ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată pe calea ordonanței președințiale, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Ordine Publică (IGPR-DOP), obligarea pârâtului la înscrierea datelor de evidență și contact ale reclamantei în Registrul Național al Societăților Licențiate prevăzut de art. 60 alin. (7) din Legea nr. 333/2003; obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a Originalului Licenței de Funcționare nr. 1775/P/2011; obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a Regulamentului de organizare și funcționare al societății specializate de pază și protecție SC A. SRL nr. 891/12.12.2013.

Prin Sentința civilă nr. 104 din 26 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Ordine Publică.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de ordonanță președințială.

Astfel, recurenta a susținut în esență că instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale prevăzute de art. 999 C. proc. civ., referitoare la termenul de 48 de ore în care se motivează ordonanța președințială, aceasta nefiind motivată la momentul formulării recursului. În acest sens, hotărârea este dată cu încălcarea normelor de procedură și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, recurenta invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 448 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a mai susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la aparența de drept, urgența, caracterul provizoriu al măsurii ce se cere a fi dispusă și nerezolvarea litigiului în fond. Prin analizarea condițiilor speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale cu raportare la dispozițiile art. 60 din Legea nr. 333/2003 aplicabile prezentei cauze, instanța de fond a dat o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, Completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. sunt nefondate, recurenta subsumând acestor motive de casare critica referitoare la încălcarea de către judecătorul fondului a termenului de redactare a hotărârii prevăzut de art. 999 C. proc. civ., argumentul neputând fi însă invocat drept cauză de anulare a hotărârii pronunțate, în raport cu prevederile art. 178 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 996 C. proc. civ. (în prezent art. 997 C. proc. civ.) potrivit cărora "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Potrivit dispozițiilor legale citate, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiții cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate a aparenței de drept, se constată că aceasta a fost stabilită în favoarea reclamantei - recurente în raport de prevederile art. 60 din Legea nr. 333/2003 și ale art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 aprobate prin H.G. nr. 301/2012, din care rezultă că, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de anulare a licenței de funcționare, reclamanta are posibilitatea de a executa, în continuare, contractele pe care le-a încheiat anterior emiterii deciziei de anulare a licenței de funcționare și, mai mult decât atât, de a încheia noi contracte de servicii de pază.

Și condițiile caracterului vremelnic al măsurii și al neprejudecării fondului au fost apreciate ca fiind, de asemenea, îndeplinite, însă doar în ceea ce privește cererile reclamantei referitoare la obligarea pârâtului la înscrierea datelor de evidență și contact ale reclamantei în Registrul Național al Societăților Licențiate prevăzut de art. 60 alin. (7) din Legea nr. 333/2003 și la obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a Originalului Licenței de Funcționare nr. 1775/P/2011, măsura urmând a fi dispusă de către instanța de fond până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Târgu Mureș, dosar având ca obiect anularea deciziei de anulare a licenței de funcționare.

În cauză, instanța de fond a constatat, însă, că urgența invocată de reclamantă nu este justificată și dovedită, opinia Curții de Apel fiind însușită și de instanța de recurs.

Se constată că în mod corect condiția urgenței a fost analizată de către instanța de fond în raport de prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 333/2003, potrivit cărora "măsura anulării licenței de funcționare poate fi atacată în justiție, potrivit legii, de către societatea sancționată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii", reținând, astfel, că obligația reclamantei de reziliere a acestor contracte este suspendată de drept.

Refuzul pârâtului de a reînscrie datele reclamantei în evidența informatică a societăților specializate de pază și protecție licențiate, respectiv de a restitui originalul licenței de funcționare nu justifică o urgență în sensul art. 997 C. proc. civ. și nici nu o prejudiciază pe recurenta - reclamantă, deoarece înregistrarea pe pagina de internet a intimatului - pârât a informației privind anularea licenței de funcționare are, pe de o parte, caracter de informare a terților, care interesați fiind de încheierea unor contracte de pază cu reclamanta au posibilitatea de a cunoaște care este situația reală privind licența de funcționare a reclamantei și de a decide în cunoștință de cauză încheierea unor astfel de contracte, iar pe de altă parte, pentru a dovedi celor interesați că are posibilitatea legală de a încheia contracte, reclamanta - recurentă poate uza de dreptul de a solicita intimatului - pârât efectuarea mențiunilor cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 333/2003, anterior citate, respectiv cu privire la incidența prevederilor art. 37 alin. (6) din H.G. nr. 301/2012.

Așadar, considerentele decisive ale sentinței atacate sunt în opinia instanței de control judiciar corecte, fiind însușite de aceasta, în urma propriului demers de verificare a modului în care a fost aplicat cadrul normativ la datele factuale, concrete, ale cauzei.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 104 din 26 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV