ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată de reclamanta A. și înregistrată inițial la data de 10 octombrie 2014 pe rolul la Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Municipiului București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Mureș, în nume propriu și în calitate de reprezentantă a APIA București, anularea adresei APIA București din data de 26 mai 2014, răspuns la solicitarea din 13 mai 2014 și a adresei din data de 22 septembrie 2014 întocmită de APIA București, în sensul obligării pârâtelor la acordarea rentei viagere pentru perioada 2011 - 2013 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Anterior primului termen de judecată reclamanta și-a precizat cererea arătând că pârâta de rândul 1 este APIA București - Aparat Central și nu APIA - Centrul Municipal București, cum din eroare s-a menționat.

Totodată, reclamanta a arătat în temeiul prevederilor art. 5 din Ordinul MADR nr. 1272/2005, structurile județene ale APIA au un mandat legal de reprezentare al APIA București - Aparat Central.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că este beneficiara unei rente viagere agricole din data de 29 aprilie 2009 iar în luna ianuarie 2014 a depus la A.P.I.A. Mureș un dosar pentru prelungirea contractului rentier. În urma solicitări de informații privind renta viageră din 13 mai 2014, în data de 26 mai 2014 a primit un răspuns de la A.P.I.A. București, prin care i s-a comunicat că nu mai are dreptul la rentă viageră.

Pârâtele, prin întâmpinare, au invocat fiecare în parte excepția lipsei calității procesuale pasive.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș de soluționare a prezentei cauze iar, prin Sentința nr. 573 din 21 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 94 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea formulată de către reclamanta A. împotriva pârâtei APIA București, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea formulată de către reclamanta A. împotriva pârâtei APIA Mureș, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, a promovat recurs reclamanta A. în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ.

Se constată că recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Municipiului București a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta-reclamantă, prin care a înțeles să invoce excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

La rândul său, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Mureș, prin întâmpinarea formulată, a înțeles să invoce excepția excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ..

Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere ca tardiv a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei contestații formulate împotriva unui act administrativ, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, normă specială, incidentă în cauză, arată că hotărârea "poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Astfel,în raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., se constată că recursul a fost declarat și motivat fără respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentința fiind comunicată reclamantei la data de 20 octombrie 2015, iar recursul a fost promovat în data de 3 decembrie 2015 (dosar recurs), termenul legal fiind împlinit în data de 5 noiembrie 2015.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins, ca tardiv.

Ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia va fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 94 din 6 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL