ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1390/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1007 din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1257/PI din data de 28 septembrie 2017 a Tribunalului Timiș, secția I-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara prin reprezentant A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și repartizat completului C5 la data de 5 februarie 2018.

La data de 19 martie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 22 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 8 martie 2018.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În speță, prin sentința civilă nr. 1257/PI din data de 28 septembrie 2017 a Tribunalului Timiș, secția I civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Apelul împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1007 din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizie care este definitivă, întrucât hotărârea prin care instanța se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale este definitivă și nu mai este supusă recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara prin reprezentant A. împotriva deciziei civile nr. 1007 din data de 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.