ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3615/2012

Prin Sentința penală nr. 80 din 2 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 4278/118/2011 s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de reprezentantul DIICOT, ca nefondată. În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., judecat în stare de libertate, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A fost respinsă cererea formulată de procuror, privind arestarea preventivă a inculpatului, ca nefondată. S-a luat act că părțile vătămate P.C.A. și P.M.B. au renunțat la pretențiile civile formulate cu titlu de daune morale. În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. s-au admis cererile formulate de martorul S.C.I. și scms. C.L. - șef Secție 2 Poliție Rurală Mihail Kogălniceanu - privind scutirea de amendă judiciară aplicată prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2011. S-a dispus scutirea de amenda judiciară în sumă de 1.000 lei aplicată martorului S.C.I.

și în sumă de 500 lei aplicată scms. C.L.I. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat,inclusiv onorariu avocat oficiu. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat oficiu pentru av. C.D.S. și C.C., de câte 150 lei -pentru faza de urmărire penală - și onorariu avocat oficiu pentru av. C.M.L. (200 lei), R.R.M. (150 lei) și S.G.L. (150 lei) - pentru faza de judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Părțile vătămate P.C.A. și P.M.B. au fost colege de școală și prietene încă din anul 2008. În luna aprilie 2010, în timp ce se aflau la discoteca din localitatea Mihail Kogălniceanu, P.C.A.

i l-a prezentat prietenei sale, P.M.B. pe vecinul ei, inculpatul G.M., pe care îl cunoștea de circa 10 ani. Cele două victime, având la acea dată 17 ani și 6 luni, s-au plâns acestuia cu privire la neînțelegerile pe care le aveau cu părinții. Ulterior, în perioada 22 - 24 aprilie 2010, minorele l-au vizitat pe inculpat la locul de muncă, în zona Taberei Năvodari unde lucra la o vilă în construcție și cu acest prilej, el le-a propus celor două să îl însoțească în Spania, unde le va găsi un loc de muncă la un club, ca dansatoare. Victimele i-au spus că ar accepta propunerea, dar sunt minore, însă inculpatul le-a dat asigurări că se va ocupa el de transport și de trecerea frontierei, condiționând plecarea de tăcerea minorelor, în sensul că le-a sfătuit să nu spună nimic părinților, iar în ziua plecării, stabilită pentru data de 6 mai 2010, să nu ia cu ele prea multe obiecte de îmbrăcăminte pentru a nu lăsa loc bănuielilor, însă să aibă asupra lor actele de identitate.

În consecință, la data de 6 mai 2010, în jurul orei 06,30, partea vătămată P.C.A. a părăsit domiciliul, spunând părinților că merge la școală. Același lucru l-a făcut și partea vătămată P.M.B., după ce ambele și-au luat cărțile de identitate și rucsacurile cu care mergeau de obicei la cursurile școlare. Potrivit înțelegerii anterioare, victimele s-au deplasat însă la locul de întâlnire cu inculpatul, unde acesta a sosit cu autoturismul condus de martorul S.C.I., care la rândul său era însoțit de o femeie și, după îmbarcarea părților vătămate, s-au deplasat în localitatea Nicolae Bălcescu. Întrebat de minore de ce nu pot lua microbuzul de Spania din comuna Mihail Kogălniceanu, inculpatul le-a spus că nu trebuie să fie observați de alți cunoscuți.

După ce S.C.I. a parcat autovehiculul în curtea socrului său, inculpatul, minorele, martorul și alte persoane, s-au urcat într-un microbuz condus de martorul I.E., G.M. fiind cel care a achitat contravaloarea transportului și pentru părțile vătămate. După îmbarcare, părțile vătămate au observat că destinația autovehiculului nu era Spania, ci Italia și au cerut explicații inculpatului, care le-a comunicat că deplasarea se va face în Spania, dar cu o scurtă escală în Italia. În cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, nu s-a putut stabili modalitatea în care au trecut frontiera minorele, având în vedere că nu aveau acordul părinților pentru a face acest lucru. Cu toate acestea călătoria a decurs fără probleme până în orașul Roma, unde inculpatul, părțile vătămate, martorul S.C.I.

și femeia care îl însoțea pe acesta din urmă, au coborât la o autogară din zona B.S.P.. Din această locație G.M. a transportat minorele la locuința unei persoane de sex feminin numită "M.", unde le-a cazat. A doua zi, acesta a comunicat minorelor că nu mai are suma necesară pentru deplasarea în Spania și că există riscul ca, în lipsa banilor, să rămână fără mâncare și adăpost în Roma și drept urmare, le-a spus că trebuie să se prostitueze. Deși inițial au refuzat, în cele din urmă victimele au fost nevoite să accepte să practice prostituția, întrucât se aflau într-o țară străină, nu cunoșteau limba și plecaseră de acasă fără vreo sumă de bani, bazându-se pe posibilitățile materiale ale inculpatului.

În aceste condiții, inculpatul G.M. a transportat minorele în zona cunoscută sub numele "E.M.", unde, alături de alte persoane de sex feminin, le-a indicat să practice prostituția "la stradă", el rămânând în apropiere pentru a le supraveghea și pentru a încasa banii aduși de părțile vătămate de la clienți. La scurt timp, lângă P.C.A. a oprit un autoturism în care se afla o persoană de sex masculin, aceasta a urcat în mașină și împreună cu clientul s-a deplasat într-o altă locație, unde a întreținut relații sexuale normale contra sumei de 15 euro. Clientul a transportat-o apoi la locul de unde o luase, iar partea vătămată a înmânat inculpatului suma primită, moment în care acesta i-a reproșat că a făcut acest lucru fără a observa că în zonă se află autoturismele poliției.

