ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3915/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond.

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. (fosta AVAS) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună suspendarea executării încheierii nr. 34 din 09 septembrie 2014 până la soluționarea definitivă a prezentei cereri, precum și anularea în tot a încheierii nr. 34 din 09 septembrie 2014 cu consecința admiterii contestației A.A.A.S. nr. P/14/9052 din 22 iulie 2014 formulată împotriva Deciziei nr. x/40283/2014, în sensul respingerii constatărilor consemnate în Raportul de control nr. P/14/4776/2014, încheiat la A.A.A.S. în urma acțiunii cu tema "controlul respectării de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare".

Prin sentința civilă nr. 375 din 12 februarie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a încheierii nr. 34/09.09.2014 invocată din oficiu, a respins excepția de nelegalitate a încheierii nr. 34 din 09 septembrie 2014 formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, și a respins cererea de anulare și cererea de suspendare promovate de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 375 din 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației A.A.A.S. privind anularea în tot a încheierii nr. 34/9.09.2014 cu consecința admiterii contestației împotriva Deciziei nr. x/40283/2014, în sensul înlăturării constatărilor consemnate în Raportul de control nr. P/14/4776/2014 încheiat la A.A.A.S., fiind invocate prevederile art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ.

Primul motivul de recurs are în vedere măsura I din Decizia nr. x/40283/2014 și s-a apreciat că au fost încălcate sau aplicate greșit prevederile art. 322 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 2 pct. 5 Titlul I din Legea nr. 99/1999, art. 12 din Legea nr. 137/2002, art. 8 O.G. nr. 25/2002 și H.G. nr. 834/1991.

Din lecturarea dispozițiilor legale ce au fost reținute de instanță în considerentele sentinței rezultă că singura persoană/singurele persoane care au obligația legală de a obține certificare de atestare a dreptului de proprietate este/sunt administratorul/administratorii (conducerea societății) și nicidecum alte persoane (în speță instituția publică implicată în privatizare), iar constatarea instanței este nelegală întrucât intimata-recurentă nu are pârghiile legale necesare pentru determinarea conducerii societății să obțină certificatele de atestare a dreptului de proprietate și să determine societățile să majoreze capitalul social cu valoarea acestor terenuri.

În cazuri similare instituția recurentă a formulat cereri de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea părților la majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, însă aceste acțiuni au fost respinse ca inadmisibile, iar într-un caz acțiunea formulată de A.A.A.S. a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât nu a fost atacată Hotărârea A.G.A. de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor, iar când a fost atacată hotărârea A.G.A, cererea a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Potrivit Măsurii 2 dispusă prin Decizia nr. x/40283/2014 a Curții de Conturi, AAAS a solicitat societăților comerciale și cumpărătorilor să acționeze în vederea inventarierii tuturor terenurilor transferate societății comerciale, de către statul român, spre administrare și folosință, precum și întocmirii documentaților pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor și inițierea, pe cale de consecință a demersurilor pe lângă cumpărători de a majora capitalul social al societăților comerciale cu valoarea reactualizată a terenurilor pentru care aceștia vor obține certificate de atestare a drepturilor de proprietate, dar nu s-a primit răspunsul la solicitări A.A.A.S.

Măsura nu poate fi menținută, în opinia recurentei, pentru următoarele considerente:

- controlul Curții de Conturi nu putea viza decât respectarea de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare prevăzute de lege și/sau modul în care s-a asigurat respectarea clauzelor stabilite prin contracte de privatizare;

- societățile identificate și nominalizate de echipa de auditori sunt în prezent societăți cu capital integral sau majoritar privat, nemaifiind în portofoliul A.A.A.S. și recurenta nu poate determina în mod legal conducerea societăților să-și îndeplinească obligațiile legale;

- măsura de inventariere a terenurilor nu poate fi aplicată în totalitate întrucât, după ce cumpărătorul a achitat prețul contractului, autoritatea a transferat dreptul de proprietate asupra acțiunilor și societatea a devenit o entitate privată, iar recurenta nu mai poate interveni.

În legătură cu Măsura 3 din decizia contestată s-a considerat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru că instanța de fond a procedat la o interpretare greșită a Legii nr. 31/1990.

Această măsură se referea doar la S.C. A. S.A. Tulcea, dar a fost generalizată în mod neîntemeiat la toate societățile menționate.

