ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1894/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 621/A din 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți și pârâtă împotriva sentinței nr. 836 din data de 10 noiembrie 2016 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Instanța a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de câte 500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

În motivare, instanța a reținut că la data de 2 decembrie 2013 a avut loc accidentul auto, în urma căruia reclamanții au suferit multiple leziuni corporale.

Reclamantul A. a avut nevoie de 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar reclamantul B. de 80-85 zile îngrijiri medicale.

Instanța a reținut că, din suma de 24.369 RON, solicitată cu titlu de daune materiale, reclamantul A. a făcut dovada doar a sumei de 3.923 RON, pentru diferența de sumă neexistând înscrisuri doveditoare la dosar.

La fel, pentru reclamantul B., instanța a reținut că, din suma de 22.906 RON, solicitată cu titlu de daune materiale, acesta a tăcut dovada doar a sumei de 7.710 RON, celelalte sume nu au fost dovedite că au legătură cu accidentul sau că au fost achitate de reclamant.

Referitor la diferența de salariu, pe care reclamantul B. pretinde că urma a o obține, printr-o avansare de care nu a mai beneficiat din cauza accidentului, instanța a reținut salariul de care beneficia reclamantul în calitate de agent de vânzări.

Instanța nu a acordat și diferența pe care reclamantul a solicitat-o, întrucât a apreciat că aspectele legate de eventuală promovare a reclamantului nu sunt certe.

Instanța a apreciat cuantumul daunelor morale la suma de 5.000 euro pentru reclamantul A. și la suma de 15.000 euro pentru reclamantul B.

Împotriva acestei decizii pârâta S.C. C. S.A. a formulat recurs principal.

Pârâta a criticat cuantumul daunelor materiale acordate reclamantului A., apreciind că se impune cenzurarea cheltuielilor efectuate cu medicamentele și cu transportul, pe motiv ca nu sunt dovedite.

A apreciat că nici reclamantului B. nu a tăcut dovada cheltuielilor materiale primite, atât cele medicale, cât și cele cu transportul.

A susținut și că daunele materiale acordate reclamanților nu sunt justificate de art. 49 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, existând o strânsă legătură între cheltuielile pretinse și evenimentul rutier.

A doua critică s-a referit la cuantumul daunelor morale acordate în cauză, care este nejustifîcat de mare, în raport de jurisprudența din România.

A treia critică a vizat acordarea cheltuielilor de judecată în întregime pe fondul cauzei, menținute de instanța de apel.

A solicitat reducerea cuantumului acestora, pe motiv că este vădit disproporționat față de natura, valoarea și dificultatea litigiului.

Ulterior, prin întâmpinarea depusă, reclamanții A. și B. au formulat recurs incident

Reclamanții au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru majorarea daunelor morale.

Au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu privire la greșita aplicare a principiului proporționalității și a reparării integrale a prejudiciului.

Analizând recursurile formulate în cauza, Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect cererea reclamanților A. și B., prin care au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 17.035 RON reprezentând daune materiale și 300.000 euro daune morale - pentru reclamantul A. și a sumelor de 20.525 RON daune materiale și 300.000 euro daune morale - pentru reclamantul B., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 836 din data de 10 noiembrie 2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta S.C. C. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 3.923 RON cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale, iar reclamantului B. suma de 7.710 RON cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale. A obligat pârâta S.C. C. S.A. să plătească cheltuieli de judecată reclamantului A. în sumă de 4.284 RON, iar reclamantului B. în sumă de 4.403,4 RON.

Apelul declarat de pârâtă și reclamanți a fost respinse prin decizia nr. 621/A din 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Recursul formulat de pârâta S.C. C. S.A. la data de 22 mai 2017, împotriva deciziei pronunțate în apel, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2017, avocatul recurenților reclamanți a depus la dosar extrase ale conturilor bancare ale reclamanților, prin care se face dovada că recurenta pârâta a achitat sumele de bani la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească pronunțată în faza procesuală a fondului și menținută în calea de atac a apelului.

Astfel, în extrasul de cont al reclamantului A., emis îa data de 30 octombrie 2017 de D., se evidențiază suma de 31.459,50 RON, plătită de S.C. C. S.A. pentru dosar nr. x/2016.

În extrasul de cont al reclamantului B., emis la data de 16 mai 2017 de E., se evidențiază suma de 86.402,12 RON, plătită de S.C. C. S.A. pentru dosar nr. x/2016.

Înalta Curte constată că respectivele extrase fac dovada plății către reclamanți a sumelor de bani la care a fost obligat pârâta prin hotărârea judecătorească pronunțată în faza procesuală a fondului și menținută în calea de atac a apelului.

Ca urmare, având în vedere că la dosar a fost depusă dovada plății pretențiilor reclamanților, nu se mai justifică analiza criticilor formulate de pârâtă și de reclamanți prin memoriile de recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă recursurile, ca nefondate.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 453 "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată".

Înalta Curte are în vedere că, prin respingerea căilor de atac declarate în cauză, se reține o culpă procesuală comună a părților care au declarat recurs.

Așadar, în aplicarea textului legal mai sus citat, față de soluția pronunțată în cauză, prin care au fost respinse atât recursul declarat de reclamanți, cât și cel formulat de pârâtă, înalta Curte urmează să oblige pârâta la plata sumei de 500 de RON, onorariu de avocat compensat, către reclamanții A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta S.C. C. S.A. și de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 621/A din 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pârâta S.C. C. S.A. la plata sumei de 500 de RON către reclamanții A. și B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2017.