ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii. Hotărârile pronunțate de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.09.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și S.C. B. S.R.L.

- anularea atriburii traseului interjudețean, cod traseu 137, Cursa 1 București-Brăniștari și Cursa 2 București-Brăniștari și, pe cale de consecință, obligarea autorităților competente să organizeze o nouă atribuire

- anularea licențelor de traseu care au fost emise pentru beneficiarul atribuirii traseului interjudețean, cod traseu 137, Cursa 1 București-Brăniștari și Cursa 2 București-Brăniștari.

Prin încheierea din 11 februarie 2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și S.C. B. S.R.L.

Prin sentința nr. 3212 din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Cererile de recurs

2.1. Împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2014, pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate cu consecința admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și a respingerii acțiunii reclamantei față de minister ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A susținut recurentul-pârât că programul de transport interjudețean se stabilește de către Autoritatea Rutieră Română. Transportul rutier contra cost se efectuează în baza acestui program și a licenței de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română, conform art. 53 alin. (1) și art. 55 alin. (1) din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin OMTI nr. 980/2011.

Autoritatea Rutieră Română este instituție publică cu personalitate juridică proprie și, pe cale de consecință, cu capacitate procesuală, care își desfășoară activitatea potrivit H.G. nr. 625/1998 privind organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române.

Astfel, Ministerul Transporturilor nu are nicio atribuție în cadrul procedurii de atribuire a traseului interjudețean, acest rol revenind în totalitate Autorității Rutiere Române și Agenției pentru Agenda Digitală a României.

2.2. Împotriva sentinței nr. 3212 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

A susținut recurenta-reclamantă că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

După ce a reiterat aspectele prezentate în acțiune, recurenta a apreciat, în esență, că instanța, deși a reținut că nu ar fi explicat în ce măsură abaterile pretinse au avut un impact asupra procedurii de atribuire, nu a răspuns într-un mod circumstanțiat motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină acțiunea și nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a arătat că lasă la aprecierea instanței recursul pârâtului Ministerului Transporturilor. A solicitat respingerea recursului reclamantei S.C. A. S.R.L., apreciind, în esență, că atribuirea publică a traseelor interjudețene din data de 28.02.2013 a fost întemeiată pe principiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011, al liberei concurențe, al transparenței și al tratamentului egal, reclamanta obținând un punctaj inferior.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României a solicitat, prin întâmpinările formulate, respingerea ambelor recursuri, ca nefondate. A arătat că nu are atribuții în emiterea documentelor care reglementează transporturile rutiere, ci este doar operatorul sistemului informatic, asigurând, din punct de vedere tehnic, și funcționarea sistemului informatic

4.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestora.

4.2. Cu privire la fondul recursurilor

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul acțiunii privește anularea atriburii traseului interjudețean, cod traseu 137, Cursa 1 București-Brăniștari și Cursa 2 București-Brăniștari, anularea licențelor de traseu care au fost emis pentru beneficiarul atribuirii traseului, cu consecința obligătii autorităților competente să organizeze o nouă atribuire.

4.2.1. În ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Transporturilor, se constată că acesta nu are legitimare procesuală, neputând fi obligat în raporturile juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.

Litigiul are la bază raporturi juridice existente între reclamantă, în calitate de participant în cadrul procedurii de atribuire electronică de trasee, și autoritatea publică abilitată de lege să atribuie aceste trasee și să elibereze licențele de traseu și caietele de sarcini aferente acestora.

Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, această instituție nu are atribuții de organizare și desfășurare a procedurilor de atribuire electronică de trasee. Conform art. 4 alin. (1) pct. 6 din actul normativ menționat, ministerul emite doar normele obligatorii de licențiere și autorizare a agenților economici care efectuează sau urmează să efectueze activități de transport sau activități specifice siguranței traficului și stabilește condițiile de acordare, de suspendare ori de anulare a licențelor, autorizațiilor și certificatelor.

Procedura de atribuire electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene și interjudețene este gestionată și operată de Agenția pentru Agenda Digitală a României, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. Hotărârea nr. 1132/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției pentru Agenda Digitală a României, precum și de modificare a H.G. nr. 548/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Societatea Informațională.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic interjudețean cât și programul de transport aferent sunt gestionate de către Autoritatea Rutieră Română, care eliberează licența de traseu și graficul de circulație anexă la aceasta, după atribuirea cursei/traseului prin Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale, astfel cum reiese din dispozițiile art. 62 din Norma metodologică privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial nr. 854 bis la data de 2.12.2011, cu modificările și completările ulterioare.

Autoritatea Rutieră Română este organismul specializat al Ministerului Transporturilor desemnat să asigure, în principal, licențierea operatorilor de transport rutier și a operatorilor economici care efectuează activități conexe transportului rutier precum și eliberarea licențelor de traseu operatorilor de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane prin servicii regulate și servicii regulate speciale.

În concluzie, din economia textelor de lege anterior enunțate, se poate observa faptul că Ministerul Transporturilor nu are atribuții în ceea ce privește organizarea și desfășurarea licitațiilor publice electronice de atribuire de trasee și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală pasivă, impunându-se casarea încheierii recurate cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

4.2.2. Asupra recursului reclamantei S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele hotărârii se vor arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii judecătorești, realizată într-o manieră clară, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor formulate de reclamantă prin acțiunea introductivă, nu a analizat probele invocate de parte și nu a precizat motivele de fapt și de drept pentru care a apreciat acțiunea ca neîntemeiată.

Motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate.

Astfel, chiar dacă prin soluția adoptată judecătorul cauzei s-a pronunțat pe fond, modalitatea în care a expus raționamentul avut în vedere pentru această soluție este de natură a crea părții reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce se va da în cauza de față.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâți și la mijloacele de probă administrate în cauză.

4.3. Soluția instanței de recurs

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul pârâtului Ministerului Transporturilor, va casa încheierea recurată și va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, și va admite recursul reclamantei S.C. A. S.R.L., cu consecința casării hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din 11 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 3212 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2017.