Pentru această măsură criticile s-au referit la următoarele:

- A.A.A.S. nu mai deținea calitatea de acționar la această societate comercială și nu mai deținea nicio pârghie pentru a determina societatea să facă majorarea de capital;

- A.A.A.S. a efectuat deja demersuri pentru stabilirea valorii terenului în vederea înregistrării majorării capitalului cu valoarea reactualizată;

- recurenta a declanșat un litigiu împotriva S.C. A. S.A. Tulcea, dar prin sentința civilă nr. 787 din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. x/2014 a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

În privința Măsurii 4 din decizia contestată recurenta a apreciat că aceasta este nelegală, abuzivă și nefondată, deoarece la acest moment, A.A.A.S. are în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate astfel de clauze, măsura nu se justifică.

S-a susținut că în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate după anul 2008, sunt cuprinse astfel de clauze astfel că nu este necesară introducerea acestora.

Cu privire la contractele încheiate anterior anului 2008 s-a precizat că încheierea acestora a fost rezultatul unor negocieri directe, modificarea lor ar implica un nou proces de negociere și oricum nu ar putea fi aplicată în cazul măsurii pe piața de capital a pachetelor deținute de autoritate, conducând astfel la un tratament inegal al cumpărătorilor.

În ceea ce privește Măsura III din decizia contestată ce a vizat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni privind privatizarea societății A. S.A. Sarichioi s-a susținut nelegalitatea hotărârii deoarece cumpărătorul acțiunilor din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 10.11.2000 a transmis declarația pe proprie răspundere care atestă respectarea obligațiilor asumate prin contract.

În legătură cu privatizarea societății A. S.A. Tulcea recurenta a arătat că precizarea din Raportul de control al Curții de Conturi nu se susține, deoarece clauza nu are acest conținut, iar fermele la care se face referire (Iazurile, Rusca și Litcov) erau închiriate în sistem de leasing imobiliar, caz în care obligația privind autorizarea activităților desfășurate în fermele respective este a chiriașilor, respectiv a celor care desfășoară activități pe acele locații și nu a cumpărătorilor din contract.

Cu privire la Măsura IV din Decizia x/40283/2014 s-a învederat că prin hotărârea atacată instanța a procedat la o interpretare greșită a normelor legale de tehnică legislativă.

Conform art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 561/2009 A.A.A.S. a trimis proiectul de act normativ către autoritățile publice implicate în avizare, respectiv Secretariatul General al Guvernului, Departamentului pentru Relația cu Parlamentul și Ministerului Finanțelor Publice.

Proiectul de act normativ a fost transmis către Consiliul Legislativ la 8.03.2012 în vederea obținerii avizului conform, prevăzut de art. 20 alin. (2) și către Consiliul Concurenței.

Ulterior avizării de către Ministerul Finanțelor Publice, proiectul de act normativ în original urma să fie depus la Ministerul Justiției în vederea avizării, așa cum rezultă din prevederile art. 20 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009.

A fost criticată soluția instanței de fond ca nelegală și pentru că:

- Ministerul Justiției nu a avizat proiectul de act normativ întrucât nu a fost avizat în prealabil de autoritatea publică, respectiv nu s-a finalizat procedura prevăzută a art. 21 alin. (1);

- Ministerul Justiției a emis un punct de vedere prealabil prin care a atenționat A.A.A.S. asupra faptului că nu este necesar și nici legal un astfel de act normativ din considerentele expuse în adresa din 12.03.2012, punct de vedere menținut prin adresa din 12.09.2014 și după emiterea deciziei Curții de Conturi;

Avizul Ministerului Justiției este unul de legalitate și nu este prevăzut că după emiterea unui aviz de nelegalitate proiectele de acte normative se depun la Secretariatul General al Guvernului pentru continuarea procedurii.

Al doilea motiv de nelegalitate și netemeinicie al hotărârii atacate a vizat faptul că intimata-pârâtă Curtea de Conturi nu a ținut seama de informațiile transmise cu privire la monitorizarea contractului de către Comisia Europeană care a emis Decizia din 27.02.2008 privind ajutorul de stat nr. C/46/2007 pe care România l-a pus în aplicare în favoarea B. și a monitorizat, până la sfârșitul anului 2014, modul în care părțile au respectat clauzele negociate.

Modificările substanțiale sunt aferente Planului de afaceri al cumpărătorului care se răsfrâng asupra ajutorului de stat pe care Ministerul Finanțelor l-a acordat, drept pentru care a solicitat redimensionarea cuantumului ajutorului de stat și nu asupra clauzelor din contract asumate de cumpărător.

