ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1949/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1949/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Decizia pronunțată de Curtea de Apel București:
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 986 A din data de 14 iunie 2019, a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de apel formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 183 din 13 februarie 201, pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor.
Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți:
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În raport s-a reținut, printre altele, problema formulării în termen a recursului.
Nu au fost depuse puncte de vedere referitor la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:
Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Hotărârea care constată perimarea, anume decizia nr. 986 A a fost pronunțată la data de 14 iunie 2019, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la data de 20 iunie 2019.
Potrivit datei înscrise pe plicul aflat la dosar, recurenta a declarat recurs la data de 12 iulie 2019, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 986A din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 986A din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.