După plecarea părții vătămate P.C.A., o altă persoană de sex masculin a arătat interes față de partea vătămată P.M.B., căreia i s-a prezentat cu numele "I.", i-a adresat câteva cuvinte în limba italiană și observând că partea vătămată nu înțelege, bărbatul a început să-i vorbească în limba română. Minora i-a spus că, deși se află acolo, nu dorește să întrețină relații sexuale și i-a relatat ce i s-a întâmplat iar tânărul, identificat ulterior ca fiind martorul G.J.A., s-a oferit să o ajute să scape. Partea vătămată P.M.B. a fost de acord și a reușit să plece cu martorul într-o localitate din apropiere, rămânând la locuința acestuia. După revenirea în zona "E.M." a părții vătămate P.C.A., aceasta l-a întrebat pe inculpat unde este prietena sa și a refuzat categoric să mai acosteze clienți în absența ei.

Având în vedere această atitudine, dar și prezența autoturismului de poliție văzut de el în zonă, inculpatul a condus minora la locuința "M." și până la 12 mai 2010, nu a mai prestat activități de prostituție. La data de 13 mai 2010, G.M. a condus partea vătămată P.C.A. la un bar, unde, ca urmare a unui apel telefonic dat de acesta, a sosit și o persoană de sex masculin, care s-a recomandat "B.". G.M. i-a spus atunci părții vătămate că el se întoarce în țară iar ea trebuie să se prostitueze în folosul numitului "B.", să strângă bani ca să-și plătească datoriile, inclusiv banii pe care acesta din urmă îi dăduse lui pentru a reveni în țară. Drept urmare, G.M. s-a întors în România iar partea vătămată P.C.A.

a fost cazată de "B." la un hotel și în ziua următoare a prestat servicii sexuale contra sumei de 85 de euro pentru doi clienți, însoțită de o altă persoană de sex feminin, pe nume A., care practica prostituția în folosul aceleiași persoane. La scurt timp, numitul "B." a aflat că partea vătămată P.C.A. este minoră și, la cererea ei, i-a pus la dispoziție telefonul, de la care partea vătămată l-a apelat pe martorul S.C.I., cu care a stabilit o întâlnire. În cursul acesteia, martorul și-a exprimat disponibilitatea de a ajuta victima să revină în țară, iar P.C.A., cu acordul numitului "B.", a acceptat ajutorul. Partea vătămată P.C.A. s-a întors în România la 18 mai 2010, iar partea vătămată P.C.A.

a revenit la 1 iulie 2010, cu ajutorul martorului G.J.A. și al mamei ei. În cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul G.M. a negat comiterea faptelor, arătând că nu a avut nici o legătură cu victimele, cu toate că au călătorit împreună până la Roma și s-au cazat în același loc. Astfel, acesta a declarat că o cunoaște pe P.A. de mai mulți ani, de când părinții acesteia s-au mutat în apropierea imobilului în care locuiește el. În luna aprilie 2010, în timp ce se afla la discotecă, a cunoscut-o prin intermediul sus-numitei și pe P.B.M. iar în discuția purtată, le-a spus celor două că va pleca în Italia peste câteva zile. Atunci, P.C.A. i-a cerut numărul de telefon al unui transportator, pentru a verifica dacă mai sunt locuri libere, spunându-i că ar vrea să plece și ea dar nu cunoaște pe nimeni.

Ulterior, s-a mai întâlnit o dată cu părțile vătămate, când acestea i s-au plâns că au probleme cu părinții și nu vor să se mai întoarcă acasă, însă el le-a replicat în sensul că nu îl interesează și să se descurce cum pot. La data de 6 mai 2010, din localitatea Mihail Kogălniceanu, s-a îmbarcat într-un microbuz cu destinația Italia, respectiv orașul Roma și, din aceeași stație cu el, au urcat și părțile vătămate, care și-au plătit singure contravaloarea transportului. Din comuna Nicolae Bălcescu, a urcat în microbuz și S.C., după ce și-a parcat autoturismul într-o curte, cu precizarea că pe acesta îl cunoaște pentru că locuiește la o stradă distanță de casa lui și că era însoțit de o femeie în vârstă de circa 40 - 50 de ani.

Pe drum, inculpatul nu a discutat nici cu fetele și nici cu S.C., aspecte legate de scopul deplasării în Italia. La trecerea frontierei pe la punctul de frontieră Nădlac, buletinele călătorilor din microbuz au fost strânse de șoferul al cărui nume și-l amintește ca fiind E., toți pasagerii au coborât pentru efectuarea controlului dar nu au fost probleme cu trecerea graniței. Ajunși în orașul Roma, părțile vătămate au vrut să meargă cu el să se cazeze împreună la o cunoștință de-a lui pe nume M., ceea ce s-a și întâmplat pentru că aceasta din urmă a fost de acord să le găzduiască. Inculpatul susține că a stat în Roma trei zile, timp în care s-a plimbat cu fetele și și-a căutat de muncă, însă fetele mai plecau și singure dar nu știe unde, cu cine se întâlneau și ce anume făceau, pentru că nu le-a întrebat și nu a discutat pe această temă cu ele.

La data de 13 mai 2010, el s-a întors în țară, singur și își amintește că înainte de a pleca din Roma la data de 11 mai 2010, P.B. a plecat de acasă și nu s-a mai întors și fiind îngrijorat, a întrebat-o pe P.C., însă nici ea nu știa nimic. Înainte de a pleca spre România, a invitat-o pe P.C., pentru a se întoarce împreună în țară, însă aceasta a refuzat, spunându-i că "rămâne să facă bani". Și în fața instanței inculpatul a respins acuzațiile, susținând că nu le-a racolat, transportat și cazat pe părțile vătămate în scopul exploatării sexuale sau că le-ar fi promis ajutor în găsirea unui loc de muncă, că ar cunoaște o persoană pe nume "B.", că ar fi vândut-o pe P.C. vreunei alte persoane, ori că ar fi primit bani ori alte foloase ca urmare a exploatării lor sexuale, menționând că nu știe nici cum a luat legătura P.C.

cu S.C. în Italia și totodată că nu știa că cele două erau minore când au plecat cu el în Italia. Consideră că părțile vătămate îl acuză de fapte pe care nu le-a comis, fiindu-le rușine ori frică de părinți. A mai susținut inculpatul că, după întoarcerea în țară, a stat de vorbă cu P.C., care i-ar fi spus că a dat declarație și l-a acuzat, pentru că la poliție s-a țipat la ea, motiv pentru care ea s-a speriat și totodată i-a fost și frică de părinți, iar ulterior a discutat și cu tatăl acesteia - prezentă fiind și sus-numita - căruia i-a spus că adevărul trebuie să iasă la iveală deoarece nu sunt reale acuzațiile și nu este vinovat iar P.Co. i-a spus că "au greșit și le pare rău de situația creată" și au fost la notar să retragă plângerea.