Cea mai mare influență în modificările aduse contractului de privatizare este reflectată de modificarea anexei nr. 4 conform O.U.G. nr. 109/2008, modificată prin O.U.G. nr. 5/2012.

S-a solicitat admiterea recursului, modificare în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii contestației A.A.A.S. privind anularea în tot a încheierii nr. 34 din 9.09.2014, cu consecința admiterii contestației A.A.A.S. formulată împotriva Deciziei nr. x/40283/2014.

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și prin încheierea din 16.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părți.

Prin încheierea din 25.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru judecarea acestuia cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.V.A.S.) de suspendare a executării încheierii nr. 34/9.09.2014 emisă de Curtea de Conturi până la soluționarea definitivă a cererii în anulare, anularea în tot a încheierii nr. 34/2014 emisă de Curtea de Conturi, cu consecința admiterii contestației formulate împotriva Deciziei nr. X/40283/2014, în sensul respingerii constatărilor consemnate în Raportul de control nr. P/14/4776/2014 încheiat de Curtea de Conturi la A.A.A.S. în urma acțiunii cu tema "controlul respectării de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării metodelor și procedurilor de privatizare".

A fost invocată și excepția de nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a încheierii din 9.09.2014 a Curții de Conturi.

Prin Decizia nr. x/40283/2014 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul X în urma controlului efectuat la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, având ca temă "controlul respectării de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare", s-a dispus în sarcina reclamantei:

I. În vederea înlăturării abaterilor consemnate la pct. 1 (1.1-1.5), obligația de a solicita cumpărătorilor societăților comerciale S.C. A. S.A. Sarichioi, S.C. A. S.A. Sulina, S.C. A. S.A. Jurilovca, S.C. A. S.A. Tulcea și S.C. A. S.A. Murighiol să dispună inventarierea tuturor terenurilor transferate societăților comerciale de către statul român spre administrare și folosință; inițierea, pe cale de consecință a celor menționate mai sus, a demersurilor pe lângă cumpărători de a majora capitalul social al societăților comerciale cu valoarea reactualizată, conform dispozițiilor legale în vigoare, a terenurilor pentru care acestea au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, precum și transmiterea pachetului de acțiuni aferent în portofoliul instituției publice cu atribuții în domeniul privatizării care administrează acțiunile în numele statului, aceeași măsură urmând a se aplica și în cazul terenurilor pentru care s-a constatat că existau certificate de atestare a dreptului de proprietate la momentul privatizării, dar nu erau înregistrate în capitalul social al societății în cauză; efectuarea, de către A.A.A.S. a tuturor demersurilor legale necesare în vederea intrării în posesia acțiunilor emise, după privatizare, de către societățile comerciale, ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care acestea au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, și care au fost atribuite altor entități, la solicitarea acestora, și nu instituției publice implicate în privatizare, conform Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării; cuprinderea, în contractele de vânzare cumpărare de acțiuni, a unei clauze prin care să se prevadă obligația cumpărătorului de a determina societatea privatizată să facă toate demersurile legale pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor și emiterea de acțiuni ce vor reveni de drept instituției publice cu atribuții în privatizare pentru evitarea pe viitor a producerii unor abateri de natura celor constatate;

II. În cazul abaterii consemnate la pct. 2, A.A.A.S. va analiza implicațiile situației constatate și va informa cumpărătorul și societatea cu privire la aceasta, pentru întreprinderea demersurilor legale ce se impun în scopul soluționării ei;

III. În cazul abaterilor consemnate la pct. 3.1 și pct. 3.2, A.A.A.S. va analiza situațiile constatate și va dispune luarea măsurilor legale în consecință;

IV. În vederea înlăturării abaterilor consemnate la pct. 3.3 (3.3.1-3.3.4), în cazul contractului de privatizare a S.C. B. S.A., A.A.A.S. va lua toate măsurile legale ce se impun pentru urmărirea realizării tuturor drepturilor ce i se cuvin ca urmare a nerespectării de către cumpărător a clauzei contractuale privind nivelul producției de automobile asumat prin contractul de privatizare; punerea în executare a O.U.G. nr. 90/2013, înaintarea, Guvernului României, a Actului adițional nr. 1 din 16 martie 2012 prin care s-au modificat unele clauze din Contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 61 din 12 septembrie 2007, pentru modificarea Legii nr. 36/2008 privind unele măsuri pentru privatizarea S.C. B., în vederea definitivării tuturor etapelor de aprobare a acestuia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, și H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vedere adoptării/aprobării.

