ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2018

HOTĂRÂRE
23.01.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia

nr. 184/2018

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 598 din data de 26 iunie 2017, pronunțată în

Dosarul nr. x/3/2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelanții-reclamanți A. și B. împotriva Sentinței civile

nr. 768 din data de 15 iunie 2016 pronunțate de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2015 în contradictoriu cu

intimatele-pârâte Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 5 octombrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat

de către reclamanții A. și B. împotriva decizie civile nr. 598

din data de 26 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Învestită

cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu

prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Prin

raportul întocmit în cauză s-a reținut că prezenta cale de atac

este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care

nu este supusă recursului.

Constatând

că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ.,

completul de filtru a dispus comunicarea raportului părților, pentru

ca acestea să depună puncte de vedere în conformitate cu prevederile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin

punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în

principiu a recursului, recurenții-reclamanți au apreciat că

hotărârea curții de apel este supusă recursului, având în vedere

că obiectul litigiului este generat de neaplicarea justă și

corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001.

Intimații

nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Analizând

recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care

recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de

recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca

și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. x/3/2015 pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, la data de 2 septembrie 2015,

reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței ca

prin sentința ce va pronunța să anuleze decizia de compensare

prin puncte nr. 4709 din data de 15 iunie 2015 emisă de Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor.

La

termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2016, reclamanții au

depus precizare și completare la acțiune. Au solicitat să fie

despăgubiți de Statul român, prin Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, cu suma de 7.344.295 lei, reprezentând preț încasat de

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din vânzarea pachetului de

200.092 acțiuni ale Statului român la C. SA, dividende încasate de Statul

român, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, de la C. SA,

până la transferul acțiunilor către D., penalități de

întârziere și 20.000 lei daune morale. Totodată, reclamanții au

chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul

român.

Tribunalul,

la termenul de judecată din data de 16 martie 2016, a anulat ca

informă, pentru neindicarea pretențiilor, conform art. 194 - 197 C.

proc. civ., cererea de chemare în garanție formulată de

reclamanți împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

Prin

Sentința civilă nr. 768 din data de 15 iunie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect

anularea deciziei de compensare nr. 4709 din data de 15 iunie 2015 și a

anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului,

având ca obiect pretenții.

Soluția

instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 598A din

data de 26 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul promovat de către

reclamanții A. și B..

Înalta

Curte, reține că Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru

finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a

imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,

aplicabilă în prezenta speță, în art. 35 prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi

atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data

comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu

emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care

se consideră îndreptățită se poate adresa instanței

judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la

expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța

judecătorească se pronunță asupra existenței și

întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură

sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile

prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate

potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013,

hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui

soluționare intră în competența curții de apel.

Conform

dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu

sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului".

Dispozițiile

art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., stipulează că au

caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de

recurs.

De

asemenea, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe

alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, altfel spus,

căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în

afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt

cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în

condițiile legii.

Prin

urmare, singura cale de atac ce poate fi exercitată împotriva unei

hotărâri pronunțate de către instanța de fond în

soluționarea unei cereri în temeiul Legii nr. 165/2013 este apelul, iar

decizia pronunțată de instanța de apel este definitivă.

Totodată,

capătul de cerere prin care recurenții-reclamanți au solicitat

să fie despăgubiți de Statul Român, prin Autoritatea pentru

Administrarea Activelor Statului, nu poate deschide părților calea

extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei curții de apel,

având în vedere că soluționarea acestuia depinde de soluția

dată de instanță capătului de cerere privind anularea

deciziei de compensare prin puncte.

Din

coroborarea dispozițiilor sus evocate, și anume art. 35 alin. (4) din

Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și

art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, rezultă că Decizia

civilă nr. 598A din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este

susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în

cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri

supuse numai apelului.

Față

de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, ca inadmisibil.

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva

Deciziei civile nr. 598A din data de 26 iunie 2017, pronunțate de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-03-12
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2020
Ședința publică din data de 12 martie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 623 din 22 martie 2018, Tribunalul Bucuresti, secția a
ÎCCJ 2018-03-21
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2018
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 900/A din 23 octombrie 2017, a respins, ca n
ÎCCJ 2020-10-06
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1949/2020
Ședința publică din data de 6 octombrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 986 A di
ÎCCJ 2017-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1775/2017
29 martie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței tribunalului, cu mențiunea că decizia este definitivă. 4. Cererea de recurs împotriva deciziei pronunțată
ÎCCJ 2017-06-26
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 192/2017
Decizia civilă nr. 192/2017 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 151 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x
Sursă