Aceleași discuții susține că le-a avut și cu mama celeilalte părți vătămate, martora P.S.. Cu privire la declarațiile date de P.C. și P.M. la Biroul Notarilor Publici D.C. și De.C., la data de 19 aprilie 2011, inculpatul a arătat că a aflat de la avocatul ales, care i-a adus la cunoștință că plângerile au fost retrase iar ulterior a mai aflat că de față a fost și o doamnă avocat iar părțile vătămate au fost însoțite de tatăl -prima - și de mamă - a doua. Fiind audiată, P.M.B. a declarat că atât ea cât și P.C.A., doreau să-și găsească un loc de muncă, dat fiind că nu erau în relații foarte bune cu părinții, astfel că aceasta din urmă, a avut ideea de a vorbi cu vecinul ei,respectiv inculpatul.

Personal, P.M.B. nu cunoștea nimic legat de inculpat, de ocupația lui sau de legături cu străinătatea. Telefonic, P.C. a luat legătura cu inculpatul, în cursul lunii aprilie 2010, după care s-au întâlnit toți trei în localitatea Mihail Kogălniceanu, i-au spus că vor să găsească un loc de muncă, fie în țară, fie în străinătate, iar el le-a propus să meargă în Spania să lucreze ca dansatoare, fără a preciza în ce localitate din Spania vor merge, ce salariu vor primi, dacă vor avea contract de muncă. Mai mult, ele nu aveau pregătire ca dansatoare, dar inculpatul le-a spus că de fapt vor face reclamă la niște produse și în nici un caz nu le-a spus și nici ele nu s-au gândit că vor fi obligate să se prostitueze.

Totodată, inculpatul le-a spus să-și ia cărțile de identitate și să nu-și anunțe părinții, ceea ce,potrivit declarației părții vătămate, le-a atras atenția și le-a dat de gândit. S-au mai întâlnit odată cu inculpatul, la locul de muncă al acestuia, apoi au stabilit data plecării iar la data fixată, ambele au plecat dimineața, de la ea de acasă, luându-și buletinul și câteva haine și împreună au plecat spre școală dar nu au intrat la ore. În jurul prânzului, a venit inculpatul, însoțit de martorul S.C., cu mașina acestuia din urmă, le-au luat și împreună s-au deplasat până în comuna Nicolae Bălcescu, de unde au luat microbuzul, inculpatul fiind cel care a achitat contravaloarea transportului atât pentru el cât și pentru ele două.

Din discuțiile pe care șoferul le purta cu pasagerii, ambele au aflat că destinația este Italia, astfel că i-au cerut explicații inculpatului, iar acesta le-a spus că vor merge în Spania după ce vor sta câteva zile în Italia. La punctul de trecere a frontierei, după cum susține partea vătămată, s-a dat o sumă de bani vameșului, care, după ce i-a verificat cartea de identitate, nu a spus nimic dat fiind că inculpatul i-a dat suma de 100 euro. La destinație, microbuzul a oprit în Roma, unde au ajuns noaptea, iar în vederea cazării lor, S.C. i-a făcut inculpatului legătura cu o cunoștință de-a lui, M., care îi aștepta la autogară. A doua zi, inculpatul le-a spus că nu are bani pentru a ajunge în Spania și că există riscul să rămână toți trei în Roma, fără un loc unde să doarmă noaptea și în aceste condiții ele trebuie să se prostitueze.

Inițial, partea vătămată a refuzat, dar în cele din urmă a fost nevoită să accepte, în condițiile în care nu aveau bani, nu cunoșteau limba italiană iar inculpatul le spunea că vor rămâne în stradă, așa încât a plecat cu P.C., însoțite de inculpat, într-o zonă a orașului Roma, în care se aflau persoane de sex feminin care practicau prostituția. Inculpatul le-a spus cum să ceară 50 de euro, fără a specifica ce tip de sex trebuie să întrețină la acest preț și a vrut să le ia și prezervative dar a spus că nu a găsit. În timp ce ele două stăteau pe o stradă aproape una de alta, inculpatul le supraveghea - cum de altfel le și spusese dintr-o stație, de unde le putea vedea. La un moment dat, lângă P.C.

a oprit o mașină, aceasta a urcat și mașina s-a pus în mișcare. Apoi, nu după mult timp, a venit o persoană interesată de ea, respectiv un tânăr (identificat ca fiind martorul G.J.A.) - care a vorbit în italiană dar nu s-au înțeles, după care a început să vorbească în limba română, el a spus că îl cheamă I. și este din Reghin iar partea vătămată i-a relatat ceea ce i se întâmplă, că nu dorește să întrețină relații sexuale, situație în care tânărul s-a oferit să o ajute. Drept urmare, împreună s-au deplasat într-o altă localitate și partea vătămată a rămas la acesta întrucât nu avea bani să se întoarcă în țară. Între timp, aceasta a luat legătura telefonic cu mama ei și i-a spus ce i s-a întâmplat iar cu banii trimiși de aceasta, s-a întors în țară.

După întoarcerea în țară, s-a întâlnit întâmplător pe stradă cu inculpatul, care era însoțit de S.C. și a oprit-o spunându-i că vrea să stea de vorbă cu ea, în esență rugând-o să-și retragă plângerea iar ea, de teama unor eventuale amenințări din partea inculpatului, l-a mințit, răspunzându-i că așa va proceda. Partea vătămată P.C. a declarat că deși nu avea o relație specială cu inculpatul, i-a povestit acestuia, prezentă fiind și P.M.B., de discuțiile cu părinții, care le reproșau între altele, faptul că lipsesc de la școală și au alte preocupări, situație în care inculpatul le-a propus să-l însoțească în Spania, spunându-le că acolo se câștigă bine și că vor lucra ca dansatoare într-un club de noapte.

Ele și-au manifestat dorința de a merge cu el, totodată i-au spus că sunt minore, nu au bani și nu sunt de acord să practice prostituția dar inculpatul le-a asigurat că nu vor fi astfel de probleme, că are cunoștințe la vamă și că el le va plăti drumul până în Spania, urmând ca ele să-i achite datoria la primul lor salariu, singura condiție pusă fiind să nu-și anunțe părinții că vor să plece cu el iar la momentul plecării să aibă asupra lor actele de identitate și să nu aibă bagaje multe, pentru a nu da de bănuit. În preziua plecării, inculpatul le-a anunțat telefonic de faptul că plecarea va fi dimineața, dintr-o stație din localitate, astfel că în dimineața zilei următoare, partea vătămată și-a luat buletinul și câteva haine, spunându-i mamei sale că pleacă la școală însă a mers acasă la P.M., care la rândul ei i-a spus mamei sale că merge la școală, dar de fapt s-au deplasat la locul de întâlnire cu inculpatul, unde acesta a venit împreună cu un consătean, S.C.

și o femeie pe care cele două nu o cunoșteau, cu o mașină condusă de S.C.. Inculpatul le-a spus că se vor deplasa până în comuna N.B., unde îi așteaptă microbuzul cu care vor pleca în Spania, acestea s-au conformat și, după ce S.C. a parcat mașina într-o curte, au urcat într-un microbuz cu capacitatea de nouă locuri, în care se mai aflau și alte persoane și a văzut când inculpatul i-a plătit șoferului, ce era de etnie turcă, o sumă de bani pentru el dar și pentru ele două. În localitatea Hârșova au mai urcat doi bărbați și o tânără și la un moment dat din discuțiile călătorilor, partea vătămată și prietena ei au aflat că microbuzul merge în Italia, astfel că i-au reproșat inculpatului că le-au mințit, dar acesta le-a spus că din Italia vor pleca în Spania cu altă mașină.

La punctul de trecere a frontierei, din ceea ce își mai amintește, șoferul i-a dat bani vameșului, după ce acesta a verificat actele de identitate ale părților vătămate și tot șoferul i-a mai cerut inculpatului bani, spunându-i că vameșul mai vrea niște bani dat fiind că cele două sunt minore iar inculpatul s-a conformat, călătoria având loc fără probleme până la destinație. În orașul Roma, au coborât toți cinci în zona B.S.P., unde s-au despărțit de S.C. și femeia ce îl însoțea pe acesta, apoi inculpatul și ele două au mers pe jos și s-au oprit la o casă unde acesta a ciocănit la ușa subsolului, unde le-a deschis o femeie pe nume M., care îl cunoștea pe inculpat și căreia acesta le-a spus despre ele că sunt cunoștințele lui și au venit în Italia să muncească.

Inculpatul i-a dat niște bani celei care i-a găzduit, pentru a cumpăra ceva de mâncare, a doua zi dimineața au ieșit toți trei în oraș, apoi același lucru l-au făcut și seara, când G.M. le-a dat buletinele pentru a nu avea probleme cu poliția iar la un moment dat a cumpărat prezervative și întrebându-l ce are de gând să facă cu ele, acesta le-a spus că trebuie și ele să facă niște bani, pentru că altfel nu vor putea merge în Spania. Partea vătămată a arătat că au fost nevoite să accepte, fiind într-o țară străină și fiindu-le frică de inculpat, astfel că acesta le-a dus cu metroul în zona unui parc - unde au văzut mai multe tinere îmbrăcate strident și care făceau semn mașinilor să oprească pentru a întreține relații sexuale contra cost - le-a dat prezervative și le-a spus amândurora să facă semn mașinilor să oprească, să întrețină cu șoferul relații sexuale, să-i ceară bani și totodată să-i solicite să le aducă înapoi.

După ce inițial a ezitat și nu a urcat în prima mașină care a oprit, partea vătămată a urcat în următoarea și a plecat cu șoferul acesteia într-un alt parc, unde a întreținut relații sexuale normale, apoi șoferul i-a arătat legitimația de polițist, i-a dat suma de 15 euro și a adus-o în locul de unde o luase, bani pe care partea vătămată i-a dat inculpatului. Văzând că P.M. nu este acolo, i-a spus inculpatului că nu vrea să mai plece cu un alt client pentru că cea dintâi nu se întorsese, astfel că până în ziua de 12 mai 2010 a stat în casa numitei M., fiind îngrijorată că prietena sa încă nu apăruse.

La data menționată mai sus, inculpatul i-a spus părții vătămate că trebuie să-l însoțească în oraș și în timp ce se aflau într-un bar acesta i-a precizat că el are un proces și trebuie să se întoarcă de urgență în țară însă în momentul în care partea vătămată și-a manifestat dorința de a se întoarce și ea în țară, inculpatul i-a replicat că are o cunoștință la care ea va rămâne iar el va reveni peste două săptămâni.Totodată, a apelat telefonic o persoană și la scurt timp a venit în bar un bărbat care s-a recomandat "B."și i-a spus inculpatului că este de acord să o găzduiască la o prietenă la care partea vătămată va locui.

Inculpatul i-a spus numitului "B." că are nevoie de bani pentru a ajunge în țară și de un pachet de țigări, apoi toți trei au plecat cu mașina până într-o gară, unde cei doi au coborât și au stat de vorbă, după care inculpatul a plecat iar numitul "B." s-a întors la mașină, a contactat telefonic o femeie pe care a întrebat-o dacă are o cameră de hotel plătită, deoarece vrea să aducă o fată, răspunsul a fost afirmativ, așa încât sus-numitul a dus-o la hotel și în acea seară a aflat că partea vătămată este minoră. A doua zi, l-a însoțit pe acesta în oraș, unde s-au întâlnit cu o fată care s-a prezentat cu numele "A." și i-a spus că va locui cu ea, ulterior aflând chiar de la sus-numita, că practică prostituția de câțiva ani în Italia, "B." fiind "peștele" ei, cu care împarte banii pe jumătate.

De asemenea, tânăra i-ar mai fi spus că nu va locui cu ea și că de fapt vor practica prostituția împreună, urmând ca partea vătămată să-i dea lui "B.", săptămânal, suma de 300 euro, să-și plătească cazarea și mâncarea iar banii rămași să-i împartă cu sus-numitul. Potrivit celor declarate, au ieșit amândouă în fața hotelului pentru a racola clienți iar ea a avut doi clienți de la care a primit suma totală de 85 de euro, bani pe care i-a dat numitei "A." pentru a-și achita cazarea și mâncarea. De la "A." a aflat că G.M. a primit de la "B." suma de 110 euro și un pachet de țigări. Între timp, partea vătămată și-a sunat părinții, cărora le-a spus că se află în Craiova, însă aceștia nu au crezut-o, în cele din urmă a recunoscut că este în Italia și au sfătuit-o să meargă la prima secție de poliție dacă are probleme.

Apoi, de pe telefonul "A." ea l-a contactat și pe S.C., care îi dăduse numărul de telefon fără să știe inculpatul, și s-au întâlnit, partea vătămată mergând însoțită de "A." și, în acest context, martorul a întrebat-o dacă vrea să locuiască la mama lui și dacă dorește să se întoarcă în țară. Între timp, numita "A." l-a contactat telefonic pe "B.", i-a spus că s-au întâlnit cu S.C. și acesta vrea să o ia cu el pe partea vătămată, iar cel dintâi aflând că părinții i-au anunțat la poliție dispariția, a fost de acord să o lase să plece cu martorul, precizând că nu are pretenții pentru banii pe care i-a dat pentru ea lui G.M.. Partea vătămată a fost dusă la mama lui S.C., iar la data de 15 mai 2010, a primit un mesaj de la P.M.B.

și s-au întâlnit în locul în care au coborât când au venit în Italia, ea fiind însoțită de S.C. iar prietena ei, de un tânăr, care s-a recomandat cu numele I.. Fiind întrebată dacă vrea să stea și ea la mama martorului, P.M. a refuzat, precizând că rămâne cu I.. în ziua de 16 mai 2010, potrivit celor declarate de partea vătămată P.C., S.C. l-a sunat pe G.M. și i-a spus că aceasta se va întoarce în țară iar el să o aștepte la gară să-i plătească contravaloarea transportului, după care i-a dat și ei telefonul, când i-a atras atenția inculpatului asupra aceluiași aspect și că va merge la poliție, acesta asigurându-i pe amândoi că așa va face, ceea ce însă nu s-a întâmplat. A mai precizat partea vătămată că șoferul care a adus-o în țară este aceeași persoană care a condus microbuzul având ca destinație Italia.

În legătură cu declarațiile notariale, părțile vătămate au arătat că, venind la instanță la primul termen de judecată, însoțite de părinți (P.C. împreună cu tatăl iar P.M. împreună cu mama), în afara clădirii s-au întâlnit cu G.M. și S.C., iar inculpatul i-a abordat și le-a adresat rugămintea de a-și retrage plângerile și declarațiile, după care a plecat și a revenit însoțit de o doamnă care a spus că este avocat și dacă înțeleg să-și plângerile, pot da declarație în acest sens, la un birou notarial. În aceeași zi s-au deplasat toate persoanele menționate mai sus, la un birou notarial, unde mai întâi a intrat doamna - care a afirmat că este avocat al inculpatului, iar la interval de câteva minute aceasta a ieșit, le-a spus să intre, inculpatului, părților vătămate și părinților acestora, să citească declarațiile, care erau deja redactate și să semneze numai dacă sunt de acord cu conținutul lor.

Au susținut părțile vătămate că deși atât ele cât și părinții lor nu au fost de acord cu conținutul, au semnat aceste declarații, însă doar din dorința de a nu se mai expune prezentându-se în instanță, conținutul acestora nu reflectă realitatea și că au spus adevărul atunci când au fost audiate în fața organelor de urmărire penală și a instanței. Totodată, partea vătămată P.M.B., a recunoscut că înainte de a intra în biroul notarial, când nu cunoșteau conținutul declarațiilor, inculpatul le-a dat câte 30 milioane lei vechi, bani pe care i-a înmânat mamei acesteia și respectiv tatălui părții vătămate P.C.A., precizându-le că banii sunt dați pentru a-și retrage plângerile. În cauză au fost audiați în calitate de martori, P.Co., P.S., I.E., S.C.I.

și G.J.A.. P.Co., tatăl părții vătămate P.C.A., a declarat că după ce la data de 6 mai 2010 fiica sa a plecat de acasă spre școală și nu a mai venit, a făcut investigații printre vecini și prieteni ai acesteia și a aflat că în acea dimineață, după ce a mers la prietena ei, împreună au plecat la școală, au lăsat ghiozdanele în bancă, au ieșit din incinta școlii, s-au întâlnit cu G.M. și S.C.I. și cu un autoturism aparținând acestuia din urmă, s-au deplasat în localitatea Nicolae Bălcescu, unde au lăsat mașina într-o curte și au urcat într-un microbuz cu destinația Italia. Deși a încercat să-și contacteze fiica pe telefonul mobil, de mai multe ori, acesta era închis.

La interval de câteva zile, a primit un telefon de la partea vătămată, care i-a spus că este în Craiova, unde s-a angajat ajutor de ospătar iar după alte câteva zile aceasta a sunat din nou și în cele din urmă a recunoscut că se află în Italia, ocazie cu care martorul a sfătuit-o să meargă la prima secție de poliție, pentru că nu avea bani să se întoarcă în țară. După aproximativ o săptămână, aceasta a ajuns acasă și i-a povestit că a plecat cu G.M., pentru că acesta îi promisese un loc de muncă în Italia, ca dansatoare, dar când au ajuns acolo, le-a scos la stradă pe ea și pe P.M.B. să se prostitueze, spunându-le că nu au bani pentru a supraviețui. De asemenea, tot de la partea vătămată a aflat că inculpatul le-a cazat la o persoană pe care o cunoștea și în seara următoare le-a scos la stradă, unde fiica lui a avut un client italian, care întâmplător era polițist, dar ea nu a putut să-i spună ce i s-a întâmplat, întrucât nu cunoștea limba italiană.