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost soluționată de Curtea de Conturi prin încheierea nr. 34 din 09 septembrie 2014, prin care s-a dispus respingerea contestației formulată împotriva măsurilor de la pct. I, III și IV (alin. (2) din decizia nr. x/40283/2014, precum și reluarea controlului în cazul constatării prezentate la pct. II din decizia nr. x/40283/2014 și, pe cale de consecință, suspendarea măsurii dispuse la pct. II din decizie, decizia aplicării acesteia fiind condiționată de rezultatele ce urmează a fi efectuat.

Prin sentința atacată a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a încheierii nr. 34/2014 și a fost respinsă cererea de anulare și de suspendare a actelor contestate ca neîntemeiate.

Criticile din recurs vizează numai soluția dată în privința cererii de anulare, dar aceste critici sunt nefondate.

Măsura nr. 1 din Decizia x/40283/2014 prin care s-a dispus ca Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului are obligația de a solicita cumpărătorilor societăților comerciale menționate să dispună societăților în cauză inventarierea tuturor terenurilor transferate societăților comerciale de către statul român spre administrare și folosință; inițierea, pe cale de consecință a celor menționate mai sus, a demersurilor pe lângă cumpărători de a majora capitalul social al societăților comerciale cu valoarea reactualizată, conform dispozițiilor legale în vigoare, a terenurilor pentru care acestea au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, precum și transmiterea pachetului de acțiuni aferent în portofoliul instituției publice cu atribuții în domeniul privatizării care administrează acțiunile în numele statului, aceeași măsură urmând a se aplica și în cazul terenurilor pentru care s-a constatat că existau certificate de atestare a dreptului de proprietate la momentul privatizării, dar nu erau înregistrate în capitalul social al societății în cauză; efectuarea, de către AAAS a tuturor demersurilor legale necesare în vederea intrării în posesia acțiunilor emise, după privatizare, de către societățile comerciale, ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care acestea au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, și care au fost atribuite altor entități, la solicitarea acestora, și nu instituției publice implicate în privatizare, conform Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării; cuprinderea, în contractele de vânzare cumpărare de acțiuni, a unei clauze prin care să se prevadă obligația cumpărătorului de a determina societatea privatizată să facă toate demersurile legale pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor și emiterea de acțiuni ce vor reveni de drept instituției publice cu atribuții în privatizare pentru evitarea pe viitor a producerii unor abateri de natura celor constatate.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei cu privire la această măsură invocând prevederile art. 322 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, art. 142 din H.G. nr. 577/2002, art. II pct. 5 din Titlul I din Legea nr. 99/1999, art. 12 alin. (1), (3), (4) și (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, art. 282 din O.G. nr. 25/2002 și, în raport de acestea, a subliniat că reclamantei îi revine obligația de a întreprinde toate demersurile în vederea respectării de către societățile comerciale a obligațiilor de a obține certificatele de atestare a dreptului de proprietate și majorarea capitalului social cu valoarea acestor terenuri, obligația fiind una de rezultat și nu de diligență și că, în mod eronat, se susține că această obligație nu își are izvorul în procedura de privatizare.

În cadrul motivelor de recurs recurenta-reclamantă a criticat separat fiecare dintre obligațiile stabilite în cadrul Măsurii nr. 1, dar pentru că acestea au legătură între ele, criticile vor fi analizate împreună.

Textele de lege invocate ca fiind aplicate greșit de către instanța de fond prevăd următoarele:

- Art. 32<SUP>2</SUP> alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale:

"Capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat";

Pct. 5<SUP>1</SUP> din H.G. nr. 450/1999 prevedea că "Toate societățile comerciale din categoria celor menționate la art. 3 lit. a) din ordonanța de urgență, indiferent de structura capitalului social la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, care nu dețin certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, sunt obligate să întocmească documentația pentru stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul lor, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, cu modificările ulterioare, și potrivit Criteriilor nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1992, modificate și completate prin Criteriile nr. 21541/8.392/N.N. din 15 octombrie 1998, emise de Ministerul Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu modificările ulterioare.";

Art. 142 din H.G. nr. 577/2002 stabilește că "Toate societățile comerciale, indiferent de structura capitalului social, care până la data apariției legii nu au dobândit certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor vor proceda după cum urmează: a) vor întocmi și vor înainta instituțiilor îndreptățite să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului documentațiile necesare, conform legislației în domeniu; b) după primirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în adunarea generală a acționarilor se aprobă: (i) majorarea capitalului social cu valoarea terenului; (ii) numărul de acțiuni emise suplimentar; (iii) modificarea corespunzătoare a actului de înființare".

