ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2017

Prin decizia nr. 679 din data de 9 martie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1179 din data de 1 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. x/2016, presupus potrivnică deciziei civile nr. 66 din data de 27 ianuarie 2015, a Tribunalului Mehedinți, pronunțate în dosar nr. x/2013, și deciziei civile nr. 335 din data de 20 mai 2015, a Curții de Apel Craiova, pronunțate în dosar nr. x/2013, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentul A. și de intimata P., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 mai 2017 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9.

În dezvoltarea cererii de recurs formulate de revizuenta-intimată P., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a susținut că pretențiile reclamanților sunt nelegale, aspect care este demonstrat și de decizia nr. 101 din data de 6 martie 2008, pronunțată în dosar nr. x/2006 de Curtea de Apel Craiova.

A învederat că certificatele de moștenitor ale reclamanților, care au ca obiect terenurile expropriate, scoase din circuitul agricol prin DCS nr. 428/1970 și inundate, au fost eliberate după aplicarea decretului de expropriere. Trenurile expropriate au intrat în posesia Statului român, au ieșit din circuitul civil și nu ar fi trebuit să fie incluse în actele de succesiune și nici în alte tranzacții între persoane fizice după anul 1970.

Recurenta-intimată a considerat că instanța, cu rea-credință și vădită intenție, a refuzat să facă o interpretare sistematică, nu a ținut cont de istoricul terenului și nu a luat în considerare aspectele ce țin de denumirea terenului, precum și că terenurile părților adverse se află sub apă deoarece se aflau sub cota 50, iar terenurile sale nu au fost expropriate întrucât se aflau peste cota 70.

Totodată, a susținut că, obținând dreptul de proprietate asupra terenului de la un neproprietar tabular și prin nechemarea în judecată a moștenitorilor adevăratului proprietar tabular al imobilului, reclamanții nu îi pot opune dreptul de proprietate, iar solicitarea lor nu a fost una valabilă, prin prisma art. 22 lit. a) din Legea nr. 7/1996 republicată, pentru faptul că nu s-au judecat în contradictoriu cu adevăratul proprietar.

A apreciat că intimații-reclamanți nu pot dobândi valabil dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și a subliniat că are calitatea de adevărat proprietar, urmare a uzucapiunii de peste 30 de ani, a testamentului și a contractului de vânzare-cumpărare.

Prin cererea ulterioară de recurs, depusă de către recurentul-revizuent A. și de recurenta-intimată P., în esență, aceștia au formulat susțineri privind situația unor terenuri și au solicitat să le fie lăsate cadastrele 190-191-192.

Ca urmare a învestirii Înaltei Curți cu soluționarea căii de atac, s-a procedat, la data de 25 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia reținându-se că motivele invocate de către recurenți nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 9, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, comunicarea acestuia către părți, pentru a putea formula puncte de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimații nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.

La data de 30 octombrie 2017, recurenții au depus precizări cu privire la situația terenurilor, susținând neconcordanța înscrierilor din cartea funciară cu situația juridică reală.

Analizând recurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nule pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurenți, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul expus de curtea de apel în cuprinsul deciziei care a respins o cerere de revizuire prin care s-a invocat existența de hotărâri potrivnice.

Cum obiectul recursului îl constituie decizia de respingere a cererii de revizuire pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., invocate de către recurenți, ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea soluției pronunțate prin hotărârea atacată.

Susținerile recurenților referitoare la terenurile expropriate, la înscrierile în cartea funciară și nemulțumirea acestora față de soluțiile pronunțate în cauză nu pot determina incidența vreunuia dintre cazurile exprese și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate astfel de argumentări juridice.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurentul-revizuent și de către recurenta-intimată nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conținutul deciziei atacate și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursurilor, sancțiune care înlătură analiza celorlalte chestiuni invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de revizuentul A. și de intimata P. împotriva deciziei civile nr. 679 din data de 9 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosar nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.