În final, pentru a scăpa de sub supravegherea inculpatului, aceasta l-a contactat telefonic pe S.C., care a ajutat-o să se întoarcă în țară și știe că inculpatul trebuia să se prezinte la autogara la momentul sosirii autocarului în care se afla partea vătămată, pentru a achita contravaloarea transportului, dar nu a venit. În legătură cu declarația notarială, martorul a susținut că a semnat deși nu era de acord cu conținutul acesteia, care nu reflectă adevărul, dar spera că astfel se va termina mai repede procesul și a recunoscut că înainte de a intra la notar, a primit de la inculpat suma de 40 milioane lei vechi dar nu știe ce sumă a primit mama părții vătămate P.M.B. P.S., mama părții vătămate P.M.B., a declarat că după ce în dimineața de 6 mai 2010, fiica sa a plecat împreună cu P.C., care a venit să o ia la școală, nu s-a mai întors și deși a încercat să o sune pe telefonul mobil, acesta era închis.

A doua zi, a primit un telefon de la o rudă, care a anunțat-o că cele două au plecat din țară, cu mașina lui S.C., situație în care a luat legătura cu familia celeilalte părți vătămate, cărora le-a spus că merge la poliție, ceea ce s-a și întâmplat. După câteva zile, a fost contactată telefonic de fiica ei, care plângând i-a spus că este în Italia, unde a fost dusă de un individ care a scos-o pe stradă să se prostitueze, că a reușit să scape și a cunoscut un băiat din Reghin, care a ajutat-o, precizându-i totodată că nu are bani să se întoarcă. În luna iunie 2010, martora a vorbit la telefon cu băiatul din Reghin (martorul G.J.A.) și l-a sfătuit să meargă cu partea vătămată la o autogară de unde pleacă pleacă mașini spre România și să discute cu șoferul, promițându-i că ea va achita contravaloarea transportului la momentul revenirii în țară, lucru pe care l-a și făcut.

În ceea ce privește declarația notarială, martora a susținut că a semnat deși nu era de acord cu conținutul acesteia, întrucât nu reflectă adevărul, nefiind reale aspectele consemnate, dar fiica sa insista în retragerea plângerii spunând că îi este frică de inculpat, care i-ar putea face un rău, pe de altă parte, inculpatul dar și S.C. au insistat în a fi de acord cu declarația notarială și a recunoscut că a primit de la acesta suma de 30 milioane lei vechi. Din depozițiile martorului S.C.I., reiese că la data plecării sale în Italia, în luna mai 2010, în timp ce se deplasa cu autoturismul, cu intenția de a ajunge în localitatea Nicolae Bălcescu, s-a întâlnit cu G.M., care i-a făcut semn să oprească iar după ce acesta a aflat destinația către care se îndreaptă, l-a rugat să-l ia și pe el, precizându-i că va fi însoțit de două fete.

Sus-numitul a fost de acord, apoi în centrul localității Mihail Kogălniceanu au urcat în mașină două fete pe care le cunoștea doar din vedere și nu știa dacă sunt minore sau majore. În localitatea Nicolae Bălcescu, după ce și-a parcat mașina în curtea socrului său, au urcat toți într-un microbuz, martorul plătind transportul pentru el și femeia care îl însoțea iar inculpatul, pentru el și cele două tinere, despre care ulterior a aflat că sunt părțile vătămate din dosar. Referitor la modalitatea în care au trecut frontiera, martorul susține că era noapte, că a decurs fără probleme dar nu știe cum șoferul - pe care îl cunoaște că face în mod regulat curse spre Italia - și inculpatul au procedat ca să le treacă pe tinere granița, având în vedere că erau minore.

Pe drum spre Italia, după ce le-a întrebat pe acestea unde merg și i-au răspuns că merg la muncă în Spania, el le-a spus că autocarul are ca destinație Italia și le-a dat numărul de telefon, pentru ca în cazul în care au probleme în Italia, să-1 contacteze. În Roma, martorul s-a despărțit de inculpat, care a plecat cu părțile vătămate fără să-i spună unde se duc, iar după câteva zile, a fost contactat telefonic de P.C.A., care plângând, i-a spus că vrea să se întâlnească pentru a discuta cu el, ceea ce s-a și întâmplat, când partea vătămată a venit însoțită de o tânără ce s-a recomandat cu numele "A.". Partea vătămată i-a spus că a fost vândută de inculpat unui anume "B." și l-a rugat să o ajute să ajungă acasă iar tânăra care o însoțea i-a spus martorului că "B." a aflat că partea vătămată este minoră și din acest motiv este de acord ca ea să plece.

S.C. a dus-o și a lăsat-o în grija mamei lui, până la revenirea în țară, la scurt timp P.C. a luat legătura telefonic cu P.M. și s-au întâlnit, când aceasta din urmă a venit însoțită de un tânăr care s-a recomandat I. și fiind întrebată de martor dacă vrea să se întoarcă în țară, a refuzat. Atunci, sus-numitul a luat legătura telefonic cu inculpatul, căruia i-a spus că partea vătămată P.C. va veni în țară și va trebui să o aștepte pentru a-i achita șoferului contravaloarea transportului, când inculpatul i-a dat asigurări că așa va face. De asemenea, l-a sunat și pe șoferul I.E., căruia i-a spus că are o fată pe care vrea să o trimită în țară prin el iar când au ajuns în Constanța, șoferul l-a contactat telefonic și i-a comunicat că inculpatul nu a venit pentru a-i plăti contravaloarea transportului, lucru pe care i l-a confirmat ulterior și partea vătămată.