Dispoziții asemănătoare sunt cuprinse și în art. II pct. 5 al Titlului I din Legea nr. 99/1999, care prevede că "Toate societățile comerciale, indiferent de structura capitalului social, cărora nu li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, vor întocmi și vor înainta ministerelor de resort, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, documentațiile necesare în vederea eliberării certificatului."

De asemenea, potrivit art. 12 alin. (1), (3), (4) și (5) din Legea nr. 137/2002 "(1) Toate societățile comerciale, indiferent de structura capitalului social, cărora nu li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, vor întocmi și vor înainta instituțiilor îndreptățite să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, documentațiile necesare în vederea eliberării acestuia. (…) (3) Administratorii societății comerciale sunt obligați să solicite înregistrarea majorării capitalului social la oficiul registrului comerțului în termen de 30 de zile de la data emiterii certificatului. (4) În cazul în care administratorii nu solicită înregistrarea majorării capitalului social în termenul prevăzut la alin. (3), oficiul registrului comerțului va înregistra majorarea, la cererea instituției publice implicate. (5) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate.

Potrivit art. 282 din O.G. nr. 25/2002 "În cazul în care acțiunile suplimentare emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea terenurilor nu au fost atribuite Autorității, actele și operațiunile de la momentul majorării capitalului social sunt lovite de nulitate absolută".

Criticile recurentei vor fi respinse ca nefondate.

Deși recurenta susține că aceste dispoziții legale ar stabili că instituția implicată în privatizare nu are obligația legală de a obține certificatele de atestare a dreptului de proprietate, totuși, având în vedere că societățile comerciale indicate în actele Curții de Conturi sunt unele care au fost privatizare de către reclamantă și acesteia îi revin obligații în legătură cu emiterea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.

De altfel, chiar recurenta a indicat art. 8 din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale potrivit cărora:

"(1) Cumpărătorul și/sau reprezentanții legali ai acestuia sunt obligați să transmită dacă prin contract nu este prevăzut altfel, în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a solicitării autorității, un raport cu privire la modul respectării clauzelor contractuale.

(2) Conducerea societății privatizate are obligația să permită personalului autorității verificarea scriptică și, după caz, faptică a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale asumate de cumpărător, precum și a situației economico-financiare a societăților respective.

Mai mult, art. 282 din același act normativ prevede că:

"În cazul în care acțiunile suplimentare emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea terenurilor nu au fost atribuite autorității, actele și operațiunile de la momentul majorării capitalului social sunt lovite de nulitate absolută".

Toate acestea dovedesc că recurenta-reclamantă, ca autoritate implicată în procesul de privatizare ar avea pârghiile necesare pentru a determina conducerile societății să obțină certificate de atestare a dreptului de proprietate.

Nici faptul că au existat hotărâri judecătorești prin care au fost respinse acțiunile reclamantei de obligare a societăților comerciale la majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor nu constituie un motiv de anulare a actelor contestate în privința Măsurii I, deoarece prevederile legale stabilesc pârghii prin care se poate obține îndeplinirea acestei măsuri.

De altfel, chiar recurenta a recunoscut faptul că a solicitat societăților comerciale și cumpărătorilor să acționeze în vederea inventarierii tuturor terenurilor transferate societăților comerciale de către statul român și întocmirea documentației pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru a fi adusă la îndeplinire măsura dispusă de către Curtea de Conturi.

Într-adevăr, actul Curții de Conturi a vizat controlul respectării de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, iar măsura dispusă este în legătură cu acest control și nu se poate considera că auditorii Curții de conturi și-au depășit atribuțiile, așa cum susține recurenta.

Indiferent de faptul că societățile identificate și nominalizate sunt în prezent societăți cu capital privat sau majoritar privat, autoritatea implicată în privatizare, dacă a procedat la introducerea unor clauze în contractul de privatizare care să se refere la deținerea acestor certificate, astfel cum au prevăzut și prevăd dispozițiile legale, are posibilitatea de a verifica respectarea acestor clauze și, în cazul în care autoritatea nu a făcut demersurile pentru introducerea în contractele de privatizare a unor asemenea clauze și nici anterior privatizării nu a luat măsuri pentru majorarea capitalului social și obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se dovedește că este culpa autorității recurente pentru că, potrivit legii, se impune efectuarea acestora de către autoritatea cu atribuții în domeniul privatizării.

Mai mult, este tot vina autorității recurente și pentru faptul că, de exemplu, în cazul controlului de privatizare a S.C. A. Tulcea a dispus încetarea monitorizării post privatizare a contractului de vânzare-cumpărare fără să urmărească clarificarea situației juridice a terenurilor.

De altfel, chiar cu privire la această societate, recurenta a susținut în motivele de recurs, că A.A.A.S. a efectuat deja demersuri pentru stabilirea valorii terenului în vederea înregistrării majorării capitalul cu valoare reactualizată, conform dispozițiilor legale în vigoare, pentru care societatea a obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, precum și transmiterea pachetului de acțiuni aferent în portofoliul A.A.A.S., demersuri care confirmă existența pârghiilor de care beneficiază autoritatea recurentă pentru a aduce la îndeplinire Măsura I a Deciziei nr. X/40283/2014.

Chiar în fața instanței de recurs s-a depus soluția pronunțată în dosar nr. x/2014 de către Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv Decizia nr. 391/21.12.2015, prin care a fost admis recursul declarat de A.A.A.S. împotriva sentinței civile nr. 787/14.05.2015 a Tribunalului Tulcea, a fost casată în tot sentința atacată și rejudecând s-a admis acțiunea, constatată nulitatea AGEA din 24.09.2004 a S.C. A. S.A. în ceea ce privește majorarea capitalului social în favoarea Consiliului Local Sulina și Consiliul Local Crișan reprezentând c/valoarea terenurilor pentru care S.C. A. a obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate emise de Consiliul Județean Tulcea, astfel că și invocarea în cadrul recursului a soluției pronunțate de Tribunalul Tulcea este fără relevanță iar această soluție confirmă existența posibilităților legale pentru a aduce la îndeplinire măsurile dispuse de Curtea de Conturi a României.

Măsura III, respectiv cele dispuse la pct. 3.1. și pct. .3.2.

La pct. 3.1. din decizie s-a reținut că în cazul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TL74 din 10 noiembrie 2000 privind privatizarea S.C. A. S.A. Sarichioi, cumpărătorul nu a respectat obligația asumată prin contractul privind cesionarea cu acordul vânzătorului a acțiunilor cumpărate, iar vânzătorul nu a aplicat măsurile sancționatorii prevăzute de lege, iar la pct. 3.2 s-a reținut că, în cazul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CT35 din 30 septembrie 2003 privind privatizarea S.C. A. S.A. Tulcea, cumpărătorul nu a respectat obligațiile privind mediu, iar instituția publică cu atribuții în domeniul privatizării a procedat la încetarea monitorizării postprivatizare, deși cumpărătorul nu a făcut dovada depunerii documentației necesare autorizării obiectivului privatizat, conform Legii nr. 137/1995.

Referitor la aceste constatări s-a stabilit că A.A.A.S. va analiza situațiile constatate și va dispune luarea măsurilor legale în consecință.

Și cu privire la această măsură instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, iar criticile recurentei sunt nefondate.

Potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002:

"Monitorizarea postprivatizare se exercită de către autoritate prin departamentele de specialitate și are ca obiect urmărirea modului în care sunt respectate de către cumpărător obligațiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, în scopul realizării obiectivelor privatizării societății", art. 91 prevede că:

"În perioada de derulare a contractelor transmiterea acțiunilor de la cumpărător către terți este condiționată de obținerea prealabilă a acordului scris al Autorității, sub sancțiunea nulității de drept a transmiterii acțiunilor.", iar art. 10 lit. a) din același act normativ stabilește că "Autoritatea are următoarele atribuții: a) urmărește derularea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu privire la clauzele conținute în acestea, precum și cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de cumpărător".

Așadar, în baza acestor dispoziții legale, precum și în raport de prevederile contractuale, s-a reținut că, în perioada de derulare a contractului, cesionarea acțiunilor este condiționată de obținerea prealabilă a acordului scris al autorității, sancțiunea în cazul nerespectării acestei obligații fiind în mod expres prevăzută de lege, nefiind necesar ca o astfel de sancțiune să fie prevăzută și în cadrul contractului de privatizare.

