ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 900/A din 23 octombrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 519 din 13 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. și A.

Investită cu soluționarea căii extraordinare de atac, Înalta Curte de Casație și justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 7 februarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 12 februarie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 13 martie 2018, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 21 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță formulată la 21 aprilie 2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, au solicitat anularea/modificarea deciziei nr. 6984 din 3 februarie 2016 și obligarea pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii, în principal, conform valorii indicate prin Grila Notarială din anul 2016, iar în subsidiar, conform valorii indicate prin Grila Notarială din anul 2013.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 519 din 13 aprilie 2017 a respins contestația formulată de reclamanți împotriva pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 900/A din 23 octombrie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, In temeiul căreia a fost formulată acțiunea, la art. 35 alin. (1) stipulează în sensul ca " deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității ", iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătorești pronunțate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 900/A din 23 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, atacată în prezenta cauza, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, legiuitorul a statuat în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele prevăzute de aceasta.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în aite situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soiuționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 900/A din 23 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2018.