Acest aspect reiese și din depozițiile martorului I.E., care a mai declarat că nu cunoștea că părțile vătămate sunt minore iar referitor la modul în care au ieșit din țară, sus-numitul a relatat că la punctul de trecere a frontierei, inculpatul și S.C. i-ar fi spus că au probleme pe teritoriul Italiei motiv pentru care vor trece pe jos frontiera, au coborât din microbuz, au discutat ceva cu vameșii și au trecut granița mergând pe jos împreună și cu părțile vătămate, după care au urcat înapoi. Martorul a susținut că relația cu inculpatul a fost una de amiciție, că nu a știut de faptul că acesta, sub promisiunea găsirii unui loc de muncă le ducea pe cele două tinere în afara țării, pentru a le exploata sexual, că nu l-a însoțit niciodată pe inculpat cu ocazia termenelor de judecată și nici la notar, când s-au dat declarațiile și nu își explică depozițiile părților vătămate și ale părinților acestora, în sensul că i-a însoțit în aceste împrejurări.

G.J.A. a arătat că a cunoscut-o pe partea vătămată P.M.B., în zona frecventată de tinere care practică prostituția și aceasta i-a povestit că a plecat din țară împreună cu prietena ei, știind că vor ajunge în Spania unde vor munci ca dansatoare, însă au fost aduse în Italia de către un anume M. (referindu-se la inculpat) și obligate să practice prostituția la stradă. În această situație, martorul i-a propus să locuiască cu el, pentru a scăpa de inculpat și a se întoarce în țară iar după ce partea vătămată a acceptat, aceasta a ținut legătura telefonic cu P.C., cu care ulterior ei doi s-au și întâlnit, când aceasta din urmă a venit însoțită de un băiat C. (referindu-se la martorul S.C.). Acesta i-a spus părții vătămate P.M.

că o va trimite pe prietena ei în România, cu microbuzul și a întrebat-o dacă vrea să plece și ea, dar cea dintâi a refuzat, însă a ținut legătura cu familia prin telefon și după aproximativ două luni s-a întors în țară, urmând ca mama ei să o aștepte și să-i plătească biletul. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Prima instanță a apreciat că declarațiile inculpatului și aspectele expuse în acest context nu pot fi reținute ca fiind corespunzătoare adevărului, întrucât apărările acestuia sunt în vădită contradicție cu materialitatea împrejurărilor cauzei, nu au suport probator și nici o argumentare temeinică.

Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., instanța a apreciat că declarațiile părților vătămate, se coroborează în contextul ansamblului probator, care nu este de natură să-l disculpe pe inculpat ori să creeze dubii asupra veridicității declarațiilor părților vătămate. Acestea au fost constante cu ocazia audierii, când au descris în detaliu activitatea infracțională, declarațiile coroborându-se și cu depozițiile martorilor, probe care susțin situația de fapt reținută prin rechizitoriu. În ceea ce privește declarațiile notariale prima instanța a arătat că acestea constituie înscrisuri extrajudiciare și au fost înlăturate din ansamblul probator al cauzei. S-a arătat că, deși și-a susținut nevinovăția, inculpatul nu a reușit să probeze în conformitate cu dispozițiile art. 66 C. proc.

pen., lipsa de temeinicie a probelor administrate în cursul procesului penal, neexistând temeiuri pentru a fi achitat și întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, acesta va fi tras la răspundere penală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța. O primă critică a parchetului s-a referit la greșita respingere a cererii de schimbarea încadrării juridice formulată de procurorul de ședință la instanța de fond din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

ambele cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen. S-a susținut că materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești au conturat cu certitudine scopul într-o a cărui realizare inculpatul a acționat de la început, respectiv tragerea de foloase materiale de pe urma prostituării victimelor. Cea de-a doua critică a vizat greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului; s-a solicita înlăturarea acestora și aplicarea unei pedepse peste limita minimă de 7 ani închisoare cu motivarea că, faptele comise de inculpat sunt de o gravitate ce nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, de altfel nici datele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, conduita procesuală (prin declarația dată acesta a încercat a se exonera de răspundere, acesta nerecunoscând în nici un moment comiterea faptelor).

Cea de-a treia critică, a vizat omisiunea confiscării speciale a sumelor de bani obținute de către inculpat, respectiv a celor 115 euro din care 15 euro remiși de partea vătămată P.C.A. și 100 euro primiți de inculpat din vânzarea victimei către alt proxenet. Prin Decizia penală nr. 9 din 17 mai 2012 Curtea de apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând: În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G.M. a echivalentului în lei la data plății, conform cursului oficial, a sumei de 115 euro.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele: Inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina acestuia că în perioada aprilie - mai 2010 a recrutat, transportat și cazat, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă, pe părțile vătămate P.C.A. și P.B., în scopul exploatării sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției. Astfel, cele două părți vătămate s-au întâlnit cu inculpatul G.M. în luna aprilie 2008 la o discotecă din localitatea Mihail Kogălniceanu.

Partea vătămată P.C.A. și P.M.B. erau colege de scoală având vârstele de 17 ani și 6 luni. Când l-au cunoscut pe inculpat, cele două părți vătămate minore, i-au adus la cunoștință inculpatului că au "relații conflictuale cu părinții". În perioada 22 - 24 aprilie 2010, cele două minore părți vătămate l-au vizitat pe inculpat în zona Taberei Năvodari unde acesta lucra la o vilă în construcție. Inculpatul le-a promis celor două să îl însoțească în Spania unde le va găsi un loc de muncă, la un club ca dansatoare; părțile vătămate au acceptat propunerea inculpatului, dar i-au adus la cunoștință că sunt minore, ocazie cu care au stabilit ca data plecării 6 mai 2012. Cele două părți vătămate au anunțat părinții că merg la scoală, însă acestea, potrivit înțelegerii anterioare s-au întâlnit cu inculpatul și cu martorul S.C.I., conducătorul autoturismului.