În legătură cu contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TL74/10.11.2000 privind privatizarea S.C. A. Sarichiori, în cadrul recursului, recurenta a invocat unele înscrisuri ce nu au fost depuse, respectiv declarația pe proprie răspundere autentificată sub nr. 2411/3.10.2014 care ar atesta respectarea obligațiilor asumate prin contract și istoricul firmei transmis cu adresa din 15.06.2011 emis de Oficiul Registrului Comerțului, astfel că acestea nu pot fi verificate pentru a se stabili relevanța lor în cauză.

Oricum, dacă autoritatea recurentă este în posesia acestor înscrisuri va putea să le prezinte autorității de audit pentru a demonstra îndeplinirea măsuri stabilite la pct. 3.1. din decizia contestată.

În ceea ce privește contractul de privatizare al S.C. A. Tulcea s-a reținut în actele contestate că prin Nota privind propunerea de încheiere a unui act adițional la Contractul de privatizare nr. CT35 din 30.09.2013 la A. S.A. Tulcea aprobată prin Hotărârea nr. 48/9.10.2007 a Colegiului director al AVAS s-a procedat la confirmarea îndeplinirii obligațiilor contractuale și încetarea monitorizării post privatizare, deși din conținutul acesteia rezultă că obligațiile de mediu nu au fost respectate de către cumpărător.

În contractul nr. CT35/30.09.2013 pentru privatizarea S.C. A. S.A. Tulcea era prevăzută la art. 7.121 clauza potrivit căreia:

"Având în vedere că la data semnării contractului societatea nu a obținut avizul de mediu pentru privatizare, cumpărătorul se angajează să depună la Inspectoratul pentru Protecția Mediului Tulcea documentația necesară autorizării obiectivului privatizat în conformitate cu Legea nr. 137/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind protecția mediului".

Recurenta a invocat, în cadrul motivelor de recurs, că potrivit avizului Ministerului Apelor și Protecției Mediului de pe anexa la certificatul de înregistrare al S.C. A. S.A. Tulcea nu este necesară autorizarea activității din punct de vedere al protecției mediului, dar, nici în acest caz, nu s-a depus înscrisul la care se face referire pentru a se verifica susținerile recurentei.

În privința clauzei înscrisă în contract, recurenta susține că ar avea alt conținut, dar fără a-l indica, iar fermele la care se face referire erau închiriate în sistem de leasing financiar, caz în care obligația de obținere a autorizației ar reveni acestora.

Însă, din anexa 4 la contractul de privatizare, așa cum a arătat și intimata, din cele șase contracte care grevau patrimoniul societății privatizate, unul era de închiriere, unul de leasing financiar și patru contracte de asociere pentru activități de piscicultură.

Dacă este în posesia înscrisului invocat în recurs, recurenta îl va putea invoca atunci când va fi analizată îndeplinirea măsurii dispuse, dar nu poate duce la anularea măsurii, mai ales că recurenta susține, pe de o parte, că nu ar fi necesară autorizarea activității din punctul de vedere al protecției mediului, ia, pe de altă parte, a fost introdusă o clauză în contractul de privatizare și chiar a arătat că obligația privind autorizarea activităților desfășurate la fermele piscicole revine celor care desfășoară activitățile pe acele locații.

Măsura IV din Decizia nr. x/40283/2014 s-a referit la "Înaintarea Guvernului României a Actului adițional nr. 1/16.03.2012 prin care s-au modificat unele clauze din Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 61 din 12.09.2007 pentru motivarea Legii nr. 36/2008 privind unele măsuri pentru privatizarea S.C. B. S.A., în vederea definitivării tuturor etapelor de aprobare a acestuia "în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată și H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării".

S-a ajuns la această măsură în condițiile în care prin Legea nr. 36/2008 privind unele măsuri pentru privatizarea S.C. "B." s-a aprobat decizia Comisiei de privatizare a Societății Comerciale "B." - S.A., constituită prin H.G. nr. 37/2007 privind constituirea Comisiei de privatizare a Societății Comerciale "C." - S.A., cu modificările ulterioare, de selectare a ofertei tehnice și financiare depuse de "D." drept ofertă câștigătoare în cadrul procedurii competitive de selectare a cumpărătorului, prin negocieri pe bază de ofertă finală, îmbunătățită și irevocabilă, derulată conform prevederilor H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, în egală măsură fiind aprobat și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.V.A.S., în calitate de vânzător, și "D.", în calitate de cumpărător, la data de 12 septembrie 2007, contract care are drept obiect vânzarea de către A.V.A.S., respectiv cumpărarea de către "D." a unui număr de 13.716.318 acțiuni ale "B." - S.A., reprezentând 72,40316% din capitalul social al acesteia, privatizarea să se realizeze conform ofertei financiare și tehnice depuse de D., consecința acestei validări fiind aprobarea încheierii contractului de privatizare.

