ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1555/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.12.2014, reclamanta Comuna Răsuceni prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea și suspendarea Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27.06.2014 și a Notificării nr. 3986 din 03 iulie 2014.

1.2. Soluția primei instanțe

Pentru soluționarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de 50.000 RON, astfel cum i s-a pus în vedere de instanță.

Prin încheierea din 10 iunie 2015, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27.06.2014, înregistrat sub nr. x din 01 iulie 2014, până la soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva acestei încheieri, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susținut recurenta-pârâtă, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta în cuprinsul cererii de suspendare nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat. De asemenea, instanța de fond în mod eronat a reținut că asupra titlului executoriu planează o îndoială de nelegalitate cauzată de lipsa unei nereguli.

Prin titlul executoriu a fost identificată, în concret, neregula, în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 17 din Anexa I-Prevederi generale la contractul de finanțare, și au fost indicate, în mod expres, clauzele contractuale și criteriile de eligibilitate încălcate.

Astfel, încă de la depunerea cererii de finanțare, beneficiarul a cunoscut condițiile de acordare a finanțării, criteriile de eligibilitate care trebuie îndeplinite și obligația de a menține criteriile de eligibilitate pe toată durata contractului de finanțare, atât în perioada de execuție, cât și în perioada de monitorizare a acestui contract. Potrivit primului criteriu de eligibilitate, beneficiarul trebuie să demonstreze utilitatea tehnică și funcțională a proiectelor ulterior finalizării.

În cauză, la verificarea ex-post pe teren, s-a constatat că investiția realizată era în stare proastă de funcționare pe o parte importantă din suprafața drumului, fiind necesare lucrări specifice de întreținere și reparații, situație de fapt care este acceptată de reclamantă, care nu contrazice cele menționate.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Comuna Răsuceni prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, reținându-se și faptul că, prin sentința nr. 2505 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel București, în același dosar, a respins acțiunea reclamantei de anulare a actelor ce fac obiectul cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat, părțile neformulând punct de vedere asupra acestuia.

În aceste condiții, apreciindu-se că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., și a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 30808 din 10.09.2014 de soluționare a contestației suspendarea executării Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27.06.2014, înregistrat sub nr. x din 01 iulie 2014, până la soluționarea cererii de anulare.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde Recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a se admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube, sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În cauză, referitor la condiția cazului bine justificat, se constată că, prin sentința nr. 2505 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel București, în același dosar, a respins acțiunea formulată de intimata-reclamantă privind anularea Deciziei nr. 30808 din 10.09.2014 de soluționare a contestației și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27.06.2014.

Deși are numai o putere de lucru judecat relativă, nefiind definitivă, această sentință constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Astfel, Completul de filtru apreciază că soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului reprezintă, implicit, o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării.

Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, inexistența cazului bine justificat face inutilă examinarea de către instanța de recurs a aspectului referitor la condiția pagubei iminente.

Pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva încheierii din 10 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată.

Respinge cererea de suspendare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2017.