La un moment dat, părțile vătămate au constatat că se deplasau către Italia, situație în care i-au cerut explicație inculpatului G.M. asupra țării de destinație; inculpatul le-a adus la cunoștință împrejurarea că vor ajunge în Spania dar vor face o scurtă escală în Italia. În cursul urmăririi penale, nu s-a putut stabili modalitatea în care au trecut frontiera minorele având în vedere că era necesar acordul părinților pentru a face deplasarea. Când au ajuns în Italia, inculpatul G.M. a transportat minorele și le-a cazat la locuința numitei "M.". A doua zi, inculpatul a comunicat celor două minore părți vătămate că nu mai are bani pentru a achita transportul în Spania, situație în care le-a spus că trebuie să se prostitueze.

Inițial, părțile vătămate minore au refuzat, însă fiind dependente material de inculpat cât și faptul că se aflau într-o țară străină, nu cunoșteau limba și au plecat de acasă fără nici o sumă de bani, au acceptat să practice prostituția. Inculpatul G.M. le-a transportat pe cele două minore într-o zonă cunoscută sub numele E. și le-a indicat să practice prostituția "la stradă" el rămânând să supravegheze și să încaseze banii de la clienți. Partea vătămată P.C.A. a urcat în primul autoturism oprit și s-a deplasat într-o locație unde a întreținut raporturi sexuale normale unde a obținut suma de 15 euro, suma a fost remisă inculpatului. La un moment dat s-a apropiat cineva de partea vătămată P.M.B.

și întrucât bărbatul i s-a adresat în limba română, aceasta i-a spus că nu dorește să întrețină relații sexuale, însă este forțată de către inculpat. Persoana respectivă este martorul G.J.A. și s-a oferit să o ajute să scape. în aceste condiții partea vătămată M.B. a plecat cu martorul și a rămas la locuința acestuia. Partea vătămată P.C.A. a constatat lipsa prietenei sale P.M.B. și i-a cerut explicații inculpatului despre locul unde se află aceasta. La data de 13 mai 2010, inculpatul G.M. a condus partea vătămată P.C.A. la un bar unde s-a întâlnit cu numitul "B.". Inculpatul i-a spus părții vătămate că trebuie să se prostitueze în folosul acelui bărbat ca să strângă bani pentru a-și plăti datoriile, inclusiv banii pe care îi primise anterior inculpatul pentru a le transporta în Italia.

Partea vătămată a întreținut relații sexuale cu doi clienți pentru care a încasat suma de 85 euro însă în momentul în care a aflat că aceasta este minoră a luat toate măsurile ca aceasta să fie adusă în țară. În aceste condiții, partea vătămată P.C.A. a revenit în țară pe 18 mai 2010, iar P.M.B. pe data de 1 iulie 2010. Curtea a arătat că situația de fapt reținută demonstrează împrejurarea că inculpatul G.M. se face vinovat numai de comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a recrutat, a transportat și cazat prin promisiuni mincinoase de găsirea unui loc de muncă, pe cele două părți vătămate minore în scopul exploatării sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției, solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului atât în cursul cercetării judecătorești cât și ca motiv de apel fiind nefondată.

Potrivit art. 329 C. pen., infracțiunea de proxenetism constă în îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană. Alin. (2) al art. 329 C. pen. sancționează forma agravantă a acestei infracțiuni care constă în recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și în constrângerea la prostituție. S-a arătat că elementul material al formei agravate a infracțiunii de proxenetism se poate realiza atât prin săvârșirea unei acțiuni de recrutare de persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop cât și prin constrângerea la prostituție. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.

Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violențe sau alte forme de constrângere sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra, ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea, ori primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului. Așadar, criteriul de distincție dintre infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminate a celor două legi. În timp ce, valoarea socială apărată de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voință și acțiunii proprii fiecărei persoane în cadrul art. 329 C. pen.

valoarea socială constă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și asigurare licită a mijloacelor de existență. În absența constrângerii, încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de atrage foloase de pe urma acesteia, ne aflăm în situația infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., iar în situația în care actele de recrutare, de transportare, de cazare sau de primire a unei persoane prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere chiar profitând de imposibilitatea acelei persoane, cum a fost în cazul de față, de a se apăra și a-și exprima voința în scopul exploatării acestei persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, în speță victimele fiind minore.

În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că, în mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și a reținut în sarcina inculpatului G.M. ca unica infracțiune, în formă continuată, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. Nici critica privind greșita reținere de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu a fost apreciată întemeiată. Instanța a apreciat că pot fi reținute circumstanțe atenuante ce au avut ca efect aplicarea unor pedepse sub limita minimă de 7 ani închisoare, determinate de împrejurarea că ecoul social negativ al faptelor nu mai este atât de pregnant fiind ușor atenuat, în raport de datele personale ale inculpatului și de lipsa antecedentelor penale.

Cu privire la cea de-a treia critică privind omisiunea confiscării speciale a sumelor de bani obținute de inculpatul G.M. ca urmare a activității desfășurate, curtea a constatat că aceasta este întemeiată. Din actele de la dosar rezultă că inculpatul a primit de la partea vătămată P.C.A. suma de 15 euro și 100 de euro din vânzarea victimei către alt proxenet. Ca atare, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul a echivalentului în lei la data plății, a sumei de 115 euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiției, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Constanța.

Parchetul a reluat criticile formulate și în apel, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că în cauză s-a dat o greșită încadrare juridică, faptele inculpatului întrunind și elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism. În acest sens, s-a învederat că infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 se consumă în momentul în care una dintre modalitățile alternative ale elementului material s-a realizat, atingerea scopului prevăzut de lege, exploatarea victimei, nefiind necesară. Atunci când, dincolo de momentul consumării/epuizării infracțiunii de trafic de persoane are loc și exploatarea propriu-zisă a victimei, în sensul art. 2 pct. 2 lit. a) - e) din Legea nr. 678/2001, există un concurs de infracțiuni dacă activitatea desfășurată de infractor întrunește elementele constitutive ale unei alte fapte penale.

În speță s-a arătat că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către victime, ceea ce conduce la reținerea infracțiunii de proxenetism. A fost invocată și Decizia în interesul legii nr. XVI/2007, arătându-se că, de vreme ce s-a statuat că, în ipoteza în care victima a acceptat să se prostitueze de bună voie există concurs de infracțiuni, cu atât mai mult acest concurs e