ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.11.2014, Reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură - Centrul Municipiului București, a formulat contestație împotriva Adresei nr. 4406 din 25 august 2014, care i-a fost comunicată prin poșta la data de 02.09.2014, solicitând următoarele:

La data de 20.02.2015, reclamanta a formulat cerere modificatoare, în sensul completării cererii inițiale cu un nou petit prin care a solicitat ca Agenția să fie obligată să-i achite suma de 2513,74 RON stabilită cu titlu de rentă viageră agricolă pentru perioada 01.01.2013-22.08.2013 conform carnetului de rentier agricol ce a fost vizat de Centru la data de 06.07.2014.

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul municipiului București a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a APIA - Centrul municipiului București.

1.2. Soluția Curții de Apel București

Prin sentința civilă nr. 1273 din 06 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei APIA - Centrul municipiului București.

A admis în parte acțiunea modificată promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul municipiului București.

A obligat pârâta APIA - central să plătească reclamantei suma de 2513,74 RON cu titlu de rentă viageră agricolă pentru perioada 01.01.2013-22.08.2013, conform carnetului de rentier agricol vizat la 06.07.2014.

A respins ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei de răspuns la plângerea prealabilă nr. 4406 din 25 august 2014.

A respins, în rest, ca neîntemeiată acțiunea, în ceea ce privește petitul 2 al cererii de chemare în judecată.

A obligat pârâta APIA central să plătească reclamantei suma de 350 RON cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1273 din 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanta A. și pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Municipiului București.

Recurenta-reclamantă A. a invocat ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea petitului 2 al cererii de chemare în judecată.

Prin cererile de recurs, recurentele-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul municipiului București au solicitat casarea în parte a hotării atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată, dezvoltând critici ce seîncadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Cât privește recursul reclamantei, acesta vizează admiterea și celui de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată respectiv de fi obligată APIA - Centrul Municipiului București de a o viza în continuare Carnetul de Rentier agricol începând cu data de 22.08.2013 și pe cale de consecință de a i se achita în continuare Renta viageră începând cu această dată.

Motivele invocate în recurs sunt aceleași cu cele iterate prin cererea de chemare în judecată.

În realitate cerința instituită de legiuitor este aceea ca persoana, deși nu a împlinit 62 de ani, să fie pensionată pe caz de boală, gradele I și II, în ceea ce privește incapacitatea de a munci, făcându-se doar mențiunea că aceasta trebuie dovedită cu decizia de pensionare de la comisia medicală.

Pentru a beneficia de rentă agricolă în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, Titlul IX, persoana în cauză trebuie să fie pensionată pe caz de boală în gradele I și II, astfel că pierderea calității de pensionar pe caz de boală, în condițiile în care vârsta este de sub 62 de ani, conduce automat la pierderea calității de rentier agricol.

Având în vedere că în cauza de față reclamanta a pierdut calitatea de pensionară pe caz de boală gradul II la data de 22.08.2013, ca urmare a trecerii la pensia pentru limita de vârstă, prin Decizia nr. 195826 din data de 22.08.2013, emisă de Casa de pensii Sector 4, și că acesta nu a împlinit 62 de ani, în mod temeinic și legal au apreciat pârâtele faptul că, începând cu această dată, reclamanta nu mai poate beneficia de rentă agricolă, neîncadrându-se în niciuna dintre ipotezele reglementate la alin. (1)-(3) ale art. 9 din Legea nr. 247/2005, Titlul IX.

Susținerile reclamantei-reclamante privitoare la faptul că trecerea la pensia pentru limita de vârstă nu echivalează cu redobândirea capacității de muncă, că decizia de pensionare pe caz de boală era nerevizuibilă nu au nici un fel de relevanță, întrucât cerința obligatorie stipulată clar și univoc de dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, Titlul IX, pentru a beneficia de rentă agricolă, este aceea ca persoana să fie pensionată pe caz de boală, gradele I și II, calitate pe care reclamanta a pierdut-o.

