenul de 1 an care curge de la data luării la cunoștință, termen ce nu a fost respectat în cauză.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat având în vedere că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale și nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., așa cum susține recurenta.

În baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și art. 451 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata sumei de 447,80 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Crasna, prin Episcopia Romano-Catolică Oradea, împotriva sentinței civile nr. 245/2015 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 447,80 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2017.