În vederea finalizării negocierii și semnării actului adițional la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 61/2007 încheiat între A.V.A.S. și D., Comisia de negociere întrunită în ședința din data de 11.11.2011 a inventariat articolele contractuale care urmează a fi modificate prin actul adițional, stabilind că Guvernul aprobă rezultatul negocierilor și în acest context a fost aprobată parcurgerea următoarelor etape: finalizarea tranzacției prin semnarea actului adițional; pregătirea actului normativ de modificare a Legii nr. 36/2008; aprobarea actelor normative menționate mai sus.

Prin sentința atacată, instanța de fond a apreciat că măsura a fost dispusă în mod legal, iar avizul negativ al proiectului acordat de Ministerul Justiției nu reprezintă impediment pentru înaintarea actului adițional către Guvernul României, iar criticile formulate de recurentă nu sunt fondate.

Recurenta a susținut că a transmis spre analiză și punctul de vedere Ministerului Justiției, proiectul de ordonanță, iar cu adresa din 12.03.2012 acesta a comunicat că nu este necesar și nici legal un astfel de act normativ, însă acest răspuns nu duce la nelegalitatea măsurii dispuse de către Curtea de Conturi.

Așa cum rezultă din prevederile H.G. nr. 561/2009, procedura de inițiere, avizare a actelor normative este clar prevăzută.

Faptul că anterior, Ministerul Justiției și-a exprimat opinia că nu ar fi necesară emiterea unui act normativ pentru aprobarea actului adițional nu duce la nelegalitatea măsuri dispuse, mai ales că nu a existat un aviz cu observații sau aviz negativ din partea Ministerului Justiției.

De aceea, se impune ca recurenta să respecte prevederile art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 561/2009, potrivit cărora:

"În situația în care proiectul a fost avizat cu observații și propuneri sau avizat negativ, inițiatorul va întocmi o notă justificativă care să cuprindă modalitatea de însușire sau, după caz, argumentele care au condus la neînsușirea observațiilor și propunerilor. O copie a notei justificative se transmite de către inițiator instituției care a avizat cu observații sau negativ" și al celor din art. 28 alin. (1) lit. g) din același act normativ conform cărora:

"Proiectul de act normativ finalizat conform dispozițiilor prezentului regulament este transmis Secretariatului General al Guvernului, în original, pe suport hârtie, în copie certificată, precum și pe e-mail, în fișier electronic certificat, în vederea includerii la lit. a) a agendei reuniunii de lucru pregătitoare, fiind însoțit, după caz, de ...g) observațiile instituțiilor avizatoare și nota justificativă privind însușirea sau neînsușirea acestora" și să inițieze proiectul de act normativ, urmând să se verifice dacă va exista sau nu avizul negativ al Ministerului Justiției.

Pentru a stabili legalitatea acestei măsuri nu au relevanță informațiile transmise cu privire la monitorizarea contractului de către Comisia Europeană, toate aceste aspecte legate de modificările aferente Planului de afaceri al cumpărătorului vizează încheierea actului adițional, iar recurenta a făcut referiri la acestea considerând că cele aprobate în ședința de Guvern din 14.12.2001 au fost materializate.

Dar aspectul privind adoptarea sau nu, necesitatea sau nu a adoptării actului adițional nu rămâne la latitudinea recurentei ci este atributul exclusiv al Guvernului României și, de aceea, se impune înaintarea lui către această autoritate.

Pe lângă criticile depuse odată cu declararea recursului la 7.08.2015, în fața instanței de recurs cu ocazia dezbaterilor și prin concluziile scrise, recurenta-reclamantă a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru că instanța de fond nu a analizat Măsura II.2 din Decizia nr. x/40283/2014.

Referitor la această solicitare, se constată că această critică a soluției instanței de fost este formulată tardiv, având în vedere că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar termenul de recurs în contencios administrativ este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Nu se poate considera nici că prin această critică ar fi fost invocat un motiv de ordine publică și oricum motivele de ordine publică, potrivit art. 489 alin. (3) C. proc. civ., pot fi invocate din oficiu de către instanță.

Pentru că aceste critici au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege, acestea vor fi respinse ca tardive.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția instanței de fond este legală, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 375 din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2017.