Interpretarea pe care reclamanta o dă prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu este conformă la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă astfel că persoana în cauză va fi supusă regimului juridic pe care îl presupune pensia pentru limită de vârstă, din perspectiva drepturilor și obligațiilor care îi revin și nu că va continua să beneficieze de drepturi care, prin legi speciale, i-au fost recunoscute tocmai în virtutea calității de pensionar pe caz de boală.

Cât privește recursurile pârâtelor APIA - central și APIA - Centrul Municipiului București acestea fiind identice, vor fi analizate unitar. Prin cererile de recurs s-a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei întrucât prin admiterea în parte a acțiunii APIA - central a fost obligată să-i achite reclamantei suma de 2513,74 RON cu titlu de rentă viageră agricolă pentru perioada 1.03.2013-22.08.2013, conform carnetului rentier agricol vizat la 6.07.2014.

Cât privește recursurile pârâtelor APIA-central și APIA - Centrul Municipiului București, acestea fiind identice, vor fi analizate împreună.

Motivele invocate pentru a susține opinia că reclamanta nu avea dreptul la renta viageră nici pentru perioada 1.01.2013-22.08.2013 sunt acelea că deținerea calității de rentier nu echivalează cu cea de beneficiar al acestei masuri de sprijin, reprezentând doar o condiție pe care rentierul trebuie sa o îndeplinească.

Pe cale de consecință, simplul fapt al vizării carnetului de rentier nu echivalează cu dobândirea calității de beneficiar, ceea ce instanța de fond nu a reținut.

Prin Ordonanța de urgență nr. 17 din 3 martie 2010 pentru completarea titlului XI "Rentă viageră agricolă" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, a fost stabilit termenul de 31 decembrie 2009 inclusiv, dată finală pentru solicitarea calității de rentier agricol.

Astfel renta agricolă se acordă o dată pe an pentru anul anterior, iar perioada de vizare a carnetului de rentier agricol este 1 martie - 31 august a fiecărui an.

S-a susținut că, rentierul agricol nu mai poate beneficia de renta agricolă în anul în care și-a pierdut calitatea de rentier. Dacă renta agricolă s-ar acorda nu anual, ci fracționat, legiuitorul în mod cert ar fi prevăzut și situația în care trecerea la limită de vârstă a rentierului agricol intervine în cursul anului pentru care se oferă renta viageră agricolă și ar fi stipulat că aceasta se acordă pentru perioada fracționată în care a fost încadrat în grad de invaliditate I sau II.

Instanța de recurs apreciază că interpretarea APIA precum că rentierul agricol nu mai poate beneficia de renta agricolă pentru tot anul în care și-a pierdut calitatea de rentier, întrucât această rentă se acordă anual și nu fracționat nu este doar lipsită de orice justificare normativă dar interpretarea în acest mod a unor dispoziții normative precum art. 9 din Legea nr. 247/2005, Titlul IX, Legea nr. 263/2010 și chiar Ordinul MADR nr. 1272 din 7 decembrie 2005 al Ministerului Fondurilor Publice nr. 26503 din 15 decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Titlului IX din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, vădește același exces al birocrației de interpretare în detrimentul beneficiarului real și a principiului conform căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul de a produce efecte nu a le restrânge.

Astfel, din simpla prevedere precum că renta se acordă o dată pe an, nu rezultă nicicum, cu atât mai mult cu cât vizarea carnetului de rentier agricol se face în cursul anului următor, iar plata, ulterior acestui moment, concluzia că aceasta trebuie să se acorde pentru un an întreg, ci este posibil și pentru o fracțiune din an.

Apare evident, în opinia instanței de recurs ca de altfel și în analiza de fond, faptul că până la data pierderii calității de persoană pensionară pe caz de boală, reclamanta trebuie să beneficieze de renta agricolă, lucru posibil de altfel și prin vizarea carnetului de rentier pentru perioada 1.01.2013-22.08.2013

Astfel, în raport de analiza de mai sus, hotărârea primei instanțe apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de cele mai sus, recursurile părților nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta A. și pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1